Rezultate din textul definițiilor
VISINIU, -IE, visinii, adj. De culoarea rosu-inchis a visinei coapte. – Visina + suf. -iu.
PURPURA1 s. f. 1. materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. culoarea rosu-inchis. ♦ ~ retiniana = rodopsina. 3. stofa scumpa plusata vopsita cu purpura (1). ◊ haina regeasca, imperiala din astfel de stofa; hlamida. ◊ (fig.) demnitatea de imparat sau de consul in Roma antica; (mai tarziu) demnitatea regala, demnitatea de c******l. (< lat., fr. purpura)
ALAIT s. n. Mineral rar, de culoare rosie, care se gaseste in Asia Centrala. – Et. nec.
ALMANDIN s. n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare rosie-bruna, fercvent in sisturile cristaline si in aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatra semipretioasa. – Din fr. almandine.
BOIA, (1) boiele, s. f. 1. (Reg.) Vopsea. ♦ (Peior.) Fard. 2. Condiment de culoare rosie, obtinut din pisarea ardeiului iute uscat; paprica. – Din tc. boya.
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare rosu-inchis, toxic, cu miros neplacut, patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Din fr. brome.
CARMIN s. n. Colorant rosu de origine vegetala sau animala, folosit in cosmetica, in pictura etc.; carmaz (2); p. ext. culoare rosie. – Din it. carmin, lat. carminium.
CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii la cartile de joc, insemnata cu romburi. – Din fr. carreau.
CALINA, caline, s. f. Fructul calinului, de culoare rosie si cu gust acrisor. – Din bg. kalina.
CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).
GASELNITA1, gaselnite, s. f. Fluture mic, de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. gasenica „omida” (dupa derivatele in -elnita).
GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. Om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.
GRANAT2, granate, s. n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, intrebuintat ca piatra de slefuit sau, in stare pura (de culoare rosie), ca piatra semipretioasa. – Din germ. Granat.
HEMATIE, hematii, s. f. Celula sangvina de culoare rosie, datorita hemoglobinei pe care o contine; globula rosie, eritrocit. – Din fr. hematie.
HEMATIT s. n. Oxid natural de fier, foarte dur, de culoare rosie sau bruna, cu luciu semimetalic. – Din fr. hematite.
HIACINT1, hiacinturi, s. n. Piatra semipretioasa de culoare rosie sau portocalie, varietate nobila de zirconiu. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyacinthe, lat. hyacinthus.
ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.
IONATAN, (1) ionatani, s. m., (2) ionatane, s. n. 1. S. m. (Adesea adjectival) Specie de mar originar din S.U.A., cu coroana deasa si voluminoasa, cu frunze cenusii-argintii si cu fructul foarte gustos. 2. S. n. Fructul ionatanului (1), de marime mijlocie, cu suprafata neteda, de culoare rosie-sangerie cu pete albicioase si dungi carmin, zemos, dulce-acrisor si placut aromat. – Din engl. jonathan.
INFLACARAT, -A, inflacarati, -te, adj. 1. Avantat, pasionat. 2. Care e aprins, care dogoreste; p. ext. de culoare rosie ca focul. – V. inflacara.
INROSI, inrosesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A face sa capete sau a capata culoarea rosie; a (se) face rosu; a (se) imbujora, a (se) inflacara, a (se) impurpura. ♦ A (se) incinge in foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi in rosu; a rosi. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – In + rosu sau rosi.
KAMALA s. f. Pulbere de culoare rosie-portocalie obtinuta din perii recoltati de pe fructele unui arbore din India, folosita ca vermifug si colorant. – Din fr. kamala.
PAINISOARA, painisoare, s. f. 1. Diminutiv al lui paine (1); painica, painita. 2. Ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin padurile de stejar si de fag (Russula lepida). ♦ Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile si necomestibile. – Paine + suf. -isoara.
URTICARIE, urticarii, s. f. Boala care se manifesta prin aparitia pe piele a unor basicute de culoare rosie, insotite de mancarime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczema. [Var.: urticare s. f.] – Din fr. urticaire.
VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.
ECHIMOZA, echimoze, s. f. Pata de culoare rosie-vinetie, evoluand pana la galben, aparuta pe piele prin iesirea sangelui la suprafata in urma unei lovituri; vanataie, vineteala. – Din fr. ecchymose.
VISINA, visine, s. f. Fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.
CIREASA, cirese, s. f. Fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).
MACEASA, macese, s. f. Fructul macesului, de forma lunguiata sau ovala, de culoare rosie, cu coaja tare, acrisor la gust. – Din maces.
MARGEAN subst. 1. Nume dat unor specii de animale care traiesc in colonii marine formate din mai multi indivizi de culoare rosie, mai rar alba, infipti pe un schelet calcaros; coral1 (Corallium); p. ext. scheletul calcaros al acestor animale, din care se fac podoabe; podoaba facuta din acest schelet. 2. Sirag de margele facut dintr-un material asemanator cu margeanul (1). – Din tc. mercan.
PURPURA1, purpure, s. f. 1. culoare rosu-inchis. 2. Materie colorata rosu-inchis spre violet (extrasa in vechime dintr-o molusca, iar astazi preparata pe cale sintetica). 3. Stofa scumpa vopsita cu purpura (2); haina (domneasca) facuta dintr-un astfel de stofa; hlamida. [Var.: (inv.) purpur s. n.] – Din lat. purpura.
PEMBE s. n., adj. invar. (Inv.) 1. culoare rosu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. rosu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. – Din tc. pembe.
ANTOCIAN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care da florilor, fructelor si frunzelor culoarea rosie, albastra sau violeta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian.
RUBIN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare rosie, care se gaseste in natura cristalizata sau se obtine sintetic, folosita ca piatra pretioasa. [Pr. si: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
PERMANGANAT, permanganati, s. m. (Chim.) Sare a acidului permanganic. ◊ Permanganat de potasiu = substanta cristalina pe baza de potasiu, de culoare rosie-violeta, cu reflexe metalice, solubila in apa, folosita in farmacie (ca antiseptic), in chimia analitica (ca oxidant), in industria textila etc. – Din fr. permanganate.
PETESIE, petesii, s. f. (Med.; mai ales la pl.) Pata de culoare rosie-visinie, de dimensiuni reduse, care apare pe piele datorita unei rupturi capilare, de obicei in diferite boli infectocontagioase, in purpura etc. – Din fr. petechie.
PINZGAU subst. 1. Rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba care strabate in intregime spinarea. 2. Rasa de cai masivi, folositi la tractiune. [Pr.: pintgau] – Din germ. Pinzgau.
PIRARGIRIT s. n. Minereu de argint de culoare rosu inchis pana la negru si cu luciu diamantin. – Din fr. pyrargyrite, germ. Pyrargyrit.
PIROP s. n. Silicat de magneziu si aluminiu din grupa granatului, de culoare rosie, rosiatica sau neagra, cristalizat in sistemul cubic, folosit ca piatra semipretioasa. – Din fr. pyrope, germ. Pyrop.
POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
PROFIR, -A, profiri, -e, adj. (Mai ales despre vin) De culoare rosu-deschis, trandafirie; profiriu. – Din ngr. profirus „purpura”.
PROFIRIU, -IE, profirii, adj. (Mai ales despre vin) Profir. ♦ (Substantivat, n.) Vin de culoare rosu-deschis. – Profir + suf. -iu. Cf. profir.
PROTANOPIE, protanopii, s. f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea culoarea rosie. V. daltonism. – Din fr. protanopie, engl. protanopia.
MINIU s. n. Oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit la vopselarie. – Din lat., fr. minium.
PURPURINA s. f. Substanta de culoare rosie-purpurie, extrasa din radacina unor plante din familia rubiaceelor, folosita la prepararea colorantilor. – Din fr. purpurine.
PURPURIU, -IE, purpurii, adj. De culoare rosu-inchis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpura + suf. -iu.
VERMILLON s. n. Sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, folosita pentru fabricarea culorii rosu-viu; culoare fabricata pe baza acestei sulfuri si intrebuintata in pictura de ulei. [Pr.: -mi-ion] – Cuv. fr.
CINABRU s. n. Sulfura naturala de mercur, de culoare rosie, folosita mai ales la prepararea vopselelor. – Din fr. cinabre.
CORAI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare rosie cu nuante de galben. – Din fr. corail.
MUSCAR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde pestele cu undita, intrebuintand ca nada muste. 2. Numele mai multor pasari migratoare insectivore (Muscicapa). 3. Gandacel insectivor de forma lunguiata, cu gatul de culoare rosie, cu o pata neagra pe partea ventrala si cu aripile negre (Catharis fusca). – Musca + suf. -ar.
