CAUZA, cauze, s. f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, denumit efect, caruia ii serveste ca punct de plecare; motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Proces, pricina. ♦ Expr. A avea castig de cauza = a i se da cuiva dreptate (intr-o disputa etc.; a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = (despre un organ de jurisdictie) a se pronunta in favoarea uneia dintre partile aflate in proces. (A fi) in cauza = (a fi) interesat, implicat intr-o chestiune. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Din lat. causa, fr. cause.

CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

A INFORMA ~ez tranz. A face sa dispuna de informatie. 2) A pune in cunostinta de cauza printr-o informatie; a pune la curent; a anunta; a instiinta. /<fr. informer, lat. informare

A INSTIINTA ~ez tranz. (persoane) A pune in cunostinta de cauza; a pune la curent a anunta; a informa. /in + stiinta

A VESTI ~esc tranz. (persoane) A pune in cunostinta de cauza; a pune la curent; a anunta; a informa; a instiinta. /Din veste

CAUZA s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ◊ In cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ◊ A avea castig de cauza = a castiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].

CAUZA, cauze, s. f. 1. Fenomen care preceda si, in conditii determinate, provoaca aparitia altui fenomen, caruia ii serveste ca punct de plecare; pricina, motiv. 2. Problema sociala care intereseaza o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. Cauza pacii. ◊ Expr. In cunostinta de cauza = cunoscand bine chestiunile despre care este vorba. A face cauza comuna (cu cineva) = a-si uni interesele (cu ale altuia). 3. (Jur.) Proces. ◊ Expr. A avea castig de cauza = a castiga, a invinge. A da (cuiva) castig de cauza = a se pronunta in favoarea cuiva. A pleda cauza cuiva = a apara interesele cuiva. [Pr.: ca-u-] – Lat. lit. causa (fr. cause).

A SE LIPI ma ~esc intranz. 1) A se apropia, prinzandu-se strans (de ceva sau de cineva). ◊ A (nu) se ~ invatatura de cineva a fi incapabil de a-si insusi anumite cunostinte. 2) (despre pleoape, ochi) A sta inchis din cauza unor secretii vascoase solidificate. ◊ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se inchide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrana) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufleteste de cineva; a se atasa; a se lega. /<sl. lepiti

FORMALIZA vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunostinte, unei teorii. ◊ (log.) a reduce la un sistem de cunostinte. II. refl. a se simti ofensat din cauza unei impoliteti. (< fr. formaliser)

FORMALIZA vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cunostinte. ♦ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunostinte. 2. refl. A se supara, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impoliteti etc. [< fr. formaliser].

EXPLICA vb. I. tr. a arata, a clarifica, a lamuri. ◊ a descoperi, a lamuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lectie; a face expunerea unor cunostinte. II. refl. a se justifica. ◊ a se intelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lamuri, a (se) intelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

EXPLICA vb. I. 1. tr. A arata, a clarifica, a lamuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lamuri cauza; a demonstra, a arata. ♦ (Fam.) A preda o lectie; a face expunerea unor cunostinte in cadrul lectiei. 2. refl. A se justifica, a-si lamuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se intelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-si da lamuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situatie. [P.i. explic, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

cauza s. f. 1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen. 2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. ♦ in cunostinta de ~ = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face ~ comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ◊ motiv, ratiune. 3. (jur.) pricina, proces. ♦ a avea castig de ~ = a castiga. (< lat., it. causa, dupa fr. cause)

ACT ~e n. 1) Document oficial care adevereste un fapt. ◊ ~ de acuzare incheiere scrisa asupra anchetarii unei cauze penale, folosita ca baza la dezbaterile unui proces. 2) Manifestare a activitatii omului; fapta; actiune. ~ de curaj. ◊ A lua ~ de ceva a afla, a lua cunostinta de ceva. A face ~ de prezenta a aparea undeva din politete sau fiind obligat. 3) Diviziune a unei opere dramatice. Comedie in trei ~e. /<lat. actum, fr. acte

cunostinta ~e f. 1) Posedare a unor informatii speciale. ◊ A lua ~ de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la ~ a informa pe cineva despre ceva. In ~ de cauza cu competenta. 2) la pl. Totalitate a informatiilor pe care le detine cineva. ~e vaste. 3) Persoana cunoscuta. ◊ A face ~ a cunoaste pe cineva. [G.-D. cunostintei] /a cunoaste + suf. ~inta

RATIUNE s. 1. v. minte. 2. v. inteligenta. 3. v. judecata. 4. gandire, intelect, intelegere, judecata, minte, (fig.) cap. (Are o ~ extrem de limpede.) 5. judecata, minte, (rar) cunostinta, (pop. si fam.) glagore, (inv.) rezon. (O ~ normala.) 6. judecata, minte, rationament, (inv.) socoata, socoteala, socotinta. (Are o ~ sanatoasa.) 7. chibzuiala. 8. v. justificare. 9. v. rost. 10. v. semnificatie. 11. v. cauza.

INSTRUCTIE ~i f. 1) Proces de predare a cunostintelor si deprinderilor intr-o institutie de invatamant; instruire. 2) Activitate de pregatire teoretica si practica a militarilor. 3) jur. Activitate de cercetare prealabila si de adunare a probelor in vederea unui proces penal. ◊ Judecator de ~ magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instructiei; Sil. in-struc-ti-e] /<fr. instruction, lat. instructio, ~onis

INSTRUCTIE s. f. 1. ansamblu de cunostinte predate sau capatate prin studiu organizat; invatatura, invatamant. 2. pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (jur.) faza procedurala in desfasurarea proceselor constand in adunarea si cercetarea probelor. ♦ judecator de ~ = (in unele tari) magistrat care cerceteaza cauzele penale. (< fr. instruction, lat. instructio)

INSTRUCTIE s. f. 1. Ansamblu de cunostinte, priceperi si deprinderi, predate cuiva sau capatate de cineva, prin care se urmareste insusirea unei culturi generale si a unei specializari profesionale; invatatura; invatamant; instructiune (2). 2. Pregatire a ostasilor in vederea insusirii teoriei si practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecator de instructie = (in unele tari) magistrat insarcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere