Rezultate din textul definițiilor
BIBERET, bibereti, s. m. 1. Blanita de culoare maro-roscata imitand blana de biber, obtinuta prin sacrificarea mieilor carnabat de cateva luni. 2. Plus de culoare gri sau maro, din lana sau din fibre sintetice, cu tuseu moale, folosit pentru gulere, caciuli etc. – Din germ. Biberet.
COMOR s. n. Varietate de rasa de oi caracul, cu lana de culoare maro-roscata. – Et. nec.
HAVAN, -A, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Tigara de foi fabricata din tutun de calitate superioara, provenit din Cuba; p. gener. tigara de foi. 3. S. f. Pluta de mare alcatuita din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. – Din fr. havane.
YEATMANIT, yeatmanite, s.n. (Min.) Minereu de culoare maro, care contine mangan, zinc, antimoniu si siliciu. (Formula chimica: Mn92+Zn6Sb25+Si4O28) [yeat- pron. it-] (dupa Pope Yeatman (1861-1953), inginer de mine din Statele Unite)
BIBERET s.n. Blanita de miel de culoare maro-roscata. ♦ Plus de culoare gri sau maro, cu parul din lana sau din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, de mansete etc. [Cf. germ. Biberette].
BIBERET s. m. 1. blanita de miel de culoare maro-roscata. 2. plus gri sau maro, cu parul din lana ori din fibre sintetice, folosit pentru garnituri de gulere, mansete etc. (< germ. Biberett)
MARONIU, -IE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate in maro. 2. culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu.
HAVAN adj.invar. (Rar) culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [< fr. havane].
DOBERMAN, dobermani, s. m. Rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. – Din germ. Dobermann.
CAFENIU ~e (~i) Care are culoarea cafelei; maro. ◊ ~-deschis bej. ~-inchis brun. [Sil. -fe-niu] /cafea + suf. ~iu
DOBERMAN ~i m. 1) Rasa de caini de talie mijlocie, cu parul scurt si lucios, de culoare neagra, maro sau gri. 2) Caine din aceasta rasa. /<germ. Dobermann
HAVAN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. tigara de foi de calitate superioara. 2. pluta de mare din trunchiuri de brad dispuse in forma unei tigari de foi si legate cu cabluri. (< fr. havane)
ACAJU s. m. invar., adj. invar. 1. S. m. invar. Arbore din regiunea tropicala a Americii, al carui lemn, de culoare rosiatica, este intrebuintat la confectionarea mobilelor de lux; mahon (Swietinia mahagoni). ♦ Lemnul acestui arbore. 2. Adj. invar. maro-roscat, de culoarea lemnului de acaju (1). – Din fr. acajou.
CANICHE (cuv. fr.) [canis] subst. Rasa de ciini de origine africana cu blana buclata sau franjurata formind suvite rasucite (snur), de culoare neagra, alba, maro, portocalie, argintie. Au urechi lungi ce atirna peste obraji. Exista trei varietati, deosebite numai prin talie: c. mare (45-55 cm), c. mijlociu (35-45 cm) si c. pitic (maximum 35 cm).
maro adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) culoare bruna-roscata, castanie. – Din fr. marron.
CAFENIU adj. castaniu, maro, (pop.) cacaniu. (De culoare ~.)
CASTANIU adj., s. 1. adj., s. cafeniu, maro, (pop.) cacaniu. (De culoare ~.) 2. adj. v. saten. 3. adj. v. caprui.
maro adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roscata; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron
maro adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. culoare bruna-roscata, cafenie. [< fr. marron].
maro adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. marone)
DALMATIAN ~eni m. 1) Specie de caini cu parul scurt, de culoare alba cu pete mici negre sau maro. 2)Caine din aceasta specie. /<fr. dalmatien
DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s. m. si f. Specie de caine de talie mijlocie cu parul scurt de culoare alba cu numeroase pete mici negre sau maro-inchis. ♦ (Adjectival) Caine dalmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. dalmatien.
maro adj. invar. cafeniu, castaniu, (pop.) cacaniu. (De culoare ~.)
ACAJU I. s. m. arbore tropical din America si Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roscat; mahon. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn. (< fr. acajou, port. acaju)