NICHELINA, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru si zinc din care se executa sarma intrebuintata la fabricarea rezistentelor electrice si unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare rosie-aramie care contine nichel si arsen. – Din fr. nickeline.
ERITROPSINA, eritropsine, s. f. Proteina de culoare rosie, legata de vitamina A, prezenta in unele celule ale retinei si care, sub actiunea luminii, isi schimba culoarea spre galben palid. – Din fr. erythropsine.
RUBICEL, rubiceli, s. m. (Min.) Varietate de cuart de culoare rosie-violeta. – Din fr. rubicelle.
RUBINSPINEL, rubinspineli, s. m. Varietate de spinel de culoare rosu-inchis. – Rubin + spinel.
RUJEOLA, rujeole, s. f. Infectie virotica contagioasa care apare la varsta copilariei, caracterizata printr-o eruptie generalizata de culoare rosie pe piele si pe mucoase. [Pr.: -je-o-] – Din fr. rougeole.
RUMEN2, -A, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate in rosu. ♦ (Despre oameni) Cu fata imbujorata, cu obrajii rosii. ♦ (Despre fructe si unele alimente) Care a capatat o culoare rosiatica (sub actiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare rosu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumenu.
RUSCUTA, ruscute, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui rusca. 2. (Bot.) Cocosel-de-camp. 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori de culoare rosie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuta-de-primavara (sau -primavaratica) = planta otravitoare caracteristica vegetatiei de stepa (Adonis vernalis); ruscuta-de-toamna (sau -tomnatica) = planta anuala cu flori de culoare purpuriu-inchis (Adonis autumnalis). – Et. nec.
RUSULITA, rusulite, s. f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze si tulpina acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare rosie-portocalie, dispuse in capitule, care creste in regiunea alpina si subalpina; struguras (3) (Hieracium aurantiacum). – rosu + suf. -ulita.
KAMALA s.m. (in India) 1. Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. 2. Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. (cf. fr. kamala)
ROSCOVAN, -A, roscovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fata) de culoare rosie; cu reflexe rosietice. [Var.: (reg.) roscodan, -a adj.] – Rosca + suf. -ovan.
ROSEATA s. f. culoare rosie. ♦ Impurpurare, inrosire, imbujorare (a fetei, a pielii). – rosu + suf. -eata.
ROSI, rosesc, vb. IV. Tranz., intranz. si refl. A capata sau a face sa capete o culoare rosie, a deveni sau a face sa devina rosu; a (se) inrosi. ♦ Intranz. si refl. A se imbujora. – Din rosu.
SARDIU s. n. Piatra semipretioasa transparenta, de culoare rosie sau bruna. – Din lat. sardius [lapis].
SARDONIX s. n. Piatra semipretioasa de culoare rosie, caracterizata prin prezenta unor benzi concentrice regulate. – Din lat. sardonyx.
SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.
STACOJIU, -IE, stacojii, adj. De culoare rosu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacosiu, -ie adj.] – Stacoj + suf. -iu.
CRAVATA, cravate, s. f. Accesoriu al imbracamintei (barbatesti), constand dintr-o fasie ingusta de stofa, de matase etc. care se innoada la gat si ale carei capete sunt de obicei lasate sa atarne pe piept. ◊ (Iesit din uz) Cravata rosie (sau de pionier) = bucata de tesatura de culoare rosie, de forma triunghiulara pe care o purtau la gat pionierii. – Din fr. cravate.
CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.
CUPA2, cupe, s. f. Una dintre culorile cartilor de joc (in forma de inima de culoare rosie). – Din ngr. kupa.
VERMILLON s. chinovar, cinabru. (~ este o culoare rosie mult folosita in pictura.)
rosu (culoare, fard, tesatura) s. n., art. rosul
ALMANDIN n. Granat de culoare rosie-bruna cu nuanta violeta, folosit ca piatra semipretioasa si ca abraziv. /<fr. almandin
BACAN1 ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn rosiatic din care se extrage un colorant rosu, folosit in industria textila. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturala de culoare rosie, extrasa din acest lemn. /<turc. bakam
BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare rosie-inchisa, cu miros patrunzator neplacut, folosit in industria chimica, in farmaceutica si in fotografie. /<fr. brome
BUBURUZA ~e f. Insecta mica, avand corpul emisferic si aripi de culoare rosie, punctate cu negru; paparuda. /Orig. nec.
CARMIN n. 1) Colorant rosu-aprins de provenienta vegetala sau animala, folosit in medicina, parfumerie, pictura etc.; carmaz. 2) culoare rosie-aprinsa. /<fr. carmin, lat. carminium
CARO ~ale n. (la cartile de joc) culoare rosie reprezentata printr-un romb. [Art. caroul] /<fr. carreau
CINABRU n. 1) chim. Sulfura naturala de mercur sau de antimoniu, de culoare rosie, intrebuintata la prepararea vopselelor; vermillon. 2) Colorant rosu, intrebuintat in pictura si in medicina; chinovar. /<fr. cinabre
COCAZAR ~i m. 1) rar Arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) Arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza
CODROS ~i m. Pasare migratoare de talie mica, cu coada lunga de culoare rosie-aprinsa. /coada + rosu
CORAI adj. invar. si substantival Care este de culoare rosie cu nuante de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail
CORAL3 ~i m. 1) Animal care traieste in colonii in marile calde, cu schelet calcaros de culoare rosie sau alba; margean. 2) Bijuterie confectionata din scheletul acestui animal; margean. /<germ. Koralle, lat. corallus
CORNALINA f. min. Varietate de agat de culoare rosie-inchisa, translucida, folosita la confectionarea bijuteriilor. /<fr. cornaline, lat. cornalina
COROVATIC m. Planta erbacee cu flori marunte, de culoare rosie-violeta, dispuse in spic. /Orig. nec.
CUPA2 ~e f. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentand o figura in forma de inima de culoare rosie. /<ngr. kupa
ERITROCIT ~e n. Celula sangvina de culoare rosie, care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in organism; globula rosie; hematie. /<fr. erythrocyte
FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta
GARDURARITA ~e f. Arbust spinos otravitor, cu flori de culoare rosie-violeta, cultivat pentru a forma gard viu. /garduri + suf. ~arita
GASELNITA1 ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. gasenica
GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska
GHIURGHIULIU ~e (~i) reg. (despre vin) Care este de culoare rosie-deschisa. /<turc. gulgulu
HEMATIE ~i f. Celula sangvina de culoare rosie, care transporta oxigenul si bioxidul de carbon in sange; globula rosie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hematie
HEMOGLOBINA f. Pigment de culoare rosie care intra in componenta sangelui la vertebrate, avand functia de a raspandi in corp oxigenul inspirat. [G.-D. hemoglobinei; Sil. -mo-glo-] /<fr. hemoglobine
HIACINT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare rosie-aurie, intrebuintat ca piatra semipretioasa. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus
ICRA ~e f. mai ales la pl. Ousoare pe care le depun unele animale acvatice, in special pestii. ◊ ~e negre icre de culoare neagra, de morun, de nisetru sau de pastruga, apreciate ca delicatesa. ~e rosii (sau de Manciuria) icre de culoare rosie-portocalie ale unor pesti din marile Extremului Orient, apreciate ca delicatesa. [Sil. i-cra] /<sl. ikra
JASP n. Roca silicoasa compacta, de culoare rosie, verde sau negricioasa, folosita ca piatra semipretioasa. /<fr. jaspe
KAMALA m. (in India) 1) Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. 2) Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. /< fr. kamala
MART ~uri n. pop. 1) A treia luna a anului; martie; martisor. 2) Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie, ca simbol al primaverii; martisor. /<lat. martius
MATOSTAT ~e n. Roca silicioasa compacta, de culoare rosie, verde sau negricioasa, folosita ca piatra semipretioasa. /<ngr. matostatis
MARGEAN ~uri n. 1) Animal marin care traieste in colonii in marile calde, avand un schelet calcaros de culoare rosie, roz sau alba; coral. 2) Bijuterie confectionata din scheletul acestui animal; coral. /<turc. mercan
MARTISOR2 ~oare n. Obiect mic de podoaba, legat de un fir impletit de culoare rosie si alba, care se poarta in cursul lunii martie ca simbol al primaverii. /mart pop. + suf. ~isor
MINIU n. Oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, intrebuintat la prepararea vopselelor ce apara metalul de coroziune. /<lat., fr. minium
MUSCULITA ~e f. (diminutiv de la musca) Ciuperca foarte otravitoare, de culoare rosie, cu pete albe. /musca + suf. ~ulita
NICHELINA ~e f. 1) Aliaj de cupru si de nichel (cu adaos de zinc), intrebuintat, mai ales, la fabricarea reostatelor. 2) Arsenura de nichel de culoare rosie-aramie, intrebuintata la extragerea nichelului. /<fr. nickeline
OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor
PADUCEL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus
PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican
PAINISOARA ~e f. (diminutiv de la paine) Ciuperca comestibila, de culoare rosie-violacee, care creste prin paduri de fag si de stejar. /paine + suf. ~isoara
PINZGAU [pr.: pintgau] n. 1) Rasa de bovine de lapte si carne, avand corpul de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2) Rasa de cai de tractiune. /<germ. Pinzgau
POMUSOARA ~e f. (diminutiv de la poama) 1) reg. Coacaz salbatic cu fructe acre, de culoare rosie. 2) Fruct al coacazului salbatic. 3) la pl. Fructe ale arbustilor (cultivati sau salbatici). /poama + suf. ~usoara
POPILNIC ~ci m. Planta erbacee toxica, cu tulpina scurta, avand doua frunze mari, rotunde, si o floare de culoare rosie-inchisa, al carei rizom se foloseste in scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik
PORFIR ~e n. Roca eruptiva foarte dura, cristalizata, de culoare rosie-purpurie, intrebuintata in arhitectura. /<ngr. porfir, fr. porphyre
PORFIRA ~e f. inv. 1) culoare rosie-inchisa care bate in violet; purpura. 2) Substanta coloranta de aceasta culoare preparata pe cale sintetica (in trecut extrasa din sucul unor moluste); purpura. 3) Stofa plusata de pres vopsita cu aceasta substanta; purpura. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; purpura. /<ngr. porfira
PROFIR ~a (~i, ~e) (mai ales despre vin) Care este de culoare rosu-deschis. /<ngr. profira
PURPURA1 ~e f. 1) culoare rosie-inchisa, care bate in violet; porfira. 2) Substanta coloranta de o astfel de culoare, preparata pe cale sintetica (in trecut fiind extrasa din sucul unor moluste); porfira. 3) Stofa plusata, de pret, vopsita cu aceasta substanta; porfira. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; porfira. /<lat., fr. purpura
RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica
ROSEALA ~ele f. pop. Substanta de culoare rosie. /rosu + suf. ~eala
ROSEATA/ f. 1) culoare rosie. 2) Imbu-jorare, impurpurare la fata. ~a din obraji. 3) v. ROSEALA. [G.-D. rosetii] /rosu + suf. ~eata
A SE roSI ma ~esc intranz. 1) A capata culoare rosie; a deveni rosu. 2) (despre unele fructe si legume) A incepe sa se coaca, deve-nind rosiatic. /Din rosu
ROZ adj. invar. si substantival Care este de culoare rosie-deschisa; trandafiriu. ◊ A vedea totul in ~ a privi lucrurile cu optimism exagerat. /<fr. rose
RUBIN ~e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare rosie, intrebuintat ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. 2) Piatra pretioasa din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin
RUJA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, cu frunze alungite, carnoase si cu flori galbene-purpurii, dispuse in inflo-rescente. 2) pop. Trandafir salbatic; maces; rug; rasura. 3) fig. pop. culoare rosie a fetei; roseata. /< bulg., sb. ruza
RUMENEALA ~eli f. 1) culoare rumena; roseata. 2) mai ales la pl. pop. Produs cosmetic pentru rumenit; fard de culoare rosie. /a rumeni + suf. ~eala
A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen
SALBA ~e f. 1) Podoaba (de margele, de pietre scumpe etc.), purtata la gat; colier; colan. ◊ ~-moale arbust inalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare rosie, din al carui lemn se obtine un carbune fin, folosit in pictura. 2) (la bovine si la unele ovine) Cuta a pielii ce se formeaza pe partea de jos a gatului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
SARDIU n. Piatra semipretioasa transparenta de culoare rosie sau bruna. /<lat. sardius, ngr. sardion
SARDONIX n. Piatra semipretioasa cu dungi regulate, de culoare rosie sau bruna. /<lat. sardonyx, ngr. sardonix, germ. Sardonix
STACOJIU ~e (~i) Care este de culoare rosie aprinsa; de culoarea homarului sau a racului fiert. /stacoj + suf. ~iu
SURGUCI2 ~ n. reg. Substanta solida de culoare rosie sau cafenie, folosita in stare topita pentru aplicarea sigiliilor; ceara rosie. /<turc. sorguc
SPANCA f. pop. Soi de visin cu fructe mari carnoase de culoare rosie-deschisa. /Orig. nec.
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
TRANDAFIR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon
VARZA verze f. Planta legumicola ale carei frunze mari, groase, ondulate sunt infasurate strans unele peste altele, formand o capatana compacta folosita in alimentatie. ◊ Varza rosie specie de varza avand frunzele de culoare rosie-violeta. Varza creata specie de varza avand frunzele incretite. A impaca si capra si varza a impaca doua persoane cu interese si dorinte contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia
VAPAIE ~ai f. 1) Ansamblu de flacari mari, mai ales de
culoare rosie, aparute in procesul arderii in mediul aerian; para mare. 2) Emanatie cu o temperatura foarte inalta, provenita de la o sursa de caldura puternica; dogoare; para. [G.-D.
vapaii] /<alb.
vape
VERMILLON [pr.: vermion] n. 1) Sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, folosita pentru fabricarea unei culori rosii vii; cinabru. 2) culoare fabricata pe baza acestei sulfuri si intrebuintata la pictura in ulei. /<fr. vermillon
VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina
VISINEL ~i m. (diminuitiv de la visin) Arbust cu flori albe si fructe mici de culoare rosie, acre la gust. /visin + suf. ~el
ALIT s.n. (Geol.) Roca afinata de culoare rosie, continand o mare cantitate de aluminiu si fier, produsa prin procese de alterare a scoartei terestre in conditii de temperatura si umiditate ridicate. ♦ Constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. [< fr. allite].
RUMENIRE, rumeniri, s.f. ~; culoare rosie, roscata. Te-ai insenina vazandu-i rumenirea in obraji.
ANAGLIF s.n. 1. Sculptura in relief sau in basorelief. 2. (Mat.) Desen al unui corp geometric executat in doua culori (rosu si albastru), privit cu ajutorul unor ochelari, care, la randul lor, avand si ei un vizor colorat in rosu si altul in albastru, dau imaginea unui corp in relief. ◊ (Fiz.) Procedeul anaglifelor = procedeu stereoscopic prin care se obtine imaginea in relief a unui obiect, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. [Var. anaglifa s.f. / < fr. anaglyphe, cf. gr. anaglyphos].
BILIRUBINA s.f. (Biol.) Pigment biliar de culoare rosie rezultat din descompunerea hemoglobinei. [< fr. bilirubine].
MASALA s. Amestec indian de condimente, realizat adesea din peste 20 de mirodenii prajite si rasnite, cele mai cunoscute variante fiind garam-masala (= „amestec iute”) si tandoori-masala, de culoare rosie-oranj, utilizat pentru condimentarea preparatelor gatite in tandoori (cuptorul indian traditional).
NUCSOARA, nucsoare, s.f. Samanta mare ca o nuca rotunda a nucsorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizata drept condiment. Se comercializeaza intreaga (din care se rade cate putin) sau gata macinata sub forma de pulbere galben-maronie; pop. nucusoara, nuca muscata (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); si unul din invelisurile nucsoarei, ca o plasa de fibre de culoare rosu-oranj, uscat si presat intreg sau macinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit si floare de nucsoara sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblute).
PORTOCALA s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce si zemos; Portocala rosie = varietate de portocala, cu coaja si sucul de culoare rosie ca sangele, cultivata in special in Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocala amara = fructul portocalului salbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceata, gem, lichioruri (Grand Marnier s.a.), iar in gastronomie, coaja si sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.
TANGERINA, tangerine, s.f. Fruct citric (Citrus reticulata), asemanator cu mandarina, dar de culoare rosie, a carui coaja se desprinde foarte usor; miezul se desface in felii ca la mandarina, dar are pulpa mai zemoasa si mai putine seminte, fiind de aceea preferat in gastronomie; din fr., engl. tangerine.
HIACINT s.n. Varietate rosie de zircon, piatra semipretioasa de culoare rosie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].
MAGENTA s.f. Culoare rosu aprins. ♦ Termen folosit in fotografia in culori pentru a desemna culoarea obtinuta prin amestecul spectral al rosului cu albastrul. [Cf. it., fr. magenta < Magenta – prin aluzie la batalia sangeroasa care a avut loc in aceasta localitate din Italia].
