Rezultate din textul definițiilor
ALTOSTRATUS subst. Formatie de nori situata la o altitudine medie de 6000 m, care se prezinta ca un strat dens si uniform, de culoare cenusie sau albastruie, cu aspect fibros sau usor striat. – Din fr. altostratus.
BUHA, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufnita. 2. (Entom.; in compusele) Buha-semanaturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenusie, care dauneaza semanaturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenusie, ale carui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formatie onomatopeica.
BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. Mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
GALIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenusie, folosit la fabricarea unor termometre care masoara temperaturi inalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice etc. – Din fr. gallium.
GLEI, gleiuri, s. n. (Geol.) Strat de namol de culoare cenusie sau vanata-verzuie, format sub unele soluri mlastinoase. – Din engl. gley.
GRAFIT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat in sistemul hexagonal, de culoare cenusie-