MASLA ~e f. rar Fiecare dintre cele patru culori la cartile de joc. /<rus. maslo

CUPA², cupe, s. f. Una dintre culorile cartilor de joc (in forma de inima de culoare rosie). – Din ngr. kupa.

CARO ~ale n. (la cartile de joc) culoare rosie reprezentata printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau

maslu (masluri), s. n. – Miruit, impartasanie. Sl. maslo „unsoare, ulei” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb. maslo „ulei”, sb., cr. masla „maslu”. E dubletul lui masla, s. f. (semn la cartile de joc, culoare), cf. rus. masti „culoare la cartile de joc”, fata de sl. mastiti „a unge”. – Der. maslui, vb. (a trisa, a insemna cartile de joc), cf. bg. maslja „a unge”; masluitor, s. m. (trisor). – Cf. maslin.

MASLA, masle, s. f. (Rar) Fiecare din cele patru culori ale cartilor de joc. – Din rus. maslo „ulei de pictura”.

PICA², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. carte (sau culoare) de joc socotita a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Din fr. atout.

TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.

CVINTA, cvinte, s. f. 1. (Muz.) Intervalul dintre cinci note consecutive. 2. (La scrima) A cincea dintre cele opt pozitii principale de aparare. 3. Formatie de cinci carti consecutive, de aceeasi culoare, la jocul de carti. 4. (In forma chinta) Acces prelungit de tuse violenta. [Var.: chinta s. f.] – Din it. quinta, fr. quinte.

caro (culoare la jocul de carti) s. n., art. caroul; pl. carale

CUPA² ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa

PICA² pici f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique

TREFLA ~e f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra. 2) carte de joc marcata cu acest semn. Dama de ~. [Sil. tre-fla] /<fr. trefle

CVINTA s.f. 1. (Muz.) Interval de cinci note consecutive. 2. A cincea pozitie principala de aparare la scrima. 3. Formatie de cinci carti consecutive (de aceeasi culoare) la jocul de carti. 4. Acces de tuse violent si prelungit. [Var. chinta, cuinta s.f. / < it. quinta, cf. fr. quinte].

TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].

ATU s.n. 1. carte de joc de culoare socotita in mod conventional superioara celorlalte carti. 2. Situatie, element, pozitie care ofera un avantaj sau superioritate intr-o anumita imprejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. a tout].

ATU s. n. 1. carte de joc de culoare socotita in mod conventional superioara celorlalte carti. 2. situatie, element, pozitie care ofera un avantaj in plus. (< fr. atout)

CARO s. n. culoare la cartile de joc, cu romburi rosii. (< fr. carreau)

CHINTA s. f. 1. a cincea pozitie de aparare la scrima. 2. formatie de cinci carti consecutive de aceeasi culoare la jocul de carti. (< fr. quinte)

TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)

toba (-be), s. f. – 1. Tambur. – 2. culoare la jocul de carti. – 3. Un tip de salam. – Var. Mold., Trans. doba (si der.). Mag. dob (Tiktin; Galdi, 89 si 150). – Der. tobas, s. m. (Trans., tobosar), din mag. dobos, dublet al lui tobos, s. m. (tort), cf. sb. dobos „tarta”. Este bg. toba care pare ca provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. carte de joc de culoarea care, in mod conventional, este socotita a avea o mai mare valoare decat celelalte. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Fr. atout.

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.

culoare ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur

GHINDA ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; trefla. 3) carte de joc marcata cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

CARO s.n. culoare rosie la cartile de joc, insemnata prin romburi. [Pl. -rale. / dupa fr. carreau].

CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii ale cartilor de joc, insemnata cu romburi. – Fr. carreau.

ATU¹ atale n. carte de joc de o anumita culoare, cu cea mai mare valoare. [Art. atuul] /<fr. atout

RENONS s.n. (La jocul de carti) Refuz de a da culoarea ceruta. [< fr. renonce].

carou (carouri), s. n. – 1. Patrat. – 2. Dala, placa de pardoseala. – 3. Geam, sticla. – 4. La cartile de joc, una din cele doua culori rosii, insemnata cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (patrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializata (carou pentru cartile de joc, careu, pentru formatiunile militare sau de gimnastica).

RENONSA s. f. (la jocul de carti) refuz de a da culoarea ceruta. (< fr. renonce)

DECAR ~i m. 1) Unitate de masura a suprafetei egala cu zece ari. 2) (la cartile de joc) carte marcata cu zece semne de aceeasi culoare. /<ngr. dekari

culoare s. 1. v. vopsea. 2. (rar) masla. (~ la jocul de carti.)

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

ROSU¹ n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus

AS asi m. 1) carte de joc cu valoarea cea mai mare intre cartile de aceeasi culoare. 2) fig. Persoana care se evidentiaza in mod deosebit intr-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

BIRLIC ~ci m. carte de joc cu cea mai mare valoare intre cartile de aceeasi culoare; as. /<turc. birlik

chinta (chinte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de carti, formatie de cinci carti consecutive de aceeasi culoare. – Var. (inv.) cvinta. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesenta (var. gresita chintezenta), s. f. din fr. quintessence, var. datorata tendintei de a pronunta ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteza.

CHINTA ~e f. 1) muz. Interval dintre doua sunete ale gamei la distanta de cinci trepte. 2) (la jocul de carti) Formatie de cinci carti consecutive si de aceeasi culoare. /<it. quinta, fr. quinte

BRELAN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de carti) Grup de trei carti de aceeasi valoare si de culori diferite. – Din fr. brelan.

BRELAN s.n. (La unele jocuri de carti) Grup de trei carti (cu valoare egala, dar de culori diferite). [Pl. -nuri, (s.m.) -ni. / < fr. brelan].

BRELAN s. n. 1. (la unele jocuri de carti) grup de trei carti de valoare egala, dar de culori diferite, la acelasi jucator. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formeaza o unitate. (< fr. brelan)

BRELAN, brelanuri, s. n. (La anumite jocuri de carti) Grup de trei carti de aceeasi valoare si de culori diferite. – Fr. brelan.

TERTA s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treapta data. 2. (la unele jocuri de carti) serie de trei carti succesive (as, rege si dama) de aceeasi culoare, in ordine crescanda. 3. a treia pozitie, de aparare la scrima. 4. (fam.) a fi in ~ (cu cineva) – a flirta. (< it. terza)

RUMMY [RO-MI] s. n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice marcate cu cifre de diferite culori. (< engl. rummy)

PICHET¹ n. joc de carti in care se considera castigator acel participant care aduna mai multe carti de aceeasi culoare sau valoare. /<fr. piquet

RUMMY s.n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn etc., marcate cu cifre de diferite culori. [Pron. romi. / < engl. rummy, germ. Rummy].

RUMMY s. n. joc de societate cu carti sau cu mici placi prismatice de piatra, de lemn, material plastic etc., marcate cu cifre de diferite culori; pietre. [Pr.: romi] – Cuv.engl.

AS, asi, s. m. 1. carte de joc pe care e insemnat un singur punct si care de obicei este considerata ca cea mai mare dintre cartile de aceeasi culoare; birlic. 2. Fig. Persoana care se distinge intr-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

culoare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

scart, scarturi, s.n. (reg.) 1. (in unele jocuri de carti) punere de o parte a unor carti, pentru a fi schimbate cu altele; cartile puse astfel de o parte. 2. (in expr.) a pune in scart = a da de-o parte; a fi scart = a nu mai avea in mana carti de o anumita culoare. 3. saizeci si sase. 4. material de palarie care nu se valorifica, datorita calitatii sale inferioare.

culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)