MINIU s.n. Oxid de plumb, de culoare rosie, intrebuintat mai ales in vopselarie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium].
MIOGLOBINA s.f. (Med.) Pigment de culoare rosie care se gaseste in fibrele musculare si care da culoare muschiului; hemoglobina musculara. [Pron. mi-o-. / < fr. myoglobine].
PROTUBERANTA s.f. Iesitura in afara a unui obiect, a unui organ etc.; proeminenta. ◊ (Anat.) Protuberanta inelara = segment al encefalului, situat intre bulb, pedunculii cerebrali si cerebel. ♦ (la pl.) Proeminente de culoare rosie pe suprafata Soarelui, formate din mase uriase de gaze incandescente care ating inaltimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protuberance, cf. lat. protuberantia].
PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a c**********r. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].
SARDONIX s.n. Varietate de calcedonie de culoare rosie sau bruna, folosita ca piatra semipretioasa. [Var. sardoniu s.n. / < fr. sardonyx].
TURMALINA s.f. Mineral cristalizat, format din silicatii unor metale si continand bor, piatra semipretioasa de culoare rosie, verde sau violeta, folosit si in optica, in radiotehnica etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].
ALMANDIN s.n. Granat de culoare rosie-bruna. [< fr. almandin].
VERMILLON s.n. Sulfura rosie de mercur pulverizata, folosita in pictura de ulei drept culoare rosu-intens. [Pron. -mi-on. / < fr. vermillon].
CARO s.n. culoare rosie la cartile de joc, insemnata prin romburi. [Pl. -rale. / dupa fr. carreau].
CINABRU s.n. Sulfura naturala de mercur, de culoare rosie. ♦ culoare rosie-inchisa. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].
cicic2, cicicuri, s.n. (reg.) 1. numele unei flori rosii. 2. vopsea rosie aprinsa. 3. lana vopsita rosu-aprins. 4. brau femeiesc de culoare rosie-aprinsa.
cicudiu, -ie, adj. (inv.) de culoare rosie-deschisa.
CORNALINA s.f. Varietate de agat translucida, de culoare rosie-inchisa. [< fr. cornaline].
FUCUS s.m. Gen de alge marine de culoare rosie-bruna. [< lat., fr. fucus].
HEMATIT s.m. Minereu de fier foarte dur, de culoare rosie sau bruna. [< fr. hematite].
HEMATOPORFIRINA s.f. (Biol.) Substanta de culoare rosie-inchisa, rezultata din degradarea hemoglobinei. [< fr. hematoporphyrine].
nericesti adj. pl. (reg.; in sintagma) pere nericesti = soi de pere de culoare rosie si foarte dulci.
paducea, paducele, s.f. (reg.) fructul carnos, de culoare rosie si cu sambure lemnos al paducelului.
JASP s.n. Roca silicoasa compacta de culoare rosie, verde sau negricioasa, folosita ca piatra semipretioasa. [< fr. jaspe, cf. lat. iaspis].
KAMALA s.m. (Bot.) Arbore din India ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. ♦ Pulberea insasi. [< fr. kamala < cuv. sanscrit].
LAC s.n. Solutie de baza de oxid de aluminiu gelatinos, amestecata uneori cu un colorant, folosita in pictura. ♦ Suc rasinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepara o solutie pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acopera unele corpuri pentru a le feri de umezeala, de rugina etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare rosie < hind. lakh].
broci s. m. – 1. culoare rosu-aprins, ocru rosu. – 2. Roiba (Rubia tinctorum). Sb. broc (Cihac, II, 69). Sec. XVIII, putin folosit.
sandomirca s.f. (inv. si reg.) soi de grau cu spicul de culoarea rosie deschisa, cu bobul mic, oval, alb-galbui, cultivat mai ales in Moldova.
scorusiu, -ie, adj. (reg.) de culoarea rosie a scoruselor.
carou (carouri), s. n. – 1. Patrat. – 2. Dala, placa de pardoseala. – 3. Geam, sticla. – 4. La cartile de joc, una din cele doua culori rosii, insemnata cu romburi. – Var. caro; careu, s. n. (patrat), carea, s. f. Fr. carreau; folosirea este oarecum specializata (carou pentru cartile de joc, careu, pentru formatiunile militare sau de gimnastica).
sulfeniu, -ie, adj. (reg.) care este de culoare rosie, cu o nuanta slaba de liliachiu.
sulfurina, sulfurine, s.f. (reg.) substanta sulfuroasa din care se obtine culoarea rosie.
sulimenitura, sulimenituri, s.f. (inv.) 1. fard, dres. 2. cinabru; culoare rosie obtinuta din cinabru.
sulimeniturenie, sulimeniturenii, s.f. (inv.) strat de suliman (de culoare rosie) in pictura.
RUJ s.n. 1. Pasta de culoare rosie, folosita pentru colorarea buzelor si a fetei. 2. Pasta din oxid de fier si de crom incorporata intr-un liant, folosita in tehnica dentara. [< fr. rouge].
cicic s. m. – 1. Floare rosie nedeterminata. – 2. culoarea rosu aprins. Tc. cicek (Loebel 241). – Der. cice(a)cliu, adj. (de culoare rosu aprins), din tc. cicekli; ciciclic, s. n. (peluza), din tc. ciceklik.
SANTAL s.m. Arbore originar din India, cu lemnul dens si mirositor, din care se extrage o esenta intrebuintata in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. ♦ Colorant vegetal de culoare rosie sau galbena, care se extrage din lemnul arborelui descris mai sus. [Var. sandal s.n. / < fr. santal, cf. lat. med. sandalum, ar. sandal].
SANGUINA s.f. 1. Oxid de fier de culoare rosie, intrebuintat la fabricarea creioanelor colorate. 2. Desen facut cu un astfel de creion. ♦ Litografie imitand desenul facut cu sanguina (1). [Pron. -gu-i-na. / < fr. sanguine, cf. lat. sanguis – sange].
SARDIU s.n. Piatra semipretioasa transparenta, de culoare rosie sau bruna. [Pron. -diu. / < lat. sardius (lapis)].
SPINEL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, folosit ca piatra pretioasa. [< fr. spinelle].
crastaval (-ai), s. m. – Planta (Cirsium oleraceum). – Var. crastaval, crastavan, castravan. Sb. kostrava „Festuca”, bg. kostreva „Alopecus pratensis” din aceeasi familie ca si costrei (dupa DAR, din sl. krasota „frumusete, culoare rosie”).
ALAIT s. n. mineral rar, de culoare rosie, din Asia Centrala. (< rus. alait)
ALMANDIN s. n. granat de culoare rosie-bruna din sisturile cristaline si aluviuni, abraziv sau piatra semipretioasa. (< fr. almanadin)
ANAGLIFA s. f. 1. sculptura in (baso)relief. 2. procedeu stereoscopic prin care se obtin imagini in relief. 3. desen al unui corp geometric in doua culori (rosu si albastru) care, cu ochelari speciali, da imaginea unui corp in relief. (< fr. anaglyphe)
APOCROMATIC, -A adj. (despre un obiectiv fotografic) a carui aberatie cromatica a fost corectata pentru trei culori (rosu, galben si violet). (< fr. apochromatique)
BILIRUBINA s. f. pigment biliar de culoare rosie, rezultat din descompunerea hemoglobinei. (< fr. bilirubine)
BORDO I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin rosu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-inchis. (< fr. bordeaux)
CARMIN I. s. n. materie coloranta de un rosu intens, din femela cosenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosie vie. (< fr. carmin)
CINABRU s. n. 1. sulfura naturala de mercur, rosie. 2. culoare rosie-inchisa. (< fr. cinabre)
culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)
DALTONISM s. n. deficienta congenitala constand in incapacitatea de a distinge culorile rosu si verde. (< fr. daltonisme)
ERITROFOBIE s. f. 1. teama patologica de culoarea rosie. 2. ereutofobie. (< fr. erythrophobie)
GRAFFITI s. n. pl. inscriptii, desene in culoare (rosie) de pe monumentele antice. ◊ inscriptii zgariate pe pereti. (< fr. graffiti)
GRANAT1 s. n. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare rosie, din rocile eruptive, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. (< germ. Granat)
HEMATIT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare rosie (oligist) sau bruna (limonit). (< fr. hematite)
LIE-DE-VIN /li-do-ven/ adv. inv. de culoare rosu-inchis; mov. (< fr. lie-de-vin)
MAGENTA s. f. culoare rosu aprins. ◊ (in fotografia in culori) culoare prin amestecul spectral al rosului cu albastrul. (< it., fr. magenta)
MINIU s. n. oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit in vopsitorie. (< fr., lat. minium)
PAPULA s. f. bubulita, basicuta pe piele, de culoare rosie. (< fr. papule, lat. papula)
PINZGAU PINT-/ s. n. 1. rasa de bovine de lapte si carne, de culoare rosie-castanie, cu o dunga alba de-a lungul spinarii. 2. rasa de cai grei, de tractiune. (< germ. Pinzgau)
PIRARGIRIT s. n. minereu de argint de culoare rosie inchisa si cu luciu adamantin. (< fr. pyrargyrite)
PIROP s. n. varietate de granat, translucid, de culoare rosie, cu luciu gras, piatra semipretioasa. (< fr. pyrope, germ. Pyrop)
ROZ adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-deschis; trandafiriu. ♦ ~ bombon = roz pal; a vedea totul in ~ = a fi optimist. (< fr. rose)
RUJ s. n. 1. preparat cosmetic, in general de culoare rosie, pentru colorarea buzelor. 2. pasta din oxid de fier si de crom incorporata intr-un liant, in tehnica dentara. (< fr. rouge)
SPINEL s. m. minereu de magneziu, cristalizat, de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, piatra pretioasa. (< fr. spinelle)
VERMEIL VERMEI/ I. adj., s. n. (de) culoare rosu-inchis. II. s. m. argint aurit. (< fr. vermeil)
VERMILLON [-MI-ION] s. n. sulfura rosie de mercur sau de antimoniu, pulverizata, in pictura de ulei, culoare rosie-vie. (< fr. vermillon)
schirlet (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare rosie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui socirlat, s. n. (inv., Mold., tesatura stacojie), prin intermediul mag. sakarlat.
BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.
BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare rosie-inchisa, toxic, cu miros patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Fr. brome (<gr.).
CHELOID (‹ fr. {i}; {s} gr. khele „gheara” + eidos „aspect”) 1. Leziune cutanata circumscrisa, caracterizata prin placi albicioase sau galbui, inconjurate de un halo vinat. 2. Masa elastica de tesut conjunctiv de culoare rosie-vinetie, care apare in derma si in tesutul subcutanat adiacent, pe locul unei cicatrice.
STARLICI, starlici, s. m. (Pop.) Pata, la inceput de culoare rosie, apoi vanata, care apare uneori pe pielea oamenilor greu bolnavi, inainte de moarte. – V. strelici.
CARMIN s. n. Carmaz (3); p. ext. culoare rosie-vie, ca a carmazului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
CARO, carale, s. n. Una dintre cele doua culori rosii ale cartilor de joc, insemnata cu romburi. – Fr. carreau.
CALINA, caline, s. f. Fructul calinului, de culoare rosie si cu gust acrisor. – Bg. kalina.
CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos si parfumat. – Din cap + suf. -us-una.
CINABRU (‹ fr.) s. n. 1. Sulfura naturala de mercur, care se formeaza din solutii alcaline, hidrotermal, la temperaturi joase si se depune in apropierea suprafetei scoartei terestre. Are culoare rosie-carmin si luciu adamantin; este casanta si are aspect de mase compacte sau de pojghite pulverente. Este cel mai important minereu de mercur (86,2% mercur). 2. culoare rosie, cu tonuri intre stacojiu si violet, folosita inca din antic.
CONSTRINGENTA (‹ fr., engl.) s. f. Marime ce caracterizeaza un mediu optic transparent, din punctul de vedere al indicilor sai de refractie pentru radiatiile de culoare rosie si albastra ale hidrogenului si de culoare galbena ale sodiului.
JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.
RHODE ISLAND [roud ailənd] subst. Rasa de gaini creata in S.U.A., cu penajul de culoare rosie (mai rar alba), buna atat pentru productia de carne, cat si pentru cea de oua.
HEREFORD [herifəd] 1. Oras in SV Marii Britanii, pe raul Wye, la N de C*****f; 47,7 mii loc. (1994). Renumit centru de crestere a bovinelor (rasa H.). Catedrala (sfarsitul sec. 11). 2. (ZOOT.) Rasa de taurine precoce, formata in Anglia, crescuta si in Romania pentru productia de carne. Are culoarea rosie (cu exceptia capului, abdomenului si extremitatilor membrelor, care sunt albe).
CUPRIT (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural de cupru, de culoare rosie pina la cenusie, cu luciu adamantin, intilnit exclusiv ca produs de oxidare a minereurilor de calcozina si bornit, la limita dintre zonele de oxidatie si cimentatie. Contine 88,8% cupru.
JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.
GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al patlagelelor rosii, de culoare verde sau verde-rosiatica, din care se fac muraturi. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.
INFOCAT, -A, infocati, -te, adj. 1. Infierbantat peste masura; fierbinte, aprins2; care arde si dogoreste ca focul. ♦ De culoarea focului, rosu-aprins. ♦ Fig. (Despre ochi) Focos, scanteietor, viu. 2. Fig. Inflacarat, insufletit, pasionat. – V. infoca.
INSANGERAT, -A, insangerati, -te, adj. Plin de sange; care sangereaza. ♦ (Despre ochi) Injectat. ♦ Fig. De culoarea sangelui; rosu. – V. insangera.
OCRU s. n. 1. Varietate de argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., formata din hidroxizi de fier si folosita ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparata din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) culoare galbena-bruna. – Din fr. ocre.
RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rusu-inchis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin rosu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.
PORFIRIU, -IE, porfirii, adj. De culoarea purpurei; rosu-aprins; purpuriu, visiniu, stacojiu. – Porfira1 + suf. -iu.
ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.
SANGERAT2, -A, sangerati, -te, adj. 1. Plin de sange; care sangereaza (1); insangerat. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. ♦ Fig. Indurerat. 2. (Reg.; despre imbracaminte, obiecte etc.) Patat de sange, plin de sange. ♦ Amestecat cu sange. Apa sangerata. 3. Fig. De culoarea sangelui; rosu-aprins, sangeriu, sangeros (4). 4. (Pop.; despre vite) Care este bolnav de sange (6). – V. sangera.
SANGERIU, -IE, sangerii, adj. De culoarea sangelui, rosu (ca sangele); sangerat2 (3), sangeros (4). – Sanger + suf. -iu.
CROMATOPLAST, cromatoplasti, s. n. Corpuscul de culoare galbena, rosie sau portocalie care da culoarea caracteristica radacinilor de morcovi sau fructelor coapte, avand acelasi rol ca si cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromoplaste.
ALGA ~ge f. Planta inferioara acvatica de culoare verde, rosie sau bruna, utilizata ca materie prima in industrie si ca nutret in agricultura. /<fr. algue, lat. alga
CARMAZIU ~e (~i) Care are culoarea carmazului; rosu-aprins. /carmaz + suf. ~iu
FOCOS2 ~oasa (~osi, ~oase) 1) rar Care este de culoarea focului; rosu ca focul; rosu-aprins. 2) fig. (despre fiinte) Care are (mult) foc; cu foc; plin de energie. /foc + suf. ~os
FREZ adj. invar. livr. Care este de culoarea fragilor; rosu-trandafiriu. /<fr. fraise
GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia
GRENA adj. invar. Care este de culoarea rodiei; rosu-inchis. /<fr. grenat
HEM ~uri n. Substanta care se afla in hemoglobina, dand culoare globulelor rosii. /<fr. heme
HEMATIT m. Minereu de fier foarte dur, de culoare bruna-rosie sau cenusie. /<fr. hematite
ORANJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii galbene si rosii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange
PURPURIU ~ie (~ii) Care este de culoarea purpurei; rosu-inchis; visiniu; rubiniu. /purpura + suf. ~iu
RUBINIU ~e (~i) si substantival Care este de culoarea rubinului; rosu-inchis; visiniu; purpuriu. /rubin + suf. ~iu
SANGERIU ~e (~i) pop. Care este de culoarea sangelui; rosu. /sanger + suf. ~iu
SANGEROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se caracterizeaza prin varsari de sange. 2) (despre ochi) Care este injectat cu sange. 3) (despre rani, plagi etc.) Care elimina sange. 4) fig. Care este de culoarea sangelui; rosu ca sangele; rosu-aprins. /<lat. sanguinosus
SFECLIU ~e (~i) Care este de culoarea sfeclei; rosu-inchis. /sfecla + suf. ~iu
TULIPA ~e f. bot. Planta erbacee ornamentala, cu radacina in forma de bulb, cu frunze lunguiete si late, cu flori de diferite culori (galbene, rosii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe
CORAI adj. invar. De culoarea coralului, rosu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [in DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].
