ALBASTREALA s. f. 1. Albastru, albastrime. 2. Substanta de culoare albastra-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbena si care se foloseste in gospodarie si in industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Albastri + suf. -eala.

AUR s. n. 1. Metal pretios, de culoare galbena stralucitoare, foarte maleabil si ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoaba, de arta, monede (servind din aceasta cauza si ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, pretios. ◊ Aur alb = apa folosita ca izvor de energie. Aur negru = carbune de pamant sau (mai rar) titei, considerate ca surse de energie. Aur verde = padurea ca bogatie vegetala. ◊ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbena a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ◊ Expr. Epoca de aur = perioada de inflorire si stralucire a vietii materiale si culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva implinirea unor lucruri favorabile. Nunta de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrarii unei casatorii. ♦ Fig. Vapaie, stralucire ca a aurului (1). 2. Fir, ata facuta din aur (1) sau imitand aurul si folosita la cusut; p. ext. vesmant tesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogatie; fig. belsug. ◊ Expr. A inota in aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.

BANANA, banane, s. f. 1. Fruct de banan, avand culoarea galbena, forma lunguiata, miez fainos si aromatic. 2. Piesa de contact electric formata dintr-un mic cilindru metalic invelit pe jumatate in ebonita, care se monteaza la capatul unei conducte de curent. – Din fr. banane.

GALBEN, -A, galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a lamaiei etc. ◊ Rasa galbena = grup de popoare care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri galbene = boala contagioasa raspandita in tarile tropicale, transmisa de o specie de tantari, caracterizata prin febra si prin colorarea pielii in galben (2). ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emotii sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben inaintea ochilor = a-i veni (cuiva) ameteala, a i se face rau. ♦ (Despre fata omului sau despre alte parti ale corpului sau; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre parul oamenilor) Blond. ♦ (Despre parul sau culoarea cailor) Sarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situata intre portocaliu si verde. ♦ Substanta, colorant, pigment care are culoarea descrisa mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfura de cadmiu intrebuintata ca pigment galben-oranj in pictura. Galben de crom = pigment galben-inchis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obtinerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede straine de aur, de valori variabile, care au circulat si in tarile romanesti. 4. S. f. (In sintagma) Galbena de Odobesti = specie de vita de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) galbin, -a adj., subst.] – Lat. galbinus.

RUGINIT, -A, ruginiti, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugina (I 1). ♦ Fig. Vechi, uzat. ♦ Fig. (Despre voce) Imbatranit; dogit. 2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, conceptii etc.) Invechit, inapoiat, demodat. 3. (Despre plante) Atacat de rugina (II 1). ♦ Care are culoarea galben-rosiatica a ruginii. – V. rugini.

RISLING s. n. Varietate de struguri cu boabele dese, de culoarea galbena-verzuie cu mici puncte negre, cu pielita groasa; p. ext. vin din astfel de struguri. [Scris si: riesling] – Din germ. Riesling, fr. riesling.

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

A SE INGALBENI ma ~esc intranz. 1) A capata culoarea galbena; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a pali. /in + galben

MONGOLOID ~da (~zi, ~de) si substantival 1): Rasa ~da rasa de oameni care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. 2) Persoana care apartine acestei rase. /<fr. mongoloide

AXANTOPSIE s.f. (Med.) Imposibilitate de a distinge culoarea galbena. [< fr. axantopsie, cf. gr. a – fara, xanthos – galben, opsis – vedere].

AXANTOPSIE s. f. imposibilitatea de a distinge culoarea galbena. (< fr. axantopsie)

ALBASTREALA s. f. 1. Albastru, albastrime. 2. Substanta de culoare albastra-indigo, care are proprietatea de a descompune culoarea galbena; se foloseste in gospodarie si in industrie pentru accentuarea albului unor obiecte. – Din albastri + suf. -eala.

AUR s. n. 1. Metal pretios, de culoare galbena, foarte maleabil si ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de valoare si monede (servind din aceasta cauza si ca masura a valorii). ◊ Nunta de aur = a cincizecea aniversare a casatoriei. ♦ Fig. Lucru valoros, pretios. ◊ Aur alb = energia captabila a caderilor de apa. Aur negru = carbune de piatra sau (mai rar) titei. ◊ Loc. adj. De aur = de culoarea galbena a aurului; valoros ca aurul. ◊ Expr. Epoca de aur = perioada de inflorire si stralucire a vietii materiale si culturale. Inima de aur = inima buna, miloasa. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva implinirea unor lucruri bune. ♦ Fig. Vapaie, stralucire ca a aurului (1). 2. Fir, ata facuta din aur (1) sau imitand aurul si folosita la cusut; p. ext. vesmant tesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogatie; fig. belsug. ◊ Expr. A inota in aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.

AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din Asia Mica, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.

AURAMINA, auramine, s. f. Colorant de culoare galbena pe baza de cetona, de clorura de amoniu si de zinc, folosit pentru vopsirea materialelor textile. [Pr.: a-u-] – Din fr. auramine, germ. Auramin.

BENEDICTIN, -A, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Calugar (sau calugarita) din ordinul intemeiat de sf. Benedict de Nursia in secolul VI. 2. Adj. Care apartine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Bautura spirtoasa, fina, de culoare galbena, cu gust dulce (preparata la inceput de benedictini). – Din fr. benedictin.

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i. cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din fr. bronze.

BULBUC, bulbuci, s. m. I. 1. Basica de apa, de sapun, de spuma, de aluat (cand dospeste) etc. 2. Corp sferic (ca o basica). II. 1. Planta erbacee toxica din familia ranunculaceelor, cu flori mari globuloase de culoare galbena, cu vinisoare verzi pe dinafara, raspandita in regiunile de munte si ocrotita de lege (Trollius europeaeus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia campanulaceelor, viguroasa si inalta pana la un metru, cu flori mari, albastre, care creste prin paduri (Campanula trachelium). – Formatie onomatopeica.

CAISA, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbena-portocalie, gustos si parfumat. – Din ngr. kaisi (pl. kaisia).

CAROTA, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu radacini scurte globuloase, de culoare galbena-rosiatica. 2. Proba cilindrica de material luata din betonul de fundatie al unei sosele, in vederea verificarii proprietatilor fizice si mecanice ale acesteia in laborator. 3. Fig. (Rar) Inselatorie, smecherie, trisare, sarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Pozitie dificila lasata adversarului care urmeaza sa execute lovitura. – Din fr. carotte.

FUSAR, fusari, s. m. (Iht.) Peste de apa dulce cu corpul in forma de fus¹ (I 1), de culoare galbena-castanie, cu dungi transversale de culoare mai inchisa (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Tipar. [Var.: fusariu, s. m.] – Fus¹ + suf. -ar.

galbenUS, galbenusuri, s. n. Partea centrala, sferica, de culoare galbena, a oului de pasare si de reptila, bogata in substante nutritive. – galben + suf. -us.

GALBINARE, galbinari, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) culoare galbena a fetei; paliditate. 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata spre varf, cu frunze usor dintate si cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: galbenare s. f.] – Din galbin.

GANDAC, gandaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemanatoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gandac-de-casa (sau -de-bucatarie, -negru) = svab¹; gandac-de-frasin (sau gandacul-frasinului) = cantarida; gandac-de-mai = carabus; gandac-de-faina = morar; gandac-de-Colorado = insecta coleoptera de culoare galbena-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, daunatoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de matase”) Vierme-de-matase. – Cf. scr. gundelj.

GREPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbena, mai mare decat portocala, cu gust placut, acrisor-amarui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris si: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

HOLMIU s. n. Element chimic din grupul pamanturilor rare, care formeaza o serie de saruri de culoare galbena. – Din fr., holmium, germ. Holmium.

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

INELAR, -A, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture daunator, de culoare galbena-cafenie, care depune oua in forma de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi si ale stejarilor si a carui larva provoaca mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat intre degetul mijlociu si cel mic, pe care se poarta, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vanzator de inele. – Inel + suf. -ar.

IODOFORM s. n. Substanta solida, de culoare galbena cu miros caracteristic, neplacut si persistent, foarte putin solubila in apa, intrebuintata in medicina ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.

KAKI adj. invar. De culoare galbena-cafenie cu nuante verzui. [Var.: kakiu, -ie adj.] – Din fr. kaki.

UNTDELEMNIU, -IE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbena a) untdelemnului; galbui. [Var.: undelemniu, -ie adj.] – Untdelemn + suf. -iu.

URECHIUSA, urechiuse, s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciuperca comestibila cu palaria in forma de palnie de culoare galbena-portocalie sau roscata (Cantharellus cibarius). ♦ (Bot.) Urechea-babei. 3. (Pop.) Coltunasi umpluti cu carne, care se fierb in supa. – Ureche + suf. -usa.

UROBILINA s. f. Pigment biliar de culoare galbena-bruna (colorant al urinei). – Din fr. urobiline.

VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.

XANTOPSIE, xantopsii, s. f. Tulburare a vederii care face ca bolnavul sa vada toate lucrurile intr-o culoare galbena. – Din fr. xanthopsie.

ZAMOSITA, zamosite, s. f. Planta cu tulpina ramificata de la baza, acoperita cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis si purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus trionum).- Zamos (= zemos) + suf. -ita.

FLUOR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbena-verzuie, cu miros inabusitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

OCRU s. n. 1. Varietate de argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., formata din hidroxizi de fier si folosita ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparata din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) culoare galbena-bruna. – Din fr. ocre.

PORTOCALIU, -IE, portocalii, adj., s. n. 1. Adj. De culoarea portocalei¹ (1) coapte; galben-rosiatic, oranj. 2. S. n Culoare galbena-rosiatica (a doua din spectrul solar). – Portocala¹ + suf. -iu.

RUGINI, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugina (I 1), a se umple de rugina, a prinde rugina. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A capata o culoare galben-rosiatica asemanatoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depasit, a se invechi, a nu mai fi actual. – Din rugina.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

TIGRU, tigri, s. m. Specie de mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia si in insulele Australiei (Felis tigris). ♦ Epitet dat unui om energic, impulsiv, crud. – Din fr. tigre, lat. tigris.

PALID, -A, palizi, -de, adj. 1. (Despre fata sau despre parti ale fetei) Care este fara culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fara culoare; livid, pal. 2. (Despre lumina, despre surse de lumina sau despre corpuri luminoase) Lipsit de intensitate; care raspandeste o lumina slaba; fara stralucire; stins². 3. (Despre culori) Care este putin intens, care este sters, estompat sau spalacit; (despre obiecte sau fiinte) care are o culoare putin estompata sau spalacita. ♦ Fig. Lipsit de vigoare; sters; searbad. – Din lat. pallidus, it. pallido.

PANDISPAN, pandispanuri, s. n. Prajitura facuta din faina, oua si zahar, de culoare galbena si cu aspect pufos. [Pl. si: pandispane] – Din ngr. pandespani.

PARMEN, parmeni, -e, adj. (In sintagmele) Mar parmen (auriu) (si substantivat, m.) = varietate de mar originara din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie, cu dungi carmin. Mar parmen (auriu) (si substantivat, n.) = fructul marului definit mai sus. – Din fr. parmain [d’or]. germ. Parmane.

VIERMANAR, viermanari, s. m. Insecta de forma unei muste, cu capul de culoare galbena, care se hraneste cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate in putrefactie (Sarcophaga carnaria). – Din vierme.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

PIRITA, pirite, s. f. Sulfura de fier naturala, de culoare galbena, cristalizata in sistem cubic, folosita mai ales ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric. – Din fr. pyrite.

PIROTINA s. f. Sulfura naturala de fier, cristalizata in sistemul hexagonal, de culoare galbena inchisa cu reflexe brune-roz. – Din fr. pyrrhotine.

PITCHPINE s. m. Arbore exotic din familia coniferelor, cu lemnul dur, de culoare galbena cu vine rosietice, folosit la confectionarea mobilelor de lux si la constructia vaselor maritime (Pinus palustris). [Pr.: pici-pain] – Din engl. pitch-pine.

ARNAUT, arnauti, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneza) angajat in garda domneasca din tarile romane; p. ext servitor inarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personala. 2. Specie de grau de primavara cu bobul mare si lunguiet, de culoare galbena-deschisa. ◊ (Adjectival) Grau arnaut. – Din tc. arnavud.

TOPAZ, topaze, s. n. Silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat in sistemul rombic, de obicei de culoare galbena, folosita ca piatra pretioasa. [Pl. si: topazuri] – Din fr. topaze.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

PORTOCALA¹, portocale, s. f. 1. Fructul portocalului, de forma sferica, aromat si zemos, bogat in vitamine, invelit intr-o coaja de culoare galbena-rosiatica. 2. Lumanare lunga si subtire, rasucita ca un ghem, pentru a putea fi tinuta mai usor in mana. – Din ngr. portokali.

PUMA s. f. invar. Animal carnivor din familia felinelor, cu blana de culoare galbena-roscata, care traieste in America (Felis concolor). – Din fr. puma.

PUROI, puroaie, s. n. Materie lichida vascoasa, de culoare galbena-verzuie, formata in rani, in leziuni, in diverse organe etc. din microbi si ramasite de leucocite; coptura. – Lat. *puronium (< pus, -ris).

OLIV adj. invar. Care are o culoare galbena-verzuie; masliniu. – Din fr. olive.

SOFRAN, sofrani, s. m. 1. Planta erbacee cu frunzele lungi si inguste si cu florile violete cu linii purpurii, din care se extrage o substanta aromatica de culoare galbena, folosita in medicina, in bucatarie si in industrie (Crocus sativus). ♦ P. ext. Substanta coloranta extrasa din aceasta planta. 2. (Bot.) Sofranel (1). – Din rus. safran, pol. szafran.

SOFRANIU, -IE, sofranii, adj. De culoare galbena. – Sofran + suf. -iu.

SVAB¹, svabi, s. m. Numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

OZOCHERITA, ozocherite, s. f. Ceara minerala alcatuita din hidrocarburi parafinice, de culoare galbena, galbena-bruna, verzuie sau negricioasa, cu miros aromatic si usor fuzibila, folosita la fabricarea lumanarilor, a cerurilor etc.; ceara de pamant. – Din fr. ozokerite.

ORPIMENT s. n. Pigment natural de arsen, de culoare galben-stralucitor, folosit ca vopsea in pictura. – Din fr. orpiment.

CORHAN, corhani, s. m. Insecta mica, de culoare galben-rosiatica, care traieste in locuri intunecoase si se hraneste cu resturi alimentare (Blatta germanica); svab. – Et. nec.

CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.

LUMINITA, luminite, s. f. 1. Diminutiv al lui lumina. 2. (Pop.) Lumanare mica. 3. Planta melifera, cu tulpina dreapta, inalta, cu frunze alterne si cu flori mari, mirositoare, de culoare galbena (Oenothera biennis). – Lumina + suf. -ita.

MUSTAR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene si cu seminte mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Samanta mustarului (1), intrebuintata la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub forma de pasta moale, de culoare galbena-verzuie, obtinut prin prelucrarea semintelor descrise mai sus cu adaos de zahar, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sari (cuiva) mustarul = a se infuria, a se supara. – Din magh. mustar.

LIMONIT s. n. Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galbena-bruna sau roscata pana la negru, alcatuit din oxid de fier hidratat, argila si putin fosfor. – Din fr. limonite.

CITRIN s. n. Varietate de cuart de culoare galbena. – Din fr. citrine.

LIPOCROM, lipocromi, s. m. (Biol.) Pigment de culoare galbena care se gaseste in tesutul adipos. – Din fr. lipochrome.

COPRINA, coprine, s. f. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina terminata cu o singura floare, mare, de culoare galbena (Narcissus radiiflorus) sau alba (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „matase”.

LOESS, loessuri, s. n. Roca sedimentara neconsolidata, de origine eoliana, de culoare galbena-cenusie, cu aspect poros, formata mai ales din praf silicos si argilos. [Pr.: los] – Din fr. loess.

MILLERIT, millerite, s. n. Sulfura naturala de nichel, de culoare galbena ca alama si cu luciu metalic puternic. – Din fr. millerite.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Planta leguminoasa din familia umbeliferelor, cu radacina groasa in forma de con, de culoare galbena-rosiatica si cu gust dulce, folosita in alimentatie (Daucus carota sativa). ◊ Morcov salbatic (sau de camp) sau morcovul campului = rusinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. si fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei sosele. – Din bg. morkov.

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pamanturi rare, de culoare galben-bruna, rosie sau cafenie. – Din fr. monazite.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbena-verzuie, cu miros intepator, sufocant, toxic, cu proprietati decolorante si dezinfectante, care are numeroase intrebuintari in industrie. – Din fr. chlore.

NEOSALVARSAN s. n. Produs farmaceutic care se prezinta sub forma de pulbere de culoare galben-deschis solubila in apa, folosit in tratamentul s*********i. [Pr.: ne-o-]. – Din germ. Neosalvarsan.

ELECTRUM s. n. Aur nativ care contine o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis pana la alba-argintie, maleabil si ductil. – Din fr. electrum.

DROBITA, drobite, s. f. Mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate si cu flori galbene, ale carui ramuri, fierte in apa, dau o culoare galbena, folosita la vopsit (Genista tinctoria). – Drob² + suf. -ita.

TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu si de titan¹, de culoare galbena, verzuie sau bruna, intrebuintat ca piatra semipretioasa. – Din fr. titanite.

COLOFONIU s. n. Reziduu de culoare galbena-roscata obtinut dupa indepartarea terebentinei din rasina de conifere, folosit in industria hartiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacaz. – Din ngr. kolofonion, germ. Kolophonium.

TRANJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Planta erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasa si cu flori de culoare galbena sau bruna deschis, placut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondu.

RENET, renete, adj. (In sintagma) Mere renete (si substantivat) numele mai multor varietati de mere, de culoare galbena-portocalie, cu gust placut. – Din fr. reinette. Cf. germ. Renette.

RUMENEALA, (2, 3) rumenele, s. f. 1. culoare rumena, roseata. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Planta erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori de culoare galbena (Potentilla procumbens). – Rumeni + suf. -eala.

RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub forma de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau bruna-roscata, care se intalneste mai ales in rocile metamorfice sau in aluviuni. – Din fr. rutile.

KAKI² s.n. Culoare galben-cafenie cu nuante verzui. [art. kakiul] (din fr. kaki < engl. khakee, khaki = (de) culoare cafeniu-galbuie; stofa de aceasta culoare folosita in armata britanica din Indii pentru confectionarea uniformelor < urdu, hindi khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khākī = plin de praf; de culoarea prafului < persan khāk = praf) [def. MDN, etim. TLF]

SELENIT¹, seleniti, s. m. Varietate de ghips semitransparent, de culoare galben-aurie, cu luciu matasos-sidefos, utilizata pentru confectionarea unor obiecte decorative. – Din fr. selenite.

SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan si de calciu cristalizat in sistemul monoclinic, de culoare galbena-bruna, lucios, frecvent in rocile eruptive. – Din fr. sphene.

SINOVIE s. f. Lichid seros, transparent, de culoare galbena, secretat de membranele situate in cavitatea articulatiilor cu scopul de a inlesni alunecarea oaselor unele peste altele. – Din fr. synovie.

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

STRUNGHIL, strunghili, s. m. (Iht.) Specie de guvid de culoare galbena-bruna (Gobius melanostomus). – Et. nec.

CROMATOPLAST, cromatoplasti, s. n. Corpuscul de culoare galbena, rosie sau portocalie care da culoarea caracteristica radacinilor de morcovi sau fructelor coapte, avand acelasi rol ca si cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromoplaste.

galben (culoare) s. n.

ARNAUT n. Grau de primavara cu spicul lung, cu bobul de culoare galbena-deschisa, din care se obtine faina de calitate superioara. /<turc. arnavud

CALCINA ~e f. Substanta pulverulenta de culoare galbena, folosita in prepararea unor emailuri sau ca abraziv. /<fr. calcin

CALCOPIRITA f. Sulfura naturala de cupru si fier, de culoare galbena-verzuie. /<fr. chalcopyrite

CAROTA¹ f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu radacini scurte de culoare galbena-roscata. /<fr. carotte

CLOR n. Gaz de culoare galbena-verzuie, cu miros intepator, sufocant si foarte toxic, folosit in industria chimica si ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

CUGUAR ~i m. Mamifer exotic carnivor din familia felinelor cu blana de culoare gal-bena-roscata; puma. [Sil. -gu-ar] /<fr. cougouar

DUGLAS ~si m. 1) Arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, de culoare galbena roscata. 2) Lemnul acestui arbore. /<engl. douglas

FUSAR ~i m. Peste dulcicol, cu corp fusiform, de culoare galbena-cafenie si cu dungi transversale mai intunecate. /fus + suf. ~ar

galbenEALA ~eli f. 1) Aspect palid (al fetei); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbena extrasa, in special, din plante. /galbeni + suf. ~eala

galbenUS ~uri n. Partea din mijloc, de culoare galbena, a oului de pasare sau de reptila. [Pl. si galbenuse] /galben + suf. ~us

GALBINARE ~ari f. 1) pop. Stare patologica constand in acumularea excesiva a fierii in sange si a depunerii ei in tesuturi, manifestata, mai ales, prin coloratia galbena a pielii; icter. 2) bot. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze dintate si cu flori purpurii, din care se extrage o substanta de culoare galbena. /galben + suf. ~are

HELIODOR n. Piatra pretioasa de culoare galbena, transparenta, fiind o varietate a beriliului. /<fr. heliodore

LIMONIT n. Minereu de fier de culoare galbena-bruna sau roscata, compus din oxid de fier, argila si fosfor. /<fr. limonite

LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda

LUMANARE ~ari f. Obiect de forma cilindrica, facut din ceara sau parafina, avand un fitil in interior, care, fiind aprins, produce lumina. ◊ (Drept) ca ~area ideal de drept. La ~ la lumina lumanarii. 2) Planta erbacee inalta, cu flori de culoare galbena-deschisa, dispuse intr-un spic lung. /<lat. luminaria

LUT ~uri n. 1) Roca sedimentara de culoare galbena-roscata sau cafenie, folosita in constructii si in olarie; argila. ◊ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (dupa moarte). ◊ Chip de ~ se spune despre o persoana indiferenta. /<lat. lutum

MANDARIN² ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbena-rosiatica, asemanatoare cu portocalele, dar mai mici decat acestea. /Din mandarina

MICSUNEA ~ele f. Planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; siboi. ◊ Cand va face plopul mere si rachita ~ele niciodata. [Art. micsuneaua; G.-D. micsunelei; Var. micsunica] /<turc. menekse

MIMOZA ~e f. 1) Planta meridionala, cu frunze compuse si cu flori mici si dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strang la cea mai mica atingere. 2) Planta exotica decorativa, cultivata pentru florile ei timpurii, de culoare galbena. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa

MORCOV ~i m. Planta legumicola cultivata pentru radacina ei groasa, de culoare galben-rosiatica, folosita in alimentatie. /<bulg. morkov

MUSTAR n. 1) Planta erbacee anuala din familia cruciferelor, cu tulpina ramificata, cu flori galbene si seminte mici, rotunde, rosiatice. ~ alb. ~ negru. 2) Semintele acestei plante, folosite in alimentatie si in medicina. 3) Pasta de culoare galbena-verzuie preparata din aceste seminte si folosita in alimentatie in calitate de condiment. ◊ A-i sari cuiva ~ul a fi cuprins de manie; a se enerva. /<ung. mustar

OCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau rosu). 2) Vopsea preparata din astfel de pigment. 3) culoare galbena-bruna. [Sil. -cru-] /<fr. ocre

ORANJ adj. invar. livr. Care este format prin combinarea culorii galbene si rosii; de culoarea portocalei; portocaliu. /<fr. orange

PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

PAMANTEL ~e n. (diminutiv de la pamant) 1) Portiune mica de pamant. 2) rar Varietate de argila de culoare galbena sau rosie folosita in pictura; lutisor. /pamant + suf. ~el

PAR¹ peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PASTITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, scunda, avand frunze lunguiete si flori de culoare galbena-aurie, acoperite pe din afara cu peri moi, care creste prin locuri umbroase. /Pasti + suf. ~ita

PIRITA ~e f. Mineral cristalizat de culoare galbena, avand luciu metalic si fiind intrebuintat ca materie prima (la fabricarea acidului sulfuric, sulfatului de fier etc.). /<fr. pyrite

PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala

PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

PUCIOASA f. pop. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales, in tehnica si in medicina; sulf. ◊ Apa (de) ~ apa sulfuroasa. /a puti + suf. ~oasa

RENET adj. : Mere ~ varietate de mere de culoare galbena-portocalie, cu gust placut. /<fr. reinette

REZEDA ~e f. 1) Planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite, si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rozeta. 2) Floare a acestei plante. /<fr. reseda, germ. Resede, ung. rezeda

RISLING n. 1) Varietate de vita de vie, avand strugurii cu boabe mici, rotunde, de culoare galbena-verzuie. 2) Struguri din aceasta varietate. 3) Vin alb produs din acest soi de struguri. /<germ. Riesling, fr. riesling

ROZETA I~e f. 1) Planta erbacee deco-rativa, cu tulpina ramificata, cu frunze mari, alungite si cu flori marunte, aromate, de culoare galbena-aurie, dispuse in ciorchini terminali; rezeda. 2) Floare a acestei plante. /<fr. rosette

ROZMARIN ~i n. 1) Arbust mic cu miros placut, cu tulpina e****a, cu frunze aciculare, persistente, si cu flori divers colorate, cultivat ca planta decorativa sau folosit in medicina si in industria parfumurilor. 2) Soi de mar tomnatic, cu fructe de culoare galbena, placute la gust. 3) Fruct al acestui soi de mar. /<germ. Rosmarin

SAMANIU ~e (~i) rar Care este de culoare galbena-deschisa. /<turc. samani

SANDARAC n. Rasina organica, de culoare galbena, secretata de unii arbori exotici si intrebuintata, mai ales, in industria vopselelor. /<fr. sandaraque, ngr. sandarake, lat. sandaraca

SELENIT n. Varietate de ghips de culoare galbena-aurie sau alba, din care sunt confectionate obiecte decorative. /<fr. selenite

SFEN n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, silicat natural de calciu si de titan intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; titanit. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. sphene

SIPICA ~ci f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, paroase, adanc crestate, si flori marunte, de culoare alba-albastruie, grupate in inflorescente globuloase. 2) Planta erbacee cu tulpina acoperita cu peri moi in partea inferioara, cu frunze penate si cu flori de culoare galben-roscata, ce creste prin fanete. /<sl. sipuku

SULF n. Metaloid de culoare galbena, cu miros specific neplacut, foarte activ din punct de vedere chimic, intrebuintat, mai ales in tehnica si medicina; pucioasa. /<fr. sulf, lat. sulphur

SaslA f. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite rare, de culoare galbe-na-verzuie, folositi ca desert. [Var. ceasla] /<fr. chasselas

SIBOI n. 1) Planta erbacee decorativa culti-vata pentru florile ei placut mirositoare, de culoare galbena-aurie, asezate in ciorchine; micsunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. sebboy

TITANIT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. titanite

TOPAZ ~e n. 1) Mineral foarte dur, silicat natural de aluminiu si fluor cristalizat, mai ales de culoare galbena, folosit in tehnica si in confectionarea bijuteriilor. 2) Bijuterie din acest mineral. /<fr. topaze

TULIPA ~e f. bot. Planta erbacee ornamentala, cu radacina in forma de bulb, cu frunze lunguiete si late, cu flori de diferite culori (galbene, rosii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe

TURTA² ~e f. Planta erbacee cu tulpina foarte scurta, cu frunze ghimpoase, adanc crestate, si cu flori asezate in capitule. ◊ ~a-vacii ciuperca comestibila, cu palaria lipicioasa, de culoare galben-roscata sau cafenie. /<lat. turta

TIGANCUSA ~e f. reg. (diminutiv de la tiganca) Planta erbacee decorativa cu tulpina e****a, cu frunze dintate, si flori de culoare galbena-rosiatica, cu miros patrunzator; vazdoaga; craita. /tiganca + suf. ~usa

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

URECHIUSA ~e f. Ciuperca comestibila de culoare galbena-portocalie, cu margini valuroase, ridicate in sus; urechea-babei. /ureche + suf. ~usa

VAREC ~ci m. Alge marine de culoare galbena, care sunt folosite drept ingrasamant. /<fr. varec

VIERMANAR ~i m. Insecta asemanatoare unei muste, de culoare galbena-surie, care se hraneste cu materii organice in proces de putrefactie. /Din vierme

ZVARLUGA ~gi f. 1) Peste dulcicol de talie mica, foarte iute in miscare, avand corp alungit, de culoare galbena, si sase mustati. 2) fig. Persoana sprintena si neastamparata. [G.-D. zvarlugii] /Orig. nec.

AURIPIGMENT s.m. Sulfura naturala de arsen, de culoare galbena ; orpiment. [Pron. a-u-. / < germ. Auripigment].

SAMOA s.m. Rumegator care traieste in muntii inalti ai Europei, pretuit pentru calitatea pielii sale tabacite; pielea tabacita a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hartie) De culoare galbena-deschisa, galbuie. [Scris si chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

FAUVE adj., s.n. (Frantuzism) 1. (De culoare) galben-rosiatica. 2. Salbatic, feroce, crud. // s.m.pl. (Pict.) Nume dat (la inceput in deradere) fauvistilor; fauvist. [Pron. fov, scris si fov. / < fr. fauve].

POMELO s.m. Fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), un fel de grepfrut de forma unei pere imense, de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulata si mai putin amara; se comercializeaza ca pomelo sau pompelmo (exceptie, fr. pomelo = grepfrut).

GREPFRUT s.n. Fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.

FLAVESCENT, -A adj. (Bot.; despre organe) De culoare galbena. [< fr. flavescent].

CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adanci, astfel ca taiat transversal se obtin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul galbui si cu putine seminte, avand gust acrisor si aroma de iasomie; se consuma natur, in salate si cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate si ca elemente de decor.

KAKI adj., s.n. invar. (culoare) galben-cafenie cu nuanta verzuie. [Var. kakiu, -ie adj. / < fr. kaki].

LIPOCROM s.m. (Biol.) Pigment liposolubil de culoare galbena care se gaseste in tesutul adipos. [< fr. lipochrome, cf. gr. lipos – grasime, chroma – culoare].

OLIV s.m. (Rar) Maslin. // adj. invar. (De culoare) galben-verzui. [< lat. oliva, fr. olive].

RUBIL, -A adj. De culoare galbena-rosiatica. [< lat. rubellus].

SCAMONEE s.f. Planta exotica cu frunze triunghiulare si cu flori de culoare galbena-pala. ♦ Suc rasinos care se extrage din radacina acestei plante, folosit ca purgativ puternic. [Pron. -ne-e., pl. invar. / < fr. scammonee].

SELENIT¹ s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbena-aurie. [< fr. selenite].

SOLIDAGO s.m. Planta erbacee cu flori bogate de culoare galbena; (pop.) splinuta. [< fr. solidago].

TOPAZ s.n. Silicat natural de aluminiu si fluor, piatra pretioasa de culoare galbena. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Rosie].

XANTOPSIE s.f. Tulburare a vederii care face ca bolnavul sa vada totul intr-o culoare galbena. [Gen. -iei. / < fr. xanthopsie, cf. gr. xanthos – galben, opsis – vedere].

CURCUMA s.f. Condiment de culoare galbena, obtinut prin macinarea radacinii de curcuma (Curcuma domestica), utilizat mai ales drept colorant alimentar natural (in pasta de mustar, in amestecuri de condimente sau ca inlocuitor al sofranului).

BENZIL s.n. Substanta aromatica, foarte solubila in benzen, insolubila in apa, care se prezinta sub forma de prisme triunghiulare de culoare galbena. [< fr. benzile].

CAROTA s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu radacini scurte, de culoare galbena-rosiatica. II. Proba cilindrica de material, luata din fundul gaurii unei sonde pentru a determina structura stratului strabatut. ♦ Proba cilindrica luata din betonul de fundatie al unei sosele dupa 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; frantuzism) Inselatorie, sarlatanie. IV. (Fam.) Joc rautacios la biliard, potrivit caruia i se lasa adversarului o lovitura grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].

CITRIN s.n. Varietate de cuart de culoare galbena. [< fr. citrine, it. citrino, cf. lat. citrinus].

CLOASMA s.f. Pigmentatie a pielii de culoare galbena-bruna-cenusie, situata pe frunte, obraji si barbie. [Pron. clas-ma. / < fr. chloasma, cf. gr. chloazein – a inverzi].

COPAL s.n. Rasina naturala transparenta, de culoare galbena, care provine din descompunerea in pamant a arborilor rasinosi fosili sau din diverse plante tropicale, folosindu-se in special la prepararea lacurilor. [< fr. copal, cf. peruv. copalle].

foaca s.f. (reg.) cal de culoare galbena; focau.

focau, focai, s.m. (reg.) cal de culoare galbena; foaca.

ingalbejeala s.f. (reg.) culoare galbena a fetii; paloare, paliditate.

FLOGOPIT s.n. (Geol.) Varietate de mica asemanatoare cu biotitul, de culoare galben-bruna, cu luciu sticlos, folosita ca izolant termic si electric. [< fr. phlogopit].

HELIODOR s.n. (Geol.) Varietate de beril de culoare galben-verzuie. [Pron. -li-o-. / < fr. heliodore].

parafoc s.n. (reg.) culoare galbena-portocalie, folosita la vopsirea lanii si a tesaturilor.

pitac³, pitace, s.n. (reg.) 1. paine mica, pita. 2. (in expr.) pitacu-d******i = ciuperca comestibila cu piciorul scurt si gros, cu palaria mare in forma de castron, de culoare galbena-bruna, care creste pe trunchiurile putrede de brad; lamaita, urechea-babei.

MARCASIT s.n. Sulfura naturala de fier de culoare galbena-verzuie si cu luciu metalic. [< fr. marcassite, germ. Markasit].

MASICOT s.n. Oxid de plumb, de culoare galbena. [< fr. massicot, cf. it. marzacotto].

OCRU s.n. Argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., folosita la fabricarea unor vopsele; vopsea preparata din aceasta argila. // adj. invar. De culoare galben-bruna. [< fr. ocre].

ORPIMENT s.m. Sulfura naturala de arsen, de culoare galbena, folosita in pictura; auripigment. [< fr. orpiment].

ORTOLAN s.m. Pasare migratoare cu penele de culoare galbena-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. [< fr. ortolan, cf. lat. hortulanus].

PARMEN s.n. Parmen auriu = soi de mar originar din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie cu dungi carmin. // s.n. Fructul acestui pom. [< fr. parmain (d’or), germ. Parmane].

PITCHPINE s.m. Arbore exotic din familia coniferelor, al carui lemn dur, de culoare galbena cu vine rosietice, serveste la confectionarea mobilelor de lux si la construirea de nave. [Pron. picipain. / < engl. pitschpine].

sparliu, sparlii, s.m. (reg.) peste de culoare galbena, cu cateva dungi in lungul corpului.

SERPENTIN s.n. Silicat natural de magneziu, de culoare galbena-verde. [Var. serpentina s.f. / < fr. serpentine]

SINOVIE s.f. (Biol.) Lichid transparent de culoare galbena, secretat de membranele seroase situate in cavitatea articulatiilor, care inlesneste alunecarea oaselor unele peste altele. [Gen. -iei. / < fr. synovie, cf. lat.med. synovia].

SULF s.n. Metaloid de culoare galbena-deschisa, cu miros neplacut, foarte raspandit in natura; (pop.) pucioasa. [Cf. lat. sulfur, fr. soufre].

TIGRU s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbena-roscata cu dungi negre, transversale, care traieste in Asia de sud-est. ♦ (Fig.) Om foarte crud, impulsiv, energic. [< fr. tigre, lat. tigris].

TRINITROTOLUEN s.n. Substanta cristalizata de culoare galbena-deschisa, obtinuta prin nitrarea toluenului, care se intrebuinteaza ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluene].

CITRIN s. n. varietate de cuart de culoare galbena. (< fr. citrine)

COPAL s. n. rasina naturala transparenta, de culoare galbena, din descompunerea in pamant a arborilor rasinosi fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor. (< fr., sp. copal)

CRISOBERIL s. n. mineral transparent de culoare galbena, piatra pretioasa; alexandrit. (< fr. chrysoberyl)

CRISOCAL s. n. bronz de culoare galbena aurie. (< fr. chrysocal)

CRISOFIL, -A I. adj. cu frunze de culoare galbena-aurie. II. s. f. pigment care apare in urma descompunerii clorofilei, toamna, care coloreaza frunzele in galben. (< fr. chrysophyle)

CVADRICROMIE s. f. imprimare in patru culori (galben, rosu, albastru si negru). (< fr. quadrichromie)

FOV, -A I. adj., s. n. (de) culoare galben-rosiatica. II. adj., s. m. (pictor) apartinand fovismului. (< fr. fouve)

HIACINT s. n. 1. varietate rosie de zircon, piatra semipretioasa. 2. culoare galbena rosietica. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

MASTIF s. m. rasa englezeasca de caini de paza, puternici, cu parul scurt, de culoare galben-rosiatica, inruditi cu dogul. (< engl. mastiff)

OCRU I. s. n. varietate de argila galbena, rosie sau bruna, in pictura. ◊ vopsea din aceasta argila. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-bruna. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

PARMEN s. m. ~ auriu = soi de mar, originar din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie. (< fr. parmain /dor/, germ. Parmane)

RUBIL, -A adj. de culoare galbena-rosiatica. (< lat. rubellus)

SCAMONEE s. f. 1. planta exotica cu frunze triunghiulare si flori de culoare galben-pal. 2. suc rasinos din radacina acestei plante, folosita ca purgativ puternic. (< fr. scammonee, lat. scammonea)

SOLIDAGO s. m. planta erbacee vivace, decorativa, cu flori bogate, de culoare galbena: splinuta. (< fr. solidago)

SASLA/CEASLA s. f. varietate de struguri de masa cu boabele de marime mijlocie, sferice, de culoare galbena-aurie sau roz. (< fr. chasselas)

ALDEBARAN, stea a roiului Hyade, de culoare galbena-portocalie, cea mai stralucitoare din constelatia Taurul, de marimea intii. Nume populare: Luceafarul Porcesc, Desteptatorul.

BALAUR (cuv. autohton) s. m. 1. Sarpe neveninos, lung de 2 m, de culoare galbena, raspindit in Dobrogea si in S Moldovei (Elaphe quatuorlineata). 2. Personaj monstruos din povestile fantastice si din eposul eroic folcloric, infatisat ca un sarpe urias, inaripat, cu corpul acoperit de solzi, avind mai multe capete, pe care varsa foc.

ARNAUT¹, adj. invar. (In expr.) Grau arnaut = specie de grau de primavara cu spicul lung, cu bobul mare si lunguiet, de culoare galbena-deschisa. – Tc. arnaut.

BERGAMOTA, bergamote, s. f. Numele unui soi de pere de forma rotunda, de culoare galbena, zemoase si cu gust placut. ◊ (Adjectival) Pere bergamote. [Var.: pergamuta s. f.] – Fr. bergamote.

CARNOTIT (‹ n. pr. M.A. Carnot, chimist francez). Mineral de uraniu si vanadiu, puternic radioactiv, format prin alterarea mineralelor primare din unele roci sedimentare bogate in resturi organice. Are culoare galbena-verzuie, luciu puternic sidefos si aspect de mase pulverulente sau de efloroscente. Amestecat cu cimentul de sonda se intrebuinteaza la inchiderea apelor in forajele petroliere.

BULBUC, bulbuci, s. m. I. 1. Basica de apa, de sapun, de spuma, de aluat (cand dospeste) etc. 2. Corp rotund (ca o basica). II. Planta erbacee cu flori mari de culoare galbena, cu vinisoare verzi pe dinafara (Trollius europaeus). – Postverbal al lui bulbuca.

CAISA, caise, s. f. Fructul caisului, de culoare galbena-portocalie, gustos si parfumat. – Din cais.

CAROTA¹, carote, s. f. Varietate de morcovi timpurii, cu radacini scurte, globuloase, de culoare galbena-rosiatica. – Fr. carotte.

CITRIN (‹ fr. {i}; {s} lat. citrus „lamiie”) s. n. Varietate de cuart de culoare galbena utilizata uneori ca piatra semipretioasa.

ZAMOSITA s. f. Planta cu tulpina ramificata de la baza, acoperita cu peri aspri, cu flori mari, de culoare galbena-deschisa sau purpurie, catifelate la mijloc (Hibiscus ternatus). – Din zamos + suf. -ita.

ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. Materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.

CLORITOID s. n. (MINER.) Filosilicat de aluminiu si fier din grupa micelor casante. Are culoare galbena, verzuie, neagra, sticloasa, sidefoasa. Se gaseste ca mineral accesoriu in unele sisturi cristaline metamorfozate, in corneene si skarne.

FLUOR (‹ fr. {i}; {s} lat. fluor „scurgere”) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219ºC, p. t. -188,1ºC), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galbena-verzuie, deschisa, cu miros inabusitor, foarte corosiv si toxic (fluoroza). In combinatii functioneaza monovalent; prezinta reactivitate chimica neobisnuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu putine exceptii (heliu, argon, neon), reactioneaza cu toate elementele, metale sau nemetale. Se gaseste in natura sub forma de fluorina, apatit si criolit. Oligoelement. Se obtine prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, in 1886.

SULF (‹ lat.) s. n. Element chimic (S; nr. at. 16, m. at. 32,06), din grupa a VI-a a sistemului periodic al elementelor; nemetal de culoare galbena. Prezinta mai multe modificatii alotropice (s. rombic, s. monoclinic, s. amorf) si se gaseste in natura in stare nativa si sub forma de combinatii: sulfuri (blenda, pirita), sulfati (gips, baritina) etc. Este foarte reactiv din punct de vedere chimic. In combinatii este bivalent, tetravalent si hexavalent. Se obtine, prin extractie, din zacamintele de sulf nativ. Se intrebuinteaza la fabricarea acidului sulfuric, a sulfurii de carbon, a unor coloranti, in industria cauciucului, in viticultura (pentru combaterea criptogamelor), in fabricarea chibriturilor si in farmacie. Este cunoscut din Antic. Sin. pucioasa. ◊ Floare de s. = sulf sub forma de pulbere fina.

HIACINT (‹ fr., lat.) s. n. Varietate de zircon de culoare galben-rosiatica, transparenta pana la tulbure, cu luciu adamantin si aspect de cristale columnare. Utilizat ca piatra semipretioasa si pentru obtinerea dioxidului de zirconiu (contine 67,1%).

CONSTRINGENTA (‹ fr., engl.) s. f. Marime ce caracterizeaza un mediu optic transparent, din punctul de vedere al indicilor sai de refractie pentru radiatiile de culoare rosie si albastra ale hidrogenului si de culoare galbena ale sodiului.

TORIT (‹ fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbena, variind pana la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv si apare in pegmatite, granite, sienite etc.

MASLINIU, -IE, maslinii, adj. (Despre fata sau pielea oamenilor) De culoarea maslinei (1); galben-verzui batand in negru; smead. – Maslina + suf. -iu.

ZARZARIU, -IE, zarzarii, adj. (Reg.) Care este de culoarea zarzarei, galben-portocaliu. (din zarzar + suf. -iu)

FLUORINA s. f. Fluorura naturala de calciu, care se gaseste sub forma de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbena, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine.

MICROCLIN, microcline, s. n. Mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, care constituie un element de baza al unor roci eruptive sau metamorfice si care este folosit in industria ceramicii si ca piatra semipretioasa. – Din fr. microcline.

ERITROPSINA, eritropsine, s. f. Proteina de culoare rosie, legata de vitamina A, prezenta in unele celule ale retinei si care, sub actiunea luminii, isi schimba culoarea spre galben palid. – Din fr. erythropsine.

TUTUNIU, -IE, tutunii, adj. De culoarea tutunului, galben-verzui. – Din tutun + suf. -iu.

ARAMIU ~e (~i) Care este de culoarea aramei; galben-portocaliu. /arama + suf. ~iu

CHIHLIMBARIU ~e (~i) Care este de culoarea chihlimbarului; galben. /chihlimbar + suf. ~iu

MORCOVIU ~ie (~ii) rar Care este de culoarea morcovului; galben-portocaliu. /morcov + suf. ~iu

PORTOCALIU ~e (~i) Care este de culoarea portocalei; galben-rosiatic; oranj. /portocala + suf. ~iu

SOFRANIU ~e (~i) Care este de culoarea sofranului; galben-inchis. /sofran + suf. ~iu

TUTUNIU ~e (~i) rar Care este de culoarea tutunului; galben-verzui. /tutun + suf. ~iu

ZARZARIU ~ie (~ii) reg. Care este de culoarea zarzarei, galben-portocaliu. /zarzar + suf. ~iu

MANGO s.n. Fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.

XANTOCROMATIC, -A adj. Colorat in galben. [< fr. xanthochromatique, cf. gr. xanthos – galben, chroma – culoare].

BANAN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

poinic adj. m. (reg.; in sintagma) mar poinic = varietate de mar cu fructe mari, de culoare verzuie-galbena, zemoase.

sergan², -a, adj. (reg.; despre parul sau culoarea cailor) galben-cafeniu.

SPINEL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, folosit ca piatra pretioasa. [< fr. spinelle].

APOCROMATIC, -A adj. (despre un obiectiv fotografic) a carui aberatie cromatica a fost corectata pentru trei culori (rosu, galben si violet). (< fr. apochromatique)

BANAN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

CITRON SI-/ adj. inv., s. n. (de) culoarea lamaiei, galben-deschis. (< fr. citron)

culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

MICROCLIN s. n. mineral din grupa feldspatilor potasici, de culoare roz, galbena, rosiatica sau verde, constituent de baza al unor roci eruptive sau metamorfice. (< fr. microcline)

SPINEL s. m. minereu de magneziu, cristalizat, de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, piatra pretioasa. (< fr. spinelle)

TRICROMATIC, -A adj. referitor la cele trei culori fundamentale (galben, albastru, rosu), una sa nu poata fi reprodusa prin amestecul celorlalte doua. (< fr. trichromatique)

CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.

JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, galbui, galben, balai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are par de culoare deschisa; balai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoana cu par si cu ten de culoare deschisa; balan. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. – Din fr. blond.

GALBUI, -UIE, galbui, adj. Care are o culoare apropiata de galben; galbenatic, galbeniu, galbiu. – galben + suf. -ui.

MERISOR², merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar². 2. Fructul merisorului¹ (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. Fructul merisorului¹ (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.

CIREASA, cirese, s. f. Fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).

FASOLE s. f. 1. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.

PERIDOT, peridote, s. n. Silicat natural de magneziu si de fier cristalizat, de culoare verzuie-maslinie, galbena sau incolora, cu luciu sticlos. – Din fr. peridot.

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. Veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

SPODUMEN s. n. Silicat natural de litiu si de aluminiu, de culoare alba-cenusie, galbena-verzuie sau violeta, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumene.

DICROMATOPSIE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].

caisiu, -ie, caisii, adj. (inv.) galben-deschis; de culoarea caiselor.

SANTAL s.m. Arbore originar din India, cu lemnul dens si mirositor, din care se extrage o esenta intrebuintata in medicina si in parfumerie. ♦ Lemnul acestui arbore, din care se fac mobile de lux. ♦ Colorant vegetal de culoare rosie sau galbena, care se extrage din lemnul arborelui descris mai sus. [Var. sandal s.n. / < fr. santal, cf. lat. med. sandalum, ar. sandal].

DICROMATOPSIE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decat doua din cele trei culori fundamentale: rosu, galben si albastru. (< fr. dichromatopsie)

FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele albe, rosietice sau pestrite care se afla in interiorul pastaii. 3. Mancarea preparata din fructul plantei (boabe sau pastai). [Var.: (reg.) fasule, fasule, (1, 2) fasola, fasula, pasula s. f., fasui s. m.] – Ngr. fasoli.

BENTONIT (‹ fr. {i}; {s} [Fort-] Benton) s. n. Roca argiloasa de culoare cenusie sau galben-verzuie stratificata, constituita din cel putin 75 la suta din montmorillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absorbtie a apei. Se utilizeaza ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale si la prepararea noroiului de foraj.

IODIRIT (‹ fr.) s. n. Iodura naturala de argint, intalnita in zona de oxidatie a unor zacaminte argentifere; are aspect de placi flexibile, culoare cenusie sau galbena ca lamaia, luciu gras-sticlos si contine 46% argint.

BARBUN, barbuni, s. m. Peste de mare, de culoare rosiatica, cu inotatoare galbene, cu doua fire lungi in forma de mustati, sub barbie, si cu carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus). – Din ngr. barbuni.

OFIT s.n. Varietate de marmura de culoare verde cu vinisoare galbene.

galben¹ n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ◊ A i se face (cuiva) ~ inaintea ochilor a i se face rau (cuiva); a avea ameteli. /<lat. galbinus

KAKI adj. invar. Care este de culoare cafenie cu nuante galben-verzui. /< fr. kaki

SALAMANDRA ~e f. Specie de batracian asemanator cu soparla, cu pielea de culoare neagra, patata cu galben, care elimina (cand este in primejdie) un lichid otravitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dra] /<lat. salamandra, fr. salamandre

IZABEL adj. inv., s. n. (de) culoarea cafelei cu lapte, galben murdar. ◊ (despre animale) cu corpul acoperit uniform de par galben; sarg. (< fr. isabelle)

BALTAT, -A, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are parul sau penele de culori deschise formind pete. ♦ (Substantivat, f.) Baltata romaneasca = rasa de taurine cu insusiri mixte (lapte si carne), creata in Transilvania, Banat si Bucovina la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, prin incrucisarea vacilor locale din rasa sura de stepa cu tauri simmenthal. De culoare baltata alba cu galben, vacile au in medie o greutate de 550 kg si o productie anuala de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; imbracat fara gust.

BARBUN, barbuni, s. m. Peste mic de mare, de culoare rosiatica, cu aripioarele galbene, cu doua fire lungi sub barbie si cu carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.

DISTEN (‹ fr. {i}; {s} gr. sthenos „forta”) s. n. Silicat natural de aluminiu, de culoare albastra, verde sau galbena, transparent pana la translucid, cu luciu sticlos sau sidefos. Se formeaza in sisturi cristaline rezultate din metamorfozarea rocilor bogate in alumina, la mari adancimi in scoarta Pamantului. Utilizat ca piatra semipretioasa, in ind. ceramicii, la fabricarea unor produse refractare de calitate superioara. Sin. cianit.

OFIT s. n. Varietate de marmura de culoare verde-inchis cu vinisoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit.

CORAI adj. invar. (Adesea substantivat) De culoare rosie cu nuante de galben. – Din fr. corail.

CORAI adj. invar. si substantival Care este de culoare rosie cu nuante de galben. [Sil. -rai] /<fr. corail

GALBIOR ~oara (~ori, ~oare) (diminutiv de la galben) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbui. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbui; blond; balai. /galben + suf. ~ior

GALBUI ~ie (~i) 1) Care bate in galben; cu nuanta galbena; galbior. 2) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; galbior; blond; balai. /galben + suf. ~ui

PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican

PURICARITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a paroasa, de culoare cenusie, si cu flori galbene, urat mirositoare, dispuse in capitule, care creste prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~arita

IZABEL adj. invar. galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu par galben; sarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesa a Austriei, al carei sot ar fi purtat trei ani aceeasi camasa in timpul asediului Ostendei].

culoare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

OFIT s.n. Varietate de marmura de culoare verde-inchisa, cu striatii galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit].

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, care bate inspre galben; balai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de par. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. ♦ (Substantivat) Persoana cu parul de culoare deschisa, care bate inspre galben. – Fr. blond.

IBEX (‹ lat.) s. m. Capra salbatica originara din reg. muntoase ale Europei, Asiei si Africii de Nord (Capra ibex). Are coarne mari si curbate, blana de culoare gri-maronie (vara) si galben-maronie (iarna), inaltimea de c. 1 m si greutatea de c. 90 kg. Spre deosebire de femela, masculii au un smoc lung de par in barba.

ECHIMOZA, echimoze, s. f. Pata de culoare rosie-vinetie, evoluand pana la galben, aparuta pe piele prin iesirea sangelui la suprafata in urma unei lovituri; vanataie, vineteala. – Din fr. ecchymose.

PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.

SARG, -A, sargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu parul de pe corp galben deschis, iar cel din coama, coada si extremitatile picioarelor de culoare neagra. ♦ (Substantivat) Cal cu parul galben deschis. – Din magh. sarga.

TAIETOR, -OARE, taietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; taios; ascutit. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -ator.

RASCOV, rascovi, s. m. Ciuperca comestibila cu palaria de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu, care creste prin padurile de fag si de brad si care secreta un latex (Lactarius deliciosus). – Cf. ucr. ryzok, ryzka.

SPELB, -A, spelbi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau despre fata lor) Palid; galben. ♦ (Despe ochi) Lipsit de o culoare precisa si de expresie; spalacit. 2. (Despre bauturi) Fara gust; fad, searbad. – Et. nec.

CUCUVEA, cucuvele, s. f. Pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.

ALBASTRU¹ n. 1) culoare a spectrului solar care se afla intre violet si verde, avand nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinand ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster

PALISANDRU ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn aromat, tare si greu, de culoare violeta, cu nuante negre si galbene, folosit la confectionarea mobilei scumpe si a unor instrumente muzicale. 2) Lemnul acestui arbore. /<fr. palissandre

RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica

MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].

puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.

MANDRIL s. m. maimuta cinocefala din Africa, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. (< fr. mandrill)

RASCOV (cf. ucr. ryzok, ryzka) s. m. Ciuperca comestibila, de culoare portocalie-caramizie si cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Palaria, masurand 5-15 cm in diametru, este convexa la ciupercile tinere, capatand apoi forma de palnie. Secreta latex rosu-portocaliu cu gust dulce; creste in padurile de brad si de fag si in pajisti.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

DROBUSOR², drobusori, s. m. Planta erbacee cu frunze albastrui si cu flori galbene, ale carei frunze fermentate dau o culoare albastra, folosita la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob² + suf. -usor.

SCORTIONERA, scortionere, s. f. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu rizom pivotant si carnos, de culoare bruna, cu frunze mari si flori galbene, cultivata pe alocuri pentru radacinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

SIMINOC, siminoci, s. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse in capitule, care isi pastreaza culoarea si aspectul natural si dupa ce se usuca (Helichrysum arenarium). [Var.: siminic s. m.] – Cf. ucr. semenjak.

DROBUSOR, drobusoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Planta erbacee cu flori galbene, ale carei frunze fermentate dau o culoare albastra, folosita la vopsit (Isatis tinctoria).

VERDE³ n. culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ◊ De ~ a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis

saragea (saragele), s. f. – Corp inv. de voluntari, in Munt. – Var. sarigea, saracel. Tc. sarica „galben” (Seineanu, II, 103) numiti asa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indica o contaminare cu sarac. Sec. XVII, inv.

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

blanc, -a adj. (sas. blank, neted). Care cintareste cit trebuie (vorbind de bani): galbeni blanci. S.n. Pele tabacita lasata la culoarea naturala: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. In intregime: la alegeri a iesit blanc lista lui Popescu.

BARBA, barbi, s. f. 1. Par care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barba (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burta (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire data mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi si inguste si cu flori galbene (Tragopogon); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care il au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

ORTOLAN, ortolani, s. m. Pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.

SILUR, siluri, s. m. Numele a doua plante erbacee cu tulpina verticala, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealalta cu flori albe, cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

CASTRAVETE, castraveti, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).

ALELA (< fr. {i}; {s} gr. allelon „reciproc”) s. f. (GENET.) Nume dat oricarei gene dintr-o pereche sau dintr-o serie de gene alternative care pot ocupa acelasi locus si care controleaza diferitele expresii (de ex. nuantele de rosu, alb, galben etc. ale trandafirului) ale aceluiasi caracter (in cazul exemplificat, culoarea). Se mai numeste alelomorf.

CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ galben ca ~a foarte palid. 2) Substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).

PIDOSNIC² ~ci m. Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie dispuse pe tot lungul tulpinii si cu flori marunte galbene, care creste pe marginea drumurilor; somnoroasa; ceritica. /pe dos + suf. ~nic

SOMNOROASA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, paroasa, cu frunze lunguiete, ascutite, si cu flori mici, albe. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albastrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, si cu flori marunte, galbene, care creste pe marginea drumurilor; ciritica; pidosnic. /somn + suf. ~oasa

BARBA, barbi, s. f. 1. Parul care creste la barbati pe barbie si pe obraji. ◊ Loc. adv. In barba = pe ascuns, numai pentru sine. Rade in barba. ◊ Expr. A trage nadejde ca spanul de barba = a nadajdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) barbi = a minti, a insira verzi si uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = planta erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-imparatului = planta erbacee cu flori de diferite culori, care se cultiva ca planta de ornament si a carei radacina are proprietati purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = planta erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = planta erbacee a carei tulpina se intrebuinteaza in medicina si in industrie (Equisetum arvense). 2. Barbie. 3. Smoc de par pe care-l au unele animale sub bot. 4. Tepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

RUJA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, cu frunze alungite, carnoase si cu flori galbene-purpurii, dispuse in inflo-rescente. 2) pop. Trandafir salbatic; maces; rug; rasura. 3) fig. pop. culoare rosie a fetei; roseata. /< bulg., sb. ruza

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

CROM s.n. Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, care se foloseste la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. ◊ galben de crom = cromat de plumb, folosit in vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].

GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

NEOPLASTICISM s. n. varianta a abstractionismului, ca-racterizata printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. (< fr. neo-plasticisme)

JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.

LUT, (rar) luturi, s. n. 1. Roca sedimentara, galbena sau cafenie, folosita in olarie, in constructii si in sculptura; argila. ◊ Lut verde = argila de culoare verde, folosita pentru tras braie la casele taranesti. ◊ Expr. A fi ca lutul in mana olarului = (despre oameni) a fi lipsit de personalitate, a se lasa influentat. 2. Pamant. ♦ Fig. Cadavru. – Lat. lutum.

MIERLA, mierle, s. f. Pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

NAP, napi, s.m. Planta erbacee a carei radacina carnoasa de culoare alba sau rozalie, de forma rotunda sau lunguiata, este comestibila (Brassica rapa, var. napus); este utilizata ca o leguma, avand gust de gulie, mai ales in bucataria franceza si cea germana (aici numita weiße Rube = sfecla alba). In tarile scandinave si in SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap si varza, cat o sfecla mare, cu pulpa de culoare oranj, avand gust pronuntat de varza (germ. Kohlrube = sfecla-varza), comercializat sub denumirea scandinava rutabaga.

NEOPLASTICISM s.n. Varianta a abstractionismului, care se caracterizeaza printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept, ca si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. [< fr. neo-plasticisme].

BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

FUCOXANTINA s.f. Pigment de culoare bruna, care se gaseste in unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de alga, gr. xhanthos – galben].

ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre

PINTENOG, -OAGA, pintenogi, -oage, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre animale) Cu pete de alta culoare (de obicei albe) in partea inferioara a picioarelor. 2. (Despre pasari) Pintenat (2). II. S. f. Planta erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene ca lamaia. (Carthamus lanatus). – Din sl. pontonogu.

NUCSOARA, nucsoare, s.f. Samanta mare ca o nuca rotunda a nucsorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizata drept condiment. Se comercializeaza intreaga (din care se rade cate putin) sau gata macinata sub forma de pulbere galben-maronie; pop. nucusoara, nuca muscata (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); si unul din invelisurile nucsoarei, ca o plasa de fibre de culoare rosu-oranj, uscat si presat intreg sau macinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit si floare de nucsoara sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblute).

sulfina (-ne), s. f. – Iarba-de-piatra (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcina, sulvina, sufulf. Lat. sulfῑna, planta nedeterminata, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care deriva de la sulphur „sulf”, se explica prin culoarea florilor (Scriban, R. critica, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postuleaza *sulfina, fara a-i cunoaste existenta). Legatura cu sl. zlutu „galben”, pol. zołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabila. Var. sulcina este ciudata, dar cf. suf, suc si sufari. Sufulf trebuie sa rezulte dintr-o contaminare cu mag. szulfu „cimbru” (Cihac, II, 527).

culoare ~ori f. 1) Totalitate a radiatiilor luminoase de diferite frecvente, pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra ochiului o senzatie vizuala specifica. ◊ De ~ care apartine rasei negre sau galbene. 2) Substanta folosita in arta vopsitului sau in pictura; colorant. 3) Fiecare dintre cele patru categorii in care se impart cartile de joc. [G.-D. culorii; Sil. -loa-re] /<lat. color, ~oris, fr. couleur

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

MACULA s. f. 1. pata. 2. modificare de culoare a pielii datorita unei reactii inflamatoare. ◊ pata pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuala este maxima; pata galbena. (< fr. macule, lat. macula)

GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, avand picior galbui sau brun cu un inel alb imprejur si palarie galbena-bruna, care creste pe tulpina arborilor, provocand putrezirea lemnului. ~ de brad ciuperca comestibila, avand picior lung, subtire si palarie alba, carnoasa. ~ de padure ciuperca comestibila cu palarie de culoare rosiatica sau bruna, catifelata. /Din gheb

chihlibar s. m. – 1. Ambra galbena. – 2. (Arg.) Mustiuc. – Var. chi(h)limbar, chehlimbar, chihribar etc. Mr. chihlibare. Tc. kehlibar, kehribar, din per. (Seineanu, II, 110; Meyer 221; Lokotsch 1004; Ronzevalle 152); cf. ngr. ϰεχριμπάρι, alb. kjehribar, sb. ceribar. – Der. chihli(m)bariu, adj. (de culoare aurie).

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.

MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.