PLUMBURIU, -IE, plumburii, adj. De culoarea plumbului (1); cenusiu, sur; p. ext. (despre cer, vazduh) incetosat, intunecos. – Plumb + suf. -uriu.

PLUMBURIU ~e (~i) Care este de culoarea plumbului. Nori ~i. /plumb + suf. ~uriu

MINIU s. n. Oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit la vopselarie. – Din lat., fr. minium.

MINIU n. Oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, intrebuintat la prepararea vopselelor ce apara metalul de coroziune. /<lat., fr. minium

MINIU s.n. Oxid de plumb, de culoare rosie, intrebuintat mai ales in vopselarie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium].

MASICOT s.n. Oxid de plumb, de culoare galbena. [< fr. massicot, cf. it. marzacotto].

MINIU s. n. oxid de plumb, de culoare rosie-portocalie, insolubil in apa, folosit in vopsitorie. (< fr., lat. minium)

CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare alba cu nuante cenusii-galbui, cu luciu adamantin si aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format in zonele de oxidare a zacamintelor de sulfuri de plumb, in special galena, si uneori pe cale hidrotermala. Important minereu de plumb (83,5 % PbO).

YENERIT, yenerite, s.n. (Min.) Mineral de culoare gri sau neagra, care contine plumb, antimoniu si sulf. [Den. si boulangerit] (Formula chimica: Pb₅Sb₄S₁₁)

SAUSSURIT (‹ fr., de la n. pr. Sausurre) s. n. Mineral (telurura naturala de aur si de plumb) cristalizat in sistemul rombic. Are culoare plumburie, luciu metalic si este folosit pentru extragerea aurului. Sin. nagyagit, sacarambit.

ALB¹ s. n. 1. culoare alba. ◊ Expr. Negru pe alb, serveste ca asigurare ca cele spuse sunt adevarate, sigure; in scris. A semna in alb = a iscali un act inainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva incredere deplina. 2. Obiect, substanta etc. de culoare alba. ♦ Albul ochiului = sclerotica. Alb de plumb = ceruza. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit in vopsitorie). – Lat. albus.

SILICIU s.n. Metaloid din familia carbonului, de culoare negricioasa in stare amorfa si cenusiu ca plumbul cand este cristalizat. [Pron. -ciu. / < fr. silicium].

CROM s.n. Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, care se foloseste la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit in vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i. cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din fr. bronze.