SINAGOGA ~gi f. Casa de rugaciuni sau templu de cult mozaic. [G.-D. sinagogii] /<lat. synagoga, ngr. sinagoghi, fr. synagogue

SINAGOGA, sinagogi, s. f. Cladire destinata celebrarii cultului mozaic; templu, havra. ♦ Organizatie religioasa la mozaici asemanatoare parohiilor crestine. [Pl. si: sinagoge] – Din fr. synagogue.

TEMPLU, temple, s. n. Edificiu special amenajat pentru practicarea unui cult religios (mozaic, budist etc.). – Din lat. templum, fr. temple.

HASIDISM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea inlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. secta mistica mozaica, intemeiata in Polonia in sec. XVIII. (< fr. hassidisme)

SABAT s.n. 1. Ultima zi a saptamanii in calendarul mozaic, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului; sambata. 2. Adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii. ♦ (Fig.) Galagie produsa de o adunare zgomotoasa. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].

TEMPLU s. n. edificiu destinat cultului religios in antichitate si (astazi) la mozaici, budisti etc.. (< fr. temple, lat. templum)

SABAT s. n. 1. sambata, ultima zi a saptamanii la mozaici si la unii sectanti crestini, consacrata odihnei si ceremoniilor cultului. ◊ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrajitoare care, dupa credintele din evul mediu, avea loc sambata la miezul noptii; ◊ (fig.) harmalaie, zarva. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)

MOZAISM s.n. cult religios monoteist practicat de evrei, ale carui principii sunt cuprinse in Vechiul testament; religie mozaica. [Pron. -za-ism. / < fr. mosaisme, it. mosaismo].

SABAT ~uri n. 1) (la mozaici si la unele secte crestine) Zi de sarbatoare, stabilita sambata si destinata odihnei si ceremoniilor cultului. 2) (in evul mediu) Adunare a vrajitoarelor, care, conform superstitiilor populare, se tinea sambata la miezul noptii. 3) fig. Agitatie frenetica; zgomot produs de o multime galagioasa. /<lat. sabbatum, fr. sabbat