DICROMATOPSIE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].
ENOCIANINA s.f. Substanta coloranta care da culoarea vinului rosu. [Pron. -ci-a-. / < fr. enocyanine].
GRENA adj. invar. De culoarea granatului; rosu-inchis. [< fr. grenat].
ROZE adj. invar. (Despre vinuri, sampanie etc.) Cu culoare roza, rosu-deschis. [Var. rozeu, -ee adj. / < fr. rose].
inroibat, -a, adj. (reg.) de culoarea roibei; rosu.
OCRU s.n. Argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., folosita la fabricarea unor vopsele; vopsea preparata din aceasta argila. // adj. invar. De culoare galben-bruna. [< fr. ocre].
PURPURIU, -IE adj. De culoarea purpurii, rosu-inchis. [Pron. -riu. / < purpura + -iu].
RUBINIU, -IE adj. De culoarea rubinului; rosu-inchis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].
crasci s. f. pl. – Arbust (Rhamnus frangula). Sl. krasu „rosu”, de culoarea fructului sau. In sl. „rosu” este echivalent cu frumos. De la acest ultim sens (sl. krasinu „frumos”) pare a deriva crasnic, s. m. (spiridus, duh rau), expresie eufemistica (DAR).
CORAI adj., inv., s. n. (de) culoarea coralului1, rosu. (< fr. corail)
CVADRICROMIE s. f. imprimare in patru culori (galben, rosu, albastru si negru). (< fr. quadrichromie)
DICROMATOPSIE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. (< fr. dichromatopsie)
ENOCIANINA s. f. substanta coloranta care da culoarea vinului rosu. (< fr. enocyanine)
GRENA adj. inv., s. n. (de) culoarea granatului1; rosu-inchis. (< fr. grenat)
PURPURIU, -IE adj. culoarea purpurei, rosu-inchis. (dupa lat. purpureus)
CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
DALTONISM s. n. Defect al vederii care consta in incapacitatea de a distinge culorile, in special rosul de verde. – Din fr. daltonisme.
MOHORAT, -A, mohorati, -te, adj. 1. Care are culoarea de la rosu-caramiziu la rosu-vinetiu; p. gener. de culoare inchisa; intunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumina, intunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mahnit, trist, posomorat. – V. mohori.
MADUVA s. f. 1. Substanta moale, de culoare galbuie sau rosie, aflata in canalul oaselor, care ajuta la formarea sangelui si a tesutului osos. ◊ Maduva spinarii = parte a sistemului nervos central aflata in interiorul coloanei vertebrale, care coordoneaza reflexele neconditionate somatice si vegetative medulare; rahis. ◊ Loc. adv. Pana in maduva sau pana in (sau la) maduva oaselor = pana in adancul fiintei, al sufletului; profund, adanc. 2. Zona interioara, centrala, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii); p. restr. seva, mazga. 3. Fig. (Rar) Partea esentiala a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esenta, miez. – Lat. medulla.
CORNALINA s. f. Varietate de agat semitransparenta, de culoare de la rosu-inchis la rosu-trandafiriu, folosita ca piatra semipretioasa la bijuterii. – Din fr. cornaline, lat. cornalina.
MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pamanturi rare, de culoare galben-bruna, rosie sau cafenie. – Din fr. monazite.
TANTALIT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier si mangan, care cristalizeaza in sistemul rombic, de culoare neagra sau rosu-inchis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.
SFECLA, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase si cu radacina carnoasa de culoare alba sau rosie, folosita ca aliment, ca planta furajera sau in industrie, pentru extragerea zaharului; nap (Beta). ◊ Sfecla de zahar = planta cu radacina cilindrica sau conica alungita si frunze mari, oval-alungite; radacinile contin 14-22% zahar si sunt utilizate in industria zaharului si a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfecla furajera = planta cu radacina voluminoasa ovala, cilindrica sau sferica, cu un continut de 4-5% zahar, cultivata pentru hrana animalelor (Beta vulgaris) – Din sl. sveklu.
CONABIU, -IE, conabii, adj. rosu-inchis, de culoarea visinei coapte; visiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare visinie. – Din tc. kunebi.
BORDO adj. invar. Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis. /<fr. bordeaux
BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.
CARAB ~i m. Insecta coleoptera, cu corpul alungit, cu picioare lungi si de culoare aurie sau rosie bronzata, care se hraneste cu viermi, larve si melci. /<fr. carabe, lat. carabus
CIRESIU ~e (~i) rar Care este de culoarea cireselor coapte; rosu-aprins. /cireasa + suf. ~iu
HLAMIDA ~e f. 1) (in antichitatea greaca si romana) Mantie confectionata dintr-o bucata dreptunghiulara de stofa de culoare alba sau rosie, purtata la ceremonii sau in calatorii, fiind prinsa cu o agrafa pe umar. 2) (in Imperiul bizantin) Mantie imparateasca sau arhiereasca. /<sl. hlamida, fr. chlamyde
LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda
PAMANTEL ~e n. (diminutiv de la pamant) 1) Portiune mica de pamant. 2) rar Varietate de argila de culoare galbena sau rosie folosita in pictura; lutisor. /pamant + suf. ~el
RAZACHIE ~i f. Varietate de vita de vie avand struguri cu boabe mari, carnoase, de culoare alba sau rosie. /<turc. razaki, ngr. razaki
ROSCOVAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are fata rosie. 2) In care predomina culoarea rosiatica; roscat. /rosu + suf. ~ovan
TURNESOL n. Substanta vegetala extrasa din unele specii de licheni, care, fiind impregnata in bucati speciale de hartie, are proprietatea de a schimba culoarea acesteia in rosu sub actiunea acizilor si in albastru sub actiunea bazelor. /<fr. tournesol
VISINIU ~e (~i) Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis; purpuriu; rubiniu. /visin + suf. ~iu
MISO s.n. Pasta de soia fermentatata, de culoare alba sau rosie, folosita in bucataria japoneza.
TOFU s.n. Pasta preparata din „lapte” de soia fiert si coagulat, presata in diverse forme, avand aspect de branza telemea, de culoare galbuie sau rosie; se foloseste ca inlocuitor de carne in preparatele vegetale, fiind foarte bogat in proteine.
MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].
CARAB s.m. Insecta coleoptera cu capul alungit, de culoare aurie sau rosie-bronzata si cu picioare lungi, care se hraneste cu viermi, larve de insecte si melci. [< fr. carabe, cf. lat. carabus – crab].
vermilion s.n. (inv.) 1. mineral rosu greu; chinovar. 2. culoare extrasa din acest mineral.
conabiu (conabie), adj. – rosu inchis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct rosu” (Iogu, GS, V, 181). Este gresita explicatia lui Seineanu, II, 149, bazata pe tc. kunebi „de cinepa” si acceptata de DAR.
TANTALIT s.n. Oxid de tantal, de fier si de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagra sau rosie-inchisa. [< fr. tantalite].
MANDRIL s. m. maimuta cinocefala din Africa, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. (< fr. mandrill)
TANTALIT s. n. mineral cristalizat de fier si mangan, de culoare neagra sau rosie inchisa, din care se extrage tantalul1. (< fr. tantalite)
rubin (rubine), s. n. – Varietate de corindon. – Mr. rubine. It. rubino, prin intermediul ngr. ρουμπίνι. – Der. rubiniu, adj. (culoare de rubin, rosu).
BORNIT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfura dubla de cupru si fier, care contine calcopirita, calcozina si argint formata in faza hidrotermala sau pe cale metasomatica. Are culoare aramie inchisa, rosie si cu timpul se acopera cu o pelicula irizata albastra. Este utilizat ca min. de cupru.
KAINIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kainos „nou”) s. n. Sare naturala dubla, constituita din clorura de potasiu si sulfat de magneziu hidratat, formata ca produs secundar de precipitare chimica in lagune si bazine marine. De culoare alba, cenusie, rosie, cu luciu sticlos si aspect de mase compacte zaharoide; este usor solubil in apa si are gust amarui sarat. Utilizat ca ingrasamant agricol si pentru fabricarea sarurilor de potasiu.
SNOOKER [snu:kər] (‹ engl.) s. n. Joc sportiv, varianta a biliardului aparut in India, ca modalitate de relaxare pentru soldatii britanici (1870). Se joaca cu 15 bile rosii si sase culori (valori) diferite. Jucatorii incearca sa introduca in cele sase buzunare ale mesei o bila rosie urmata de una de alta culoare. S. se refera la posibilitatea de a ascunde bila alba in spatele alteia pentru a-si pune in dificultate adversarul. In ultimii ani a capatat o mare dezvoltare, organizandu-se numeroase campionate si competitii.
RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.
HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.
APRINS2, -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursa de lumina) Care lumineaza. ♦ Fig. Stralucitor. Ochi aprinsi. 3. Incins2, infierbantat; ars. 4. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Pasionat, inflacarat. ♦ Imbujorat, rosu (la fata). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fan, cereale etc.) Incins2; alterat. – V. aprinde.
ROSCAT, -A, roscati, -te, adj. Cu reflexe rosietice. ♦ (Substantivat) Persoana cu par blond sau castaniu cu nuante rosietice. ♦ (Substantivat, n.) culoare care bate in rosu. – Cf. rosu, rosca.
YORK s.m. Rasa de porci de culoare alba, cu pielea rosie si par rar, cu botul carn si cu urechi mari, creata in Anglia. (din engl. york)
ORTOPANCROMATIC, -A, ortopancromatici, -ce, adj. (Despre materiale fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului, inclusiv la rosu. – Din fr. orthopanchromatique.
CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.
A SE IMPURPURA ma ~ez intranz. A capata culoarea purpurie; a deveni rosu-aprins (ca purpura). /in + purpura
rosu1 n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) Carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus
MANGO s.n. Fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.
BERNARDIN s.m. Caine mare, de culoare alba cu pete rosii, originar din Alpii elvetieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumetii rataciti (iarna) in munti. [< germ. Bernhardiner].
paris, -a, adj. (reg.; in sintagma) mar paris = varietate de mar cu fructe mari de culoare alb-verzuie sau rosie-galbuie.
TRICROMATIC, -A adj. referitor la cele trei culori fundamentale (galben, albastru, rosu), una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. (< fr. trichromatique)
TRICROMATISM s. n. capacitatea normala a ochiului de a percepe cele trei culori: albastru, verde si rosu, din combinarea carora rezulta toate celelalte. (< fr. trichromatisme)
ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. Materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.
IBIS, ibisi, s. m. Pasare asemanatoare cu barza, de culoare alba (Threskionis aethiopica) sau rosie (Guara rubra), cu cioc lung si curbat in jos, cu penajul alb sau rosu pe corp si negru pe cap si pe coada, care traieste in tarile calde si se hraneste cu insecte. – Din fr., lat. ibis.
SIENIT s. n. Roca eruptiva alcatuita din feldspati alcalini si alte minerale, a carei culoare este un amestec de rosu si verde si care se utilizeaza ca material de constructie. [Pr.: si-e-] – Din fr. syenite.
ORTOCROMATIC, -A adj. (Despre emulsii sau materiale fotografice) Care este sensibil la toate culorile spectrului, in afara de rosu. – Din fr. orthochromatique.
DOMNESC, -EASCA, domnesti, adj. 1. Care apartine domnului (3), privitor la domn; care emana de la domn; care apartine curtii domnului. ♦ Bogat, imbelsugat; elegant. 2. (In sintagmele) Mere domnesti = varietate de mere mari, de culoare galbuie-portocalie dungata cu rosu. Mar domnesc = soi de mar care produce asemenea mere. – Domn + suf. -esc.
COCOR ~i m. Pasare migratoare, cu gatul si picioarele lungi, de culoare cenusie, cu o pata rosie pe cap si cu penele in forma de secera la varful aripilor. /Orig. nec.
DALTONISM n. Stare patologica constand in incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales rosul de verde); cecitate cromatica. /<fr. daltonisme
DOMNESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru paturile privilegiate; boieresc. ◊ Mar ~ varietate de mar cu fructe mari, de culoare galbuie-portocalie dungata cu rosu. /domn + surf. ~esc
INCENDIAR ~a (~i, ~e) 1) Care poate provoca un incendiu. Bomba ~a. 2) Care aprinde spiritele; care starneste revolta. Declaratii ~e. 3) rar (despre culori) Care este de un rosu-aprins; ca focul. [Sil. -di-ar] /<fr. incendiaire, lat. incendiarius
ROSCAT ~ta (~ti, ~te) si substantival In care predomina culoarea rosiatica; roscovan. Cu parul ~. /rosu + suf. ~at
DAMAR s.n. Rasina naturala de culoare alba-galbuie cu nuante rosii sau negre, extrasa dintr-un arbore din Indonezia. [Scris si dammar. / < fr. dammar, germ. Dammar].
PROTANOPIE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea rosul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (rosul e socotita prima dintre culorile spectrului), a – fara, ops – vedere].
ROZ, -A adj. rosu-deschis; trandafiriu. ♦ (s.n.) culoare roz. ♦ A vedea (sau a privi ceva) in roz = a fi optimist. [< fr. rose].
AURORA s. f. 1. lumina care preceda rasaritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polara = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului in timpul noptii, prin arcuri de culoare albastra, verde-galbuie sau rosie. 2. (fig.) inceput al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora)
HIACINT s. n. 1. varietate rosie de zircon, piatra semipretioasa. 2. culoare galbena rosietica. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)
prigoare (prigori), s. f. – 1. Albinarel (Merops apiaster). – 2. Gusa-rosie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν „gusa”; gusa-rosie are gusa de alta culoare decit restul penelor. Se considera in general ca este vorba de un der. de la a prigori „a (se) pirli”, datorita culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); insa cel al albinarelului este destul de variat.
APRINS2, -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) In stare de ardere; arzand. 2. Care arde dand lumina. ♦ Fig. Stralucitor, invapaiat. Copilul... ii urmarea cu ochi aprinsi (SAHIA). 3. Incins, infierbantat, ars. 4. Fig. rosu la fata, imbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, inflacarat. 6. (Despre fan, cereale etc.) Incins; stricat (printr-un inceput de fermentatie). – V. aprinde.
ROZ adj. invar. rosu foarte deschis; trandafiriu. ♦ (Substantivat, n.) culoare roz. ◊ Expr. A vedea (sau a privi ceva) in roz = a fi optimist. – Din fr. rose.
NEGHINA, neghine, s. f. Planta erbacee cu tulpina si cu frunzele paroase, cu flori rosii-purpurii, cu samanta marunta, de culoare neagra, raspandita mai ales in culturile de grau; nagara (Agrostemma githago); p. restr. samanta acestei plante care, macinata impreuna cu graul, da fainii un gust neplacut si toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grau (sau graul din neghina) = a desparti ceea ce este bun de ceea ce este rau. A semana neghina = a produce discordie, cearta. ♦ Fig. Ceea ce este rau, vatamator, primejdios; ceea ce trebuie inlaturat. [Pl. si: neghini] – Et. nec.
APRINS2 ~sa (~si, ~se) 1) v. A APRINDE si A SE APRINDE. 2) (despre o sursa de lumina) Care lumineaza. 3) (despre culori) Care are o nuanta vie. rosu ~. [Sil. a-prins] /v. a (se) aprinde
CABERNET [pr.: caberne] n. 1) Soi de vita de vie avand struguri cu bobite mici, de culoare neagra-albastrie. 2) Varietate de vin rosu, obtinut din acest soi de vita. /< fr. cabernet
rosu2 ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus
DALTONISM s.n. Defect al vederii constand in incapacitatea de a deosebi anumite culori una de alta, in special rosul de verde; cecitate cromatica. [< fr. daltonisme, cf. Dalton – fizician englez].
IBIS (‹ fr., lat.) s. m. Gen de pasari din ordinul ciconiiformelor raspandit in Africa tropicala: I. rosu (Eudocimus ruber), cu ciocul de culoare neagra-cafenie, usor curbat, cu penajul rosu, traieste in regiunile muntoase; I. alb (Eudocimus albus), cu penajul alb, asemanator, ca forma si marime, cu i. rosu. Este considerata de egipteni o pasare sacra. Zeita Isis este reprezentata avand capul acestei pasari.
CABERNET subst. Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare neagra-albastruie, cultivat pentru producerea vinurilor rosii de calitate superioara. ♦ Vin produs din acest soi. – Din fr. cabernet.
ANGHINARE s. f. Planta erbacee medicinala cu tulpina subtire si dreapta, cu frunze mari crestate, de culoare verde-albicioasa pe dos, cu flori rosii-violacee invelite in solzi carnosi comestibili (Cynara scolymus). – Din ngr. ankinara.
MOHORI, mohorasc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A (se) colora in rosu (-inchis) sau, p. gener., intr-o culoare inchisa; a (se) inchide la culoare. 2. Fig. A (se) posomori, a (se) intrista. – Din mohor.
CERNEALA ~eli f. 1) Lichid de diferite culori, intrebuintat la scris sau la tiparit. ~ rosie. 2) inv. Vopsea neagra; negreala. Pata de ~. [G.-D. cernelii; Sil. -nea-la] /<sl. trunilo
OCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau rosu). 2) Vopsea preparata din astfel de pigment. 3) culoare galbena-bruna. [Sil. -cru-] /<fr. ocre
CARO s. n. culoare la cartile de joc, cu romburi rosii. (< fr. carreau)
mohor (mohori), s. m. – Paring (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Galdi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorit, adj. (inv., rosu-inchis; sumbru, intunecat; intristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohori, vb. (a intrista a intuneca); mohorala (var. mohoreala), s. f. (obscuritate; neliniste, regret; monotonie); mohoriu, adj. (inv., rosu-inchis); mohoriti, vb. (inv., a vopsi in rosu); muhurel, adj. (cu pielea bruna).
BABESC, -EASCA, babesti, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). Dupa felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) babesti = vorbe carora nu trebuie sa li se dea importanta. Leacuri babesti = mijloace empirice cu care se incearca vindecarea unor boli. Socoteala babeasca = socoteala facuta in mod simplist, empiric; fig. judecata gresita, ingusta. 2. S. f. Soi romanesc de vita de vie, cu struguri ramurosi si boabe rotunde, de culoare neagra-albastruie, din care se produc vinuri rosii. – Baba + suf. -esc.
porfira, porfire, s.f. (inv.) 1. purpura (pentru vesminte); vesmant facut din purpura. 2. (fig.) putere politica suprema a suveranului; stapanire, conducere, guvernare. 3. (inv. si pop.) varietate de vin rosu deschis. 4. varietate de struguri cu boabe rosietice. 5. culoare purpurie.
ORTOCROMATIC, -A adj. (Despre materiale fotosensibile) Sensibil la toate radiatiile luminoase afara de rosu. [< fr. orthochromatique, cf. gr. orthos – drept, chroma – culoare].
PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].
RAMURELE (‹ ramura) s. f. pl. Ciuperca comestibila, inalta de 7-15 cm, cu fructificatii carnoase, ramificate coraliform avand aspectul unei conopide (Ramaria botrytis). De culoare alba sau galbuie, cu extremitatile ramurilor roz, rosii sau purpurii, creste in paduri de foioase sau conifere izolata sau formand grupuri numeroase in jurul arborilor.
BACAN1 s. n. 1. Lemn de culoare rosiatica al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant rosu, obtinut prin fierbere, din bacan1 (1). – Din tc. bakam.
CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.
A SE MOHORI ma ~asc intranz. 1) A deveni rosu-inchis (ca spicele mohorului). 2) A se inchide la culoare; a se intuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba in rau (devenind mai intunecos din cauza ingramadirii norilor); a se posomori; a se innora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mahni; a se posomori; a se intrista; a se amari; a se scarbi. /Din mohor
ICRA, icre, s.f. (In special la pl.) Denumire generica pentru ouale pestilor; in expr. salata de icre = icre (de crap, de hering, de scrumbie, de stiuca) emulsionate sub forma de spuma alba, cu adaos de diverse ingrediente (ceapa tocata, masline, ardei iute); icre tarama = icre de chefal sau ton, conservate sub forma de pasta sarata, de culoare roz-oranj (ngr. tarama), respectiv salata facuta din acestea (ngr. taramosalata); icre de Manciuria sau caviar rosu = icre mari de pana la 7 mm diametru, de culoare rosiatica, prelevate de la o specie de somon din Oceanul Pacific (Oncorhynchus keta), utilizate ca si caviarul; icre negre sau caviar = icre prelevate de la sturioni (morun, cega, pastruga s.a.)
MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. Pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.
MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.
CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.
SANGUINA, sanguine, s. f. Mineral de culoare rosiatica-bruna care contine oxid feric natural. ♦ Creion a carui mina, rosie-bruna, este facuta din sanguina. ♦ Desen executat cu un creion a carui mina este facuta din sanguina; litografie care imita un astfel de desen. – Din fr. sanguine.
ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.
SCORTISOARA s. f. 1. Scoarta aromatica, de culoare roscata-cenusie, a scortisorului, folosita drept condiment si in medicina. 2. (Reg.) Vopsea rosie (obtinuta din lemnul unui arbore exotic). – Scoarta + suf. -isoara.
MIOCROM s.n. (Biol.) Pigment rosu, prezent in muschi. [Pron. mi-o-. / < fr. myochrome, cf. gr. mys – muschi, chroma – culoare].
SUSTRACTIV, -A adj. 1. referitor la sustractiune. 2. (despre un procedeu de fotografie in culori) facut cu ajutorul a trei emulsii suprapuse, respectiv sensibile la bleu, verde sau rosu. (< fr. soustractif)
TOPAZ s.n. Silicat natural de aluminiu si fluor, piatra pretioasa de culoare galbena. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Rosie].
OCRU I. s. n. varietate de argila galbena, rosie sau bruna, in pictura. ◊ vopsea din aceasta argila. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-bruna. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)
FASOLE s. f. 1. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.
pomusel, pomusei, s.m. (reg.) 1. planta de culoare verde-alburie care creste in mici tufe dese pe ziduri si pe marginea drumurilor. 2. catina rosie.
MERISOR2, merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar2. 2. Fructul merisorului1 (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. Fructul merisorului1 (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.
NEOPLASTICISM s. n. varianta a abstractionismului, ca-racterizata printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. (< fr. neo-plasticisme)
BACAN1 s. n. Lemn de culoare rosiatica al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum); se foloseste la tamplaria fina, la extragerea unui colorant rosu, iar din scoarta se extrage un medicament astringent. – Tc. bakam.
NEOPLASTICISM s.n. Varianta a abstractionismului, care se caracterizeaza printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept, ca si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. [< fr. neo-plasticisme].
MATREATA s. f. I. Particele de epiderma de culoare albicioasa, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Matasea-broastei. 2. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina rosie, ramificata si cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: matreata-de-arbori sau matreata-brazilor = un fel de lichen care creste mai ales, zpanzurand ca niste firisoare alburii; matasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.
SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula
TRIFOI m. Planta erbacee furajera cu flori de diferite culori, dispuse in inflorescente sferice, si cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcata, ramificata si cu flori albe. ~-rosu trifoi cu tulpina e****a, simpla sau ramificata si cu flori rosii. /<lat. trifolium
BOIA ~iele f. pop. 1) Substanta coloranta cu care se acopera diferite obiecte in scop decorativ sau de protectie; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplica in special pe fata pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub forma de praf rosu, obtinut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya
PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.
CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.
RASCOV (cf. ucr. ryzok, ryzka) s. m. Ciuperca comestibila, de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Palaria, masurand 5-15 cm in diametru, este convexa la ciupercile tinere, capatand apoi forma de palnie. Secreta latex rosu-portocaliu cu gust dulce; creste in padurile de brad si de fag si in pajisti.
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
RODOCROZIT (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir” + khros „culoare”) s. n. (MINER.) Carbonat natural de mangan. Se prezinta in cristale romboedrice si in mase compacte de culoare roz. R. reprezinta o sursa importanta pentru extragerea manganului. In Romania se gaseste in zacamintele de mangan de la Iacobeni, Razoare si Delinesti si in filoanele metalifere de la Cavnic, Rosia Montana, Brad si Sacaramb etc.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – rosu + suf. -ior.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
GREPFRUT s.n. Fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.
CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera
RODONIT (‹ fr. {i}; {s} gr. rhodon „trandafir”) s. n. (MINER.) Silicat natural de mangan, cristalizat in sistemul triclinic. Se intalneste sub forma de mase granulare de culoare roz, formate prin metamorfismul sedimentelor cu mangan sau prin depuneri in filoanele hidrotermale. Este folosit ca material pentru ornamentatii, in confectionarea bijuteriilor si in constructii. In Romania se gaseste in zacamintele de mangan de la Iacobeni, Razoare, Delinesti, Muntii Sebesului si in filoanele metalifere de la Cavnic, si Rosia Montana. De asemenea, r. se gaseste in Federatia Rusa (m-tii Ural), Suedia, Australia, S.U.A. (California, New Jersey) s.a.
roz (-za), adj. – rosu deschis. – Var. inv. ros. Fr. rose. – Der. roza, s. f. (trandafir), din fr. rose; rozalb, adj. (roz deschis, vorbind despre ten; vin roz), creatie literara; rozaric, adj. (trandafiriu), cuvint format de Alecsandri; rozeta, s. f., din fr. rosette, cu sensul de rezeda ca efect al unei confuzii cu fr. reseda; rozeala, s. f. (culoare de trandafir). – Cf. ruje.
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.
PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis
URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus
