Rezultate din textul definițiilor
ASPERSIUNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis.
ASPERSIUNE f. Stropire a unei culturi agricole cu apa (sau cu alt lichid) sub forma de ploaie artificiala. [G.-D. aspersiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aspersion, lat. aspersio, ~onis
CAMP ~uri n. 1) Intindere vasta de pamant cu suprafata uniforma fara accidente insemnate de teren; campie; ses. ◊ A lua (sau a apuca) ~ii a se duce unde-l duc ochii; a pleca orbeste (de disperare, de suparare etc.). A bate ~ii a o lua razna; a spune lucruri neverosimile. 2) Intindere de pamant in afara unei localitati. In plin ~. 3) Teren semanat cu culturi agricole. 4) Loc unde se desfasoara o anumita activitate. ~ de lupta. ~ de observatie. 5) Fondul unui tablou, a unei tesaturi etc. 6) Spatiu in care se exercita actiuni de forta asupra corpurilor. ~ magnetic. ~ electric. [Pl. si campi in expresii] /<lat. campus
EGRENOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care egreneaza fructul unor culturi agricole
GLIE ~i f. 1) Brazda de pamant cu iarba, care poate fi desprinsa o singura data cu harletul. 2) Teren pregatit special pentru culturi agricole; ogor; tarina. 3) Pamant stramosesc. ◊ Sub ~ (sau ~i) in mormant. /<rus. glej, slov. glie
A INSAMANTA ~ez tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a semana. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducand in sol seminte de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundarii artificiale. /in + samanta
OGOR ogoare n. 1) Teren pregatit special pentru culturi agricole; glie; tarina. 2) Suprafata de pamant semanata cu acelasi fel de plante agricole; lan. ~ de grau. 3) Pamant arabil lasat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; parloaga. ◊ ~ negru teren arat si grapat, dar nesemanat, fiind lasat sa se refaca; tarina. 4) Proprietate agricola. /<bulg., sb. ugar
POGONARIT ~uri n. (in Moldova si in Muntenia medievala) Impozit pentru fiecare pogon de culturi agricole (vie, tutun, porumb etc.). ~ pe vii. /pogon + suf. ~arit
RATISOARA2 ~e f. (diminutiv de la rata) Insecta coleoptera, lunga, de culoare bruna-cenusie, cu gura latita, care ataca unele culturi agricole (porumbul, ovazul, sfecla etc.). /rata + suf. ~isoara
A STRANGE strang tranz. 1) A face sa se stranga. 2) A aduce din mai multe parti punand laolalta; a aduna. ~ vreascuri. 3) (legume, fructe, culturi agricole etc.) A aduna dupa coacere (rupand, secerand, cosind). ~ graul. 4) (bani, avere) A dobandi prin munca asidua (punand deoparte); a aduna; a agonisi. ◊ ~ in casa a strange lucrurile imprastiate prin casa; a deretica. L-a strans Dumnezeu a murit. 5) (noduri, cingatori, chingi, suruburi etc.) A face sa fie mai bine legat sau unit. ◊ ~ fraul a) a infrana calul cu ajutorul fraului; b) a tine din scurt. ~ cureaua a duce lipsuri materiale. ~ surubul a recurge la mijloace de constrangere. 6) (despre imbracaminte sau despre incaltaminte) A apasa asupra corpului incomodand (fiind ingust sau stramt). Il strang pantofii. ◊ A-l ~ pe cineva in spate (de frig sau frica) a se infiora. 7) A presa cu putere. ~ in dinti (o nuca). ~ de brat (pe cineva). ◊ A-i ~ cuiva mana a da mana cu cineva. ~ pe cineva in brate (sau la piept) a imbratisa. ~ pe cineva de gat a) a gatui; a sugruma; b) a constrange. ~ pe cineva cu usa (sau in cleste, in balamale, in chingi) a forta pe cineva sa faca ceva. A-si ~ gura a tacea. 8) (randurile, relatiile etc.) A face sa se uneasca mai strans; a intari; a consolida. ~ legaturile de prietenie. /<lat. stringere
TARINA ~i f. 1) Teren pregatit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat in perechi, cu miscari moderate si insotit de strigate. 3) Melodie dupa care se executa acest dans. [G.-D. tarinii] / tara + suf. ~ina
MONOcultura s.f. Asolament in care aceeasi planta se cultiva mai multi ani in sir pe acelati loc. ♦ Predominare a unei singure culturi agricole, caracteristica marilor plantatii de cafea, cacao etc. [< fr. monoculture].
ASPERSIUNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu apa aruncata sub forma de picaturi imitand ploaia; ploaie artificiala. – Fr. aspersion (lat. lit. aspersio, -onis).
ASPERSOR, aspersoare, s. n. Aparat cu ajutorul caruia se imprastie apa, sub forma de picaturi imitand ploaia, asupra unei culturi agricole. – Dupa fr. aspersoir.
HIDROMODUL, hidromoduli, s. m. Debit de apa exprimat in litri pe secunda, necesar in timpul unui sezon pentru irigarea suprafetei de un hectar, calculat pentru fiecare cultura agricola. – Din fr. hydromodule.
IRIGATIE, irigatii, s. f. Ansamblu de lucrari de imbunatatiri funciare care asigura aprovizionarea dirijata cu apa a culturilor agricole in vederea sporirii productivitatii. [Var.: irigatiune s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio.
SEMINCER, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o padure lasat la taierea padurii pentru samanta in vederea regenerarii naturale a suprafetei din jur; plante lasate neculese o data cu restul recoltei pentru a servi ca plante de samanta. 2. Lot dintr-o cultura agricola destinat producerii semintelor pentru asigurarea materialului necesar insamantarilor. 3. Stiulete de porumb nedezghiocat pastrat pentru samanta. – Samanta + suf. -ar.
COSTREI, costrei, s. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom tarator si cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = planta erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic si cu spiculete roscate, cea mai daunatoare buruiana din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. kostrjava.
BURUIANA ~ieni f. 1) Orice planta erbacee necultivata, care creste pe terenuri cultivate si dauneaza culturilor agricole. 2) reg. Nume generic dat mai multor plante erbacee comestibile cultivate; verdeata. ◊ ~ de leac buruiana folosita in medicina populara si in farmaceutica; planta medicinala. [G.-D. buruienii; Sil. -ru-ia-] /<bulg. burjan
CARABUS ~i m. Insecta din ordinul coleopterelor daunatoare culturilor agricole, cu aripi dure de culoare castanie, care apare la inceputul lunii mai. /carab + suf. ~us
COSTREI m. Planta erbacee anuala din familia gramineelor, cu flori purpurii si radacini taratoare, puternice, daunatoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. kostrjava
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj
A SE IMBURUIENI pers. 3 se ~este intranz. (despre semanaturi, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante daunatoare culturilor agricole. /in + buruiana
MARCATOR1 ~oare n. Unealta pentru marcarea locului de plantare sau de semanare a culturilor agricole. /a marca + suf. ~tor
MONOcultURA ~i f. 1) cultivarea unei plante timp de mai multi ani pe acelasi teren. 2) cultura agricola care predomina intr-o regiune. ~ de trestie de zahar. /<fr. monoculture
OMIDA ~zi f. Larva de fluturi cu corpul vermiform, daunatoare arborilor si culturilor agricole. ◊ A manca ca ~zile a manca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omidas
PERDEA ~ele f. 1) Bucata de tesatura care se atarna la ferestre (uneori la usi, la paturi etc.) in scop decorativ sau pentru a ascunde ceva vederii. ◊ A avea ~ la ochi a) a nu observa; b) a nu intelege ceva. A pune cuiva ~ (sau ~ele) la ochi a impiedica pe cineva sa inteleaga corect lucrurile. A-i lua cuiva ~eaua de pe ochi a face pe cineva sa inteleaga lucrurile asa cum se prezinta ele in realitate. Cu ~ a) in mod indirect; b) cuviincios. Fara ~ a) in mod direct; b) necuviincios; obscen. 2) Fasie continua de vegetatie (arbori, tufari) menita sa protejeze culturile agricole sau drumurile. 3) fig. Factor ce impiedica vederea. ~ de ceata. ~ de fum. 4) pop. Boala de ochi care se manifesta prin opacifierea cristalinului; cataracta. 5) Adapost de iarna pentru oi. [Art. perdeaua; G.-D. perdelei] /<turc. perde
ROTATIE ~ i f. 1) Miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe; giratie. ◊ Prin ~ pe rand (in cerc inchis). 2) Alternare a culturilor agricole in cadrul unui asolament. 3) (in procesul unei activitati) Schimb alterna-tiv de persoane sau de echipe. [G.-D. rotatiei; Sil. -ti-e] /<fr. rotation, germ. Rotation
SECETA ~e f. 1) Fenomen care se produce in natura si care se manifesta prin lipsa de ploi, prin vanturi uscate si arsita, ce dauneaza plantelor si in special culturilor agricole. 2) Vreme uscata; uscaciune. /<lat. siccitas
DAUNATOR, -OARE adj., s.m. (Vietate, animal) vatamator (mai ales pentru culturile agricole). [< dauna + -tor].
ASOLAMENT s. n. alternare periodica a culturilor agricole de pe o anumita suprafata de teren. (< fr. assolement)
CULTIVATOR, -OARE I. s. m. f. cel care se ocupa cu cultura pamantului, a plantelor etc. II. s. n. masina agricola pentru afanarea solului, la prasitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)
AVIOPRAFUITOR (‹ avion + prafuitor) s. n. Avion echipat cu un aparat de prafuit culturile agricole.
AVIOSTROPITOR (‹ avion + stropitor) s. n. Avion echipat cu un aparat de stropit culturile agricole.
BOTZAN, Marcu (n. 1913, Craiova), inginer agronom roman. M. Coresp. al Acad. (1991). Lucrari in domeniul imbunatatirilor funciare si al regimurilor de irigatie a culturilor agricole („Apele in viata poporului roman”, „culturi irigate”). A organizat (1966) primul institut de cercetari pentru imbunatatiri funciare si pedologice din tara. Acad. (1993).
CHILIA 1. Bratul nordic al Deltei Dunarii, care formeaza granita cu Ucraina. Lungime: 111 km. Prin el trec 60% din apele fl. Navigabil pentru vase mici. Delta secundara. 2. Grind de origine continentala, intre bratele Sulina si Chilia. Supr.: 55 km2. Alt. max.: 6,5 m. culturi agricole.
CHIN, stat in NV Uniunii Myanmar, la granita cu India; 36 mii km2; 369 mii loc. (1983). Centru ad-tiv: Hakha. culturi agricole (orez, porumb, mei). Expl. forestiere, de petrol si carbuni cocsificabil.
COMBATERE (‹ combate) s. f. 1. Actiunea de a combate; lupta. 2. (LOG.) Demonstrare a falsitatii sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea masurilor ce se aplica in vederea prevenirii patrunderii daunatorilor si parazitilor intr-o cultura agricola ori padure, precum si pentru distrugerea lor. In functie de mijloacele utilizate c. poate fi: chimica (cu substante chimice), biologici (se recurge la pradatori sau agenti patogeni ai daunatorilor), mecanica (santuri, curse), fizica (ardere, afumare), integrata (combinarea unor procedee fizice, chimice, biologice, mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de masuri pentru eradicarea unei boli infectioase constind din tratament adecvat, izolarea bolnavilor, masuri de carantina, dezinfectii si deratizare etc.
COVURLUI, Cimpia ~, cimpie deluroasa joasa (sub 200 m alt.) la N de Galati, intre Valea Gerului si Prut, drenata de Geru, Suhurlui, Lozova, Chineja s.a. Relief de terase si cimpuri interfluviale cu alt. ce scad de la 214 m in N (Baleni) la 60 m in S (Smirdan). culturi agricole.
IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).
SEGETAL, -A adj. Termen care se refera la plante sau asociatii vegetale raspandite ca buruieni in culturile agricole. Se deosebesc plante s. legate de culturile paioase (de ex. nemtisorul, macul de camp, albastrita, mohorul, palamida) si altele care insotesc culturile prasitoare (ex. pirul gros, stirul, zamosita). Pe terenuri cu umiditate mare este frecvent costreiul.
FITOTEHNIE s. f. Stiinta care se ocupa cu tehnica culturii plantelor agricole, in scopul obtinerii unei productii cat mai bogate si de calitate superioara. – Din fr. phytotechnie.
TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodarii agricole mari); cultura de pe o astfel de portiune. 2. (Rar) Drum ingust care desparte semanaturile; hotar. – Tc. tarla.
FOSFOBACTERIN s. n. ingrasamant agricol continand culturi de bacterii. (< fosfat + bacterie)
BIOGEN, -A, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezulta din tesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la aparitia vietii pe Pamant. ♦ (Substantivat, n.) Ingrasamant agricol obtinut din culturi de bacterii bogate in azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogene.
ZONARE, zonari, s. f. 1. Impartire in zone; zonificare. 2. Lucrare cu caracter tehnico-economic prin care se delimiteaza zonele favorabile de cultura a plantelor agricole in functie de cerintele acestora fata de factorii de clima si de fertilitate a solurilor. – Din zona.
VITIcultURA s.f. Ramura a agronomiei care se ocupa cu cultura vitei de vie. ♦ Ramura a productiei agricole care cuprinde cultura vitei de vie. [< fr. viticulture, cf. lat. vitis – vita de vie, cultura – cultura].
CULTIVATOR, -OARE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu cultivarea pamantului, care seamana si ingrijeste plante de cultura. 2. S. n. Masina agricola care serveste la maruntirea si afanarea pamantului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prasitoare etc. – Din fr. cultivateur.
PLANTATIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeasi specie) cultivate pe un teren special pregatit. ♦ cultura de plante speciale. 2. Intreprindere agricola pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de intreprinderi. 3. (Teatru) Planul dupa care se asaza in scena elementele decorului si mobilierului. [Gen. -iei, var. plantatiune s.f. / cf. fr. plantation, lat. plantatio].
LEGUMICOL, -A adj. Referitor la culturile de legume. [< leguma, dupa agricol].
MOTOFREZA s.f. Masina agricola cu motor care pregateste pamantul pentru cultura. [< moto- + freza].
EXTENSIV, -A adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spatiu. ◊ cultura extensiva = sistem de cultivare a pamantului in care cresterea productiei agricole se obtine numai prin extinderea suprafetelor cultivate. 2. (Fiz.) Care se poate extinde. [Cf. fr. extensif, lat. extensivus].
EXTENSIV, -A adj. 1. care produce extensiune; bazat pe cantitate, pe spatiu. ♦ cultura ~a = sistem de cultivare a pamantului in care cresterea productiei agricole se obtine numai prin extinderea suprafetelor cultivate. 2. (fiz.) care (se) poate extinde. (< fr. extensif, lat. extensivus)
MOTOFREZA, motofreze, s. f. Masina agricola echipata cu motor si un disc cu cutite care pregateste pamantul pentru cultura. – Moto1- + freza.
POMIcultura s. f. Ramura a stiintelor agricole care cuprinde studiul biologiei si al agrotehnicii pomilor fructiferi, ameliorarea lor si comportarea in cultura a diferitelor specii sau soiuri; ramura a agriculturii care se ocupa de cultura pomilor fructiferi. – Din fr. pomiculture.
TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren agricol marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune); sola; cultura de pe o astfel de suprafata. 2. (Rar) Drum sau teren ingust care desparte semanaturile; hotar. – Din tc. tarla.
INTENSIV, -A adj. 1. Cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ◊ cultura intensiva = sistem de cultivare a pamantului prin aplicarea caruia se obtine o mare productie agricola pe o suprafata de pamant. 2. (Fiz.; despre marimi) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea constanta. [Cf. fr. intensif].
cultIVATOR s.n. Masina agricola pentru faramitarea si afanarea pamantului arat. // s.m. si f. Persoana care se ocupa cu cultura pamantului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].
SUPERFOSFAT ~ti m. Ingrasamant agricol fosfatic sub forma de pulbere cenusie sau granule, care se introduce in toate solurile si la toate culturile. /<fr. superphosphate
CORRIENTES 1. Prov. in NE Argentinei, la granita cu Paraguay si Brazilia; 88,2 mii km2; 724 mii loc. (1986). Centru ad-tiv: Corrientes. culturi de citrice si tutun. Cresterea bovinelor. 2. Oras in NE Argentinei, port pe Parana; 186 mii loc. (1980, cu suburbiile). Aeroport international. Centru agricol, export de cereale. Fabrici de ciment. Universitate. Fundat in 1588.
SASKATOON [sæskətu:n], oras in partea central-sudica a Canadei (Saskatchewan), situat in prerie, pe raul Saskatchewan de Sud, la 241 km NV de Regina; 196,8 mii loc. (2001). Aeroport. Piata agricola pentru cereale. Expl. de potasiu si uraniu. Rafinarie de petrol. Constr. de masini agricole. Ind. chimica (ingrasaminte), electronica, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a lemnului, textila, a ceramicii si alim. (preparate din carne si lapte, faina, bere s.a.). Morarit. Galerie de arta. Muzeul culturii ucrainene. Conservator; orchestra simfonica. Universitate (1907); catedrala romano-catolica St. Paul; catedrala anglicana St. John. Fundat in 1833 de un grup de colonisti condusi de John Lake, pe locul unei asezari indiene (Nutana), pe calea ferata transcanadiana. Oras din 1903.
cultura ~i f. 1) Totalitate a valorilor materiale si spirituale create de omenire pe parcursul istoriei. 2) fig. Cunostinte vaste in diferite domenii, pe care le poseda cineva. 3) arheol. Totalitate a vestigiilor materiale si spirituale, descoperite in urma sapaturilor arheologice, caracteristice pentru un anumit areal, intr-o anumita epoca. 4) agr. Ansamblu de lucrari agrotehnice necesare plantelor agricole. 5) Teren cultivat cu un anumit fel de plante. 6) Crestere a unor animale. ~a viermilor de matase. 7): ~ de bacterii crestere in laborator a bacteriilor; colonie de bacterii obtinuta in laborator pentru scopuri stiintifice. 8): ~ fizica ansamblu de metode si sisteme de educatie fizica care contribuie la dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc. [G.-D. culturii] /<fr. culture, lat. cultura
SAN CARLOS 1. Oras in Filipine, situat in V ins. Luzon; 154,3 mii loc. (2000). Centru de olarit si de produse din bambus. culturi de orez. Intemeiat de calugarii dominicani in 1587. Oras din 1966. 2. Oras in Filipine, situat in NE ins. Negros, pe tarmul str. Tanon; 118,3 mii loc. (2000). Aeroport. Port legat prin feribot cu orasul Toledo din ins. Cebu. Nod de comunicatii. Piata pentru trestie de zahar, canepa si bumbac. Ind. textila si alim. 3. Oras in NNV Venezuelei, centrul ad-tiv al statului Cojedes, situat la 210 km SV de Caracas, pe raul Tirgua; 69 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Piata agricola. Fundat in 1678 de misionari capucini.
