CAMELEON, cameleoni, s. m. 1. Reptila arboricola si insectivora din regiunile tropicale, cu gheare ca un cleste, care o ajuta sa se prinda de copaci, si cu proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameleon.

CAMELEONISM s. n. 1. Proprietate a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii dupa culoarea mediului inconjurator. 2. Fig. Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Pr.: -le-o-] – Cameleon + suf. -ism.

CAMELEON ~i m. 1) Reptila arboricola si insectivora din regiunea tropicala, avand proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. 2) fig. Persoana care isi schimba usor parerile si convingerile in functie de imprejurari. [Sil. -le-on] /<fr. cameleon, lat. camaeleon

CAMELEONISM n. 1) Proprietate a unor animale de a-si schimba culoarea pielii conform mediului inconjurator, folosita ca mijloc de aparare. 2) fig. Schimbare a convingerilor unei persoane in functie de circumstante. [Sil. -le-o-] /cameleon + suf. ~ism

CAMELEON s.m. 1. Reptila din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (Fig.; peior.) Om care isi schimba convingerile sau felul de a fi cu foarte mare usurinta in functie de imprejurari. [Pron. -le-on. / < fr. cameleon, cf. gr. chamaileon – leu tarator].

CAMELEONISM s.n. Proprietate a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. ♦ (Fig.) Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Cf. fr. cameleonisme].

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

CAMELEON s. m. 1. reptila arboricola insectivora din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (fig.) om care isi schimba purtarea si convingerile cu mare usurinta. (< fr. cameleon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

CAMELEONISM s. n. 1. insusire a unor reptile de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator; h********e. 2. (fig.) schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. (< fr. cameleonisme)

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

BLUMENBACH [blumənbah], Johann Friedrich (1752-1840), medic si naturalist german. Unul dintre creatorii antropologiei. A pus bazele obiective ale clasificarii raselor umane dupa culoarea pielii si forma capului si a demonstrat unitatea de origine a speciei umane.

CAMELEON, cameleoni, s. m. Specie de soparla din regiunile tropicale, care are proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo). ♦ Fig. Persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Fr. cameleon (lat. lit. camaeleon).

CAMELEONISM s. n. Proprietatea unor specii de soparla de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. ♦ Fig. Schimbare a purtarii si a convingerilor cuiva in functie de imprejurari. [Pr.: -le-o-] – Din cameleon + suf. -ism.

CIANOTIC, -A, cianotici, -ce, adj. (Despre mucoase, piele) De culoare albastra-vinetie; p. ext. (Despre oameni) predispus la cianoza; care prezinta cianoza. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanotique.

TUCIURIU, -IE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare inchisa (ca tuciul); negricios, brunet, oaches. – Tuci + suf. -uriu.

CIMPANZEU ~i m. Maimuta antropoida, de talie medie, cu membrele anterioare lungi, cu blana si pielea de culoare neagra si cu coada scurta. /<fr. chimpanze

COLORATURA ~i f. 1) muz. Virtuozitate tehnica in interpretarea vocala, manifestata prin triluri, rulade si cadente. ◊ Soprana de ~ soprana care executa usor si liber piese continand triluri, cadente etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. ~ a pielii. /<it. coloratura

NEGRICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Ca-re are culoare apropiata de cea neagra; care bate in negru. 2) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; oaches; smolit; brunet. /negru + suf. ~icios

OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es

SALAMANDRA ~e f. Specie de batracian asemanator cu soparla, cu pielea de culoare neagra, patata cu galben, care elimina (cand este in primejdie) un lichid otravitor. [G.-D. salamandrei; Sil. -man-dra] /<lat. salamandra, fr. salamandre

SMOLIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este uns cu smoala. Scandura ~ta. 2) (despre oameni) Care are parul negru si pielea de culoare inchisa; negricios; oaches; brunet. ~ la fata. /v. a smoli

MACULA s.f. (Liv.) Pata ♦ Modificare de culoare a pielii, datorita unei reactii inflamatoare. ♦ Portiune a unui organ vegetal diferit colorata de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].

