MAGNA cum laude subst. (Livr.) Apreciere superlativa acordata la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) in invatamantul universitar. [Pr.: magna cum laude] – Expr. lat.

magna cum laude s.f. Apreciere superlativa acordata la trecerea unui examen in invatamantul universitar. (< lat. magna cum laude)

MAGNA cum laude loc. adv. Apreciere foarte buna pentru obtinerea unui titlu universitar. [< lat. magna cum laude].

summa cum laude (lat.) (lau-) loc. adj., loc. adv.

magna cum laude (lat.) (lau-) loc. adv.

cum laude (lat.) (lau-) loc. adv.

MAGNA cum laude subst. (Livr.) Apreciere superlativa acordata la trecerea unui examen (de obicei de absolvire) in invatamantul universitar. – Expr. lat.

SUMMA cum laude loc. adj. si adv. Cea mai inalta distinctie academica conferita la absolvirea unor cursuri, a unor examene etc. – Loc. lat.

lauda, laud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte pretuirea, stima fata de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine insusi cuvinte de lauda; a se mandri, a se fali. ◊ Expr. (Fam.) cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simti? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozavi. [Pr.: -la-u-] – Din lat. laudare.

brambura adj. – La intimplare, cum o da Domnul. Formatie expresiva (Iordan, BF, II, 192, si VI, 168, in care pare sa fi influentat germ. bramarbasieren „a se lauda”, Bramarbas „fanfaron, laudaros”, din sp. bramar. Cuvint foarte comun (lipseste din DAR), insa nu pare popular. – Der. brambureala, s. f. (lucru inutil, fleac).