INCULT, -A, inculti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care are o lipsa de cultura elementara, (om) necultivat; p. restr. agramat. – Din fr. inculte, lat. incultus.

IGNORANT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) 1) Care vadeste lipsa de cunostinte sau de practica intr-un anumit domeniu; incompetent, necompetent; nestiutor; ignar. 2) Care nu este cult; lipsit de instruire si de cultura elementara; incult. /<fr. ignorant

INCULT ~ta (~ti, ~te) Care nu este cult; lipsit de instruire si de cultura elementara; ignorant. /<fr. inculte, lat. incultus

INCULTURA f. Lipsa de instruire si de cultura elementara; ignoranta. [G.-D. inculturii] /<fr. inculture

INCULT, -A adj. Lipsit de o cultura elementara. [Cf. fr. inculte, lat. incultus].

INCULT, -A adj., s. m. f. (om) lipsit de o cultura elementara. (< fr. inculte, lat. incultus)

SUBcultura, subculturi, s. f. 1. Tendinta de manifestare subiacenta a unei culturi elementare. 2. cultura a grupurilor si subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnica. – Din engl., fr. subculture.

SUBcultura s. f. 1. tendinta subiacenta de manifestare a unei culturi elementare. 2. subdiviziune a culturii nationale, caracterizata printr-o combinatie de factori specifici unui grup social. 3. (med.) cultura care rezulta prin insamantarea unei alte culturi intr-un mediu oarecare. (< engl., fr. subculture)

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

PRIMAR, -A I. adj. 1. initial, de la inceput, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de baza. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant, cu caracter obligatoriu, in care se predau notiunile elementare ale principalelor discipline; era ~a = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice producator de materii prime (agricultura si industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare in prima faza a unei boli. 2. care se manifesta brutal; care dovedeste lipsa de cultura, de rafinament. 3. (despre elemente si compusi chimici) cu o singura valenta satisfacuta de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atributii administrative in orase si comune. (< lat. primarius, fr. primaire)