CLOASMA s.f. Pigmentatie a pielii de culoare galbena-bruna-cenusie, situata pe frunte, obraji si barbie. [Pron. clas-ma. / < fr. chloasma, cf. gr. chloazein – a inverzi].

stanca², stanci, s.f. (pop.) 1. stancuta, cioaca, ciochita. 2. (reg.) cioara. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare inchisa.

MACULA s. f. 1. pata. 2. modificare de culoare a pielii datorita unei reactii inflamatoare. ◊ pata pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuala este maxima; pata galbena. (< fr. macule, lat. macula)

PAPULA s. f. bubulita, basicuta pe piele, de culoare rosie. (< fr. papule, lat. papula)

ALBINISM s. n. Anomalie congenitala care consta in lipsa totala sau partiala de pigmenti in celulele inferioare ale pielii, manifestata prin culoarea albicioasa a pielii si a parului si uneori prin culoarea rosiatica a irisului. ♦ Insuficienta de materii colorante la plante, manifestata prin decolorarea totala sau partiala a frunzelor. – Din fr. albinisme.

AVIVA, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanta mai vie culorii tesaturilor sau pieilor prin tratarea lor cu anumite substante. – Din fr. aviver.

BRONZ, bronzuri, s. n. Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc., mai dur si mai rezistent decat cuprul, avand numeroase intrebuintari tehnice. ◊ Epoca de bronz (sau a bronzului) = epoca din istoria societatii umane care cuprinde, in general, mileniul al II-lea i. cr. si se caracterizeaza prin descoperirea metalelor si a bronzului. ◊ Expr. Caracter de bronz = caracter ferm, neclintit. ♦ Obiect de arta facut din aliajul definit mai sus. ♦ Pigment metalic de culoare galbena, cu care se vopseste un obiect. ♦ culoare aramie a pielii in urma expunerii la soare sau la vant. – Din fr. bronze.

BRUNET, -A, bruneti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (fetei) de culoare negricioasa si parul negru; brun, oaches. – Din fr. brunet.

MASLINIU, -IE, maslinii, adj. (Despre fata sau pielea oamenilor) De culoarea maslinei (1); galben-verzui batand in negru; smead. – Maslina + suf. -iu.

RASA¹, rase, s. f. 1. Grup de indivizi apartinand aceleiasi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietati din aceeasi specie prin anumite caractere specifice. ◊ De rasa = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populatii, caracterizate prin culoarea parului, a pielii si prin alte particularitati exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.

OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi¹ + suf. -es.

YORK s.m. Rasa de porci de culoare alba, cu pielea rosie si par rar, cu botul carn si cu urechi mari, creata in Anglia. (din engl. york)

TEN, tenuri, s. n. culoarea si insusirile pielii obrazului; p. ext. pielea obrazului. ◊ Fond de ten = produs de cosmetica de consistenta pastoasa sau lichida, gras, de culoarea pudrei, folosit ca fard. – Din fr. teint.

RUJEOLA, rujeole, s. f. Infectie virotica contagioasa care apare la varsta copilariei, caracterizata printr-o eruptie generalizata de culoare rosie pe piele si pe mucoase. [Pr.: -je-o-] – Din fr. rougeole.

ALUNICA ~ele f. (diminutiv de la aluna) Mic semn de culoare intunecata pe piele. [Var. alunea] /aluna + suf. ~ica

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

NEV ~i m. Semn mic (uneori in forma de excrescenta) de culoare intunecata pe piele; alunita. /<lat. naevus

ACROMAZIE s.f. (Med.) Pierdere a culorii normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. achromasie, cf. gr. a – fara, chroma – culoare].

TEN s.n. culoarea si calitatea pielii obrazului. ♦ Fond de ten = substanta grasa, colorata, folosita ca fard. [Pl. -nuri. / < fr. teint].

ACROMAZIE s. f. 1. pierdere a culorii normale a pielii. 2. acromatopsie. (< fr. achromasie)

TEN s. n. culoarea si calitatea pielii obrazului. ♦ fond de ~ = produs cosmetic colorat, folosit ca fard. (< fr. teint)

ALBINISM s. n. Lipsa de pigmenti in celulele inferioare ale pielii, manifestata prin culoarea albicioasa a pielii si a parului si uneori prin culoarea rosiatica a irisului. ♦ Insuficienta de materii colorante la plante, manifestata prin decolorarea totala sau partiala a frunzelor. – Fr. albinisme.

AVIVA, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanta mai vie culorii tesaturilor sau pieilor, prin tratarea cu anumite substante. – Fr. aviver.

ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. Persoana care face parte dintr-o populatie africana negroida; p. gener. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Din bg. arap.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

ARAPILA s. m. (Pop.) Om cu pielea si parul de culoare neagra (ca de arap). – Arap + suf. -ila.

ARAPOAICA, arapoaice, s. f. (Pop.) Femeie care face parte dintr-o populatie africana negroida; p. gener. femeie cu pielea si parul de culoare neagra. – Arap + suf. -oaica.

NEGRICIOS, -OASA, negriciosi, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate in negru; negriu, negrut. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, parul, ochii de culoare inchisa; brunet, oaches. – Negru + suf. -icios.

SUBICTER, subictere, s. n. Simptom constand din culoarea usor galbuie a pielii si a mucoaselor, care constituie unul dintre semnele de inceput ale hepatitei. – Din fr. subictere.

AREOLA ~e f. Suprafata inelara pe piele care difera prin culoare de cea a tegumentelor din jur /<fr. areole, lat. areola

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

MONGOLOID ~da (~zi, ~de) si substantival 1): Rasa ~da rasa de oameni care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. 2) Persoana care apartine acestei rase. /<fr. mongoloide

NEGRU² ~i m. Persoana care face parte din rasa ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. /<lat. nigrum

DEPIGMENTA vb. I. tr., refl. (Despre piele) A-si pierde culoarea. [Cf. fr. depigmenter].

suran, -a, adj. (reg.) 1. (despre parul, blana animalelor sau penelor pasarilor) sur, cenusiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale si pasari) care are pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, sein.

suras, -a, adj. (reg.; despre animale si pasari) cu pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, suran, sein.

TATUA vb. I. refl., tr. A(-si) imprima pe corp, la suprafata pielii, diferite figuri (in culori) care nu se mai pot sterge. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -ueaza, ger. -uand. / < fr. tatouer, cf. engl. tatoo].

TATUA vb. refl., tr. a(-si) imprima pe corp, la suprafata pielii, diferite figuri (in culori) care nu se mai pot sterge. (< fr. tatouer)

ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. Om care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Bg. arap.

ARAPILA s. m. (Pop.) Porecla data oamenilor cu pielea si parul de culoare neagra (ca de arap). – Din arap + suf. -ila.

ARAPOAICA, arapoaice, s. f. (Pop.) Femeie care apartine populatiei indigene, cu pielea neagra, din Africa tropicala; p. ext. femeie cu pielea si parul de culoare neagra. – Din arap + suf. -oaica.

CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. Forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.

blanc, -a adj. (sas. blank, neted). Care cintareste cit trebuie (vorbind de bani): galbeni blanci. S.n. Pele tabacita lasata la culoarea naturala: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. In intregime: la alegeri a iesit blanc lista lui Popescu.

HIPSOCROMIE, hipsocromii, s. f. 1. (Med.) Diminuare a pigmentatiei pielii. 2. Proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificarii structurii unei substante prin introducerea unui substituent in molecula corpului colorant. [Var.: ipsocromie s. f.] – Din fr. hypsochromie.

URTICARIE, urticarii, s. f. Boala care se manifesta prin aparitia pe piele a unor basicute de culoare rosie, insotite de mancarime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczema. [Var.: urticare s. f.] – Din fr. urticaire.

PASPOAL ~uri n. Fasie ingusta de tesatura sau de piele, de obicei de alta culoare, care se aplica ca garnitura la haine, incaltaminte, genti sau alte articole de marochinarie (de-a lungul unei cusaturi). [Sil. -poal] /<fr. passpol

TUCIURIU ~e (~i) fam. (despre oameni sau despre pielea lor) Care este de culoarea tuciului; smolit ca tuciul; brunet pronuntat. /tuci + suf. ~iriu

ALOCROMAZIE s. f. 1. modificare a coloratiei pielii. 2. (poligr.) percepere incorecta a culorilor. (< fr. allochromasie)

HIPSOCROMIE s. f. 1. diminuare a pigmentatiei pielii. 2. proces de deschidere a culorii ca rezultat al modificarii structurii unei substante prin introducerea unui substituent in molecula corpului colorant. (< fr. hypsochromie)

smead (-da), adj. – culoarea tenului unei persoane cu piele maronie. – Var. smad. Sl. smedu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 351; Conev 97), cf. ceh. smedy „brunet”, sb. smegj „brunet”.

NABUC s. n. Imitatie de piele de antilopa, de obicei de culoare alba, cu aspect mat, catifelat, obtinuta din piele de bovine. [Var.: nubuc s. n.] – Din germ. Nubuk.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

DUNGA ~gi f. 1) Fasie ingusta pe un fond de alta culoare. In ~gi. 2) Incretitura pe suprafata pielii (mai ales pe fata); zbarcitura; crej; cuta; rid. 3) Margine a unui obiect. /<sl. donga

PISTRUI ~ m. Pata mica de culoare bruna-galbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roscati). /<sl. pistru

pojita, pojite, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fara lana, de culoare alba, folosita in cojocarie; mesina. 2. piele de oaie (cu lana pe ea) folosita la confectionarea cojoacelor si a altor obiecte de imbracaminte. 3. sipca de lemn fixata pe grinzile unui pridvor, pe partea din afara.

BRUN, -A, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-inchis. ♦ (Substantivat, n.) culoare cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasa si parul negru; brunet, oaches. – Din fr. brun.

MATREATA s. f. I. Particele de epiderma de culoare albicioasa, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Matasea-broastei. 2. (Reg.) Planta erbacee cu tulpina rosie, ramificata si cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: matreata-de-arbori sau matreata-brazilor = un fel de lichen care creste mai ales, zpanzurand ca niste firisoare alburii; matasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.

DUNGA, dungi, s. f. 1. Linie vizibila pe un fond de alta culoare. ♦ Fasie, dara. ♦ Cuta, incretitura, zbarcitura a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie facuta cu fierul de calcat in lungul pantalonului, in fata si in spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor constructii. ♦ Spec. Marginea neascutita a unor instrumente taioase. 4. Parte laterala a unui lucru; latura, coasta. ◊ Loc. adv. In dunga = dintr-o parte, intr-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi intr-o dunga = a fi nebun, ticnit. A trage clopotul intr-o dunga = a trage clopotul izbind limba de o singura parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarma etc.) – Din sl. donga.

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

ROZEOLA ~e f. Eruptie pe piele, in forma unor pete mici de culoare roz, provocata de unele boli infectioase. /<fr. roseole

BOXER² (‹ fr., engl.) s. m. Rasa de ciini de paza, de origine germana, cu aspect puternic, dar armonios, cu talia de 56-60 cm, gambe foarte lungi si urechi purtate vertical, avind pielea de pe cap si frunte cutata, culoare aramie, par scurt, aspru si stralucitor.

ROSEATA s. f. culoare rosie. ♦ Impurpurare, inrosire, imbujorare (a fetei, a pielii). – Rosu + suf. -eata.

VITILIGO n. Boala de piele caracterizata prin aparitia de pete depigmentate de culoare alba. /<fr. vitiligo

STARLICI, starlici, s. m. (Pop.) Pata, la inceput de culoare rosie, apoi vanata, care apare uneori pe pielea oamenilor greu bolnavi, inainte de moarte. – V. strelici.

ECHIMOZA, echimoze, s. f. Pata de culoare rosie-vinetie, evoluand pana la galben, aparuta pe piele prin iesirea sangelui la suprafata in urma unei lovituri; vanataie, vineteala. – Din fr. ecchymose.

PETESIE, petesii, s. f. (Med.; mai ales la pl.) Pata de culoare rosie-visinie, de dimensiuni reduse, care apare pe piele datorita unei rupturi capilare, de obicei in diferite boli infectocontagioase, in purpura etc. – Din fr. petechie.

PLAVIT, -A, plaviti, -e, adj. 1. (Despre parul sau lana animalelor) De culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre animale) care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea alba si cu parul blond; (despre parul oamenilor) blond; plaviu. 3. (Reg.; in sintagma) Vita plavita = varietate de vita de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -it.

HIPERCROMIE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentatiei normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare].

PIGMENT s.m. 1. Substanta care se gaseste in celulele pielii si in unele tesuturi, carora le da o anumita culoare. ◊ Pigmenti biliari = pigmenti care sunt produsi in organismul animal si se gasesc localizati in vezica biliara. 2. Substanta coloranta, de obicei minerala, pulverizata, folosita ca vopsea in amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].

DISCROMIE s.f. (Med.) Tulburare in pigmentarea normala a pielii. [Gen. -iei. / < fr. dyschromie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare].

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

A AVIVA ~ez tranz. (tesaturi sau piei) A trata cu coloranti pentru a da o nuanta de culoare mai vie. /<fr. aviver

SAMOA s.m. Rumegator care traieste in muntii inalti ai Europei, pretuit pentru calitatea pielii sale tabacite; pielea tabacita a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hartie) De culoare galbena-deschisa, galbuie. [Scris si chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

pestriciune, pestriciuni, s.f. 1. (inv.) amestec de culori diferite. 2. (reg.) pistrui. 3. (reg.; la pl.) numele unei boli de piele.

VACS, vacsuri, s. n. 1. Preparat, de obicei de culoare neagra, folosit (in trecut) la unsul sau la lustruitul incaltamintei de piele si al hamurilor; p. ext. crema de ghete. 2. Fig. (Pop. si fam.) Lucru fara nici o valoare, fara nici o insemnatate. – Din germ. Wachs.

strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seara, de culoare vanata, cu pudra fina pe aripi. 2. (s.m.) pata mica pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grasime la suprafata unor lichide (mai ales a supei); steluta. 5. (s.m.; fig.; la pl.; in forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; in forma: strelice) picatura. 7. (adj.; in forma: starlic) pipernicit. 8. (s.m.; in forma: starlici) numele unui joc de copii.

MELANISM s. n. 1. pigmentatie neagra excesiva a pielii si a parului. 2. (biol.) mutatie recesiva care face sa apara indivizi de culoare neagra. ◊ tendinta a unor organe vegetale de a prezenta o culoare inchisa. (< fr. melanisme)

STROPIT², -A, stropiti, -te, adj. Acoperit, presarat, improscat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele pasarilor) Cu puncte sau cu pete mici de alta culoare. ♦ Impestritat, inflorat. – V. stropi.

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

MARGEA ~ele f. 1) mai ales la pl. Fiecare dintre boabele de piatra, sticla, margean sau lemn, de diferite forme si culori, folosite ca podoaba (in siraguri, cusute pe imbracaminte etc.). 2) la pl. Proeminente ale pielii pe capul si pe gatul curcanului. [Art. margeaua; G.-D. margelei; Var. margica] /<lat. margella

ACROMIE s.f. (Med.) Decolorare a pielii din lipsa de pigment. [Gen. -iei. / < fr. achromie, cf. gr. a – fara, chroma – culoare].

ESTOMPA s.f. Bastonas de piele sau de hartie rasucita, cu care se intinde praful de creion, de carbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obtinut. [< fr. estompe].

MELANINA, melanine, s. f. Pigment organic de culoare neagra, care contine fier si sulf si care se gaseste in coroida, in par ori in piele. – Din fr. melanine.

PATAT, -A, patati, -te, adj. 1. Cu pete, cu murdarie; murdar, murdarit, manjit. ♦ (Despre oameni) Cu pielea pigmentata diferit pe unele portiuni; (despre pielea oamenilor) care este pigmentata diferit pe unele portiuni. ♦ (Despre animale si plante) Care are portiuni de alta culoare pe un fond omogen colorat; baltat, pestrit. 2. Fig. Pangarit, profanat; compromis, dezonorat. – V. pata.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.

SAFTIAN ~uri n. piele subtire si fina de capra sau de oaie, obtinuta printr-un proces complicat de tabacire, vopsita in diferite culori si folosita la confectionarea unor articole de galanterie si de marochinarie. [Sil. -ti-an; Pl. si saftiane] /<turc. sahtiyan

SERPAR (1) serpare, s. n., (2) serpari, s. m. 1. S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. S. m. Pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + suf. -ar.

TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

SULFAT ~ti m. Sare a acidului sulfuric. ◊ ~ de calciu sare cristalina, de culoare alba, care conditioneaza duritatea apei. ~ de cupru sare albastra, cristalizata, folosita la combaterea daunatorilor agricoli; piatra-vanata. ~ de magneziu sare cristalizata, incolora, intrebuintata in industrie si medicina; sare amara. ~ de sodiu sare cristalizata, incolora, avand diferite intrebuintari (in industria sticlei, in vopsitorie, in medicina etc.). ~ de potasiu sare incolora, cristalizata, intrebuintata ca ingrasamant. ~ feros sare de culoare verde-deschisa, cristalizata, intrebuintata ca materie coloranta; calaican. ~ de zinc sare incolora cristalizata, avand diferite intrebuintari (ca mordant, la conservarea pielii, a lemnului etc.). /<fr. sulfate

GALBINARE ~ari f. 1) pop. Stare patologica constand in acumularea excesiva a fierii in sange si a depunerii ei in tesuturi, manifestata, mai ales, prin coloratia galbena a pielii; icter. 2) bot. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze dintate si cu flori purpurii, din care se extrage o substanta de culoare galbena. /galben + suf. ~are

SALBA ~e f. 1) Podoaba (de margele, de pietre scumpe etc.), purtata la gat; colier; colan. ◊ ~-moale arbust inalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare rosie, din al carui lemn se obtine un carbune fin, folosit in pictura. 2) (la bovine si la unele ovine) Cuta a pielii ce se formeaza pe partea de jos a gatului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

ROZEOLA, rozeole, s. f. Mica pata rosiatica aparuta pe piele in eruptiile provocate de anumite boli infectioase (rubeola, rujeola, febra tifoida etc.) si in intoxicatii. ◊ Rozeola s********a (sau de s*******c) = eruptie cutanata, de culoare roz, caracteristica s*********i secundar. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. roseole.

PONCE adj. invar. (In sintagma) Piatra ponce = roca vulcanica de culoare cenusie sau alba, poroasa si usoara; spuma de mare; bucata din aceasta roca, intrebuintata ca material abraziv la curatatul petelor de pe maini, la inlaturarea pielii ingrosate etc. [Pr. si: pons] – Din fr. [pierre] ponce.

FRAGED, -A, fragezi, -de, adj. 1. (Despre plante) Crescut de putina vreme; tanar, crud. ♦ (Despre legume, carne etc.) Care provine de la plante sau animale tinere, fierbe repede si se farama usor cu dintii. ♦ (Despre culoarea verde) Ca a plantelor tinere; delicat. 2. (Despre fiinte) Tanar; gingas, plapand. ◊ Varsta frageda = varsta copilariei. Tinerete frageda = epoca in care cineva este foarte tanar. ♦ (Despre obraji, maini) Cu pielea fina, delicata. – Din lat. *fragidus (= fragilis).

mohor (mohori), s. m. – Paring (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Galdi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorit, adj. (inv., rosu-inchis; sumbru, intunecat; intristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohori, vb. (a intrista a intuneca); mohorala (var. mohoreala), s. f. (obscuritate; neliniste, regret; monotonie); mohoriu, adj. (inv., rosu-inchis); mohoriti, vb. (inv., a vopsi in rosu); muhurel, adj. (cu pielea bruna).

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a c**********r. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

VERDE¹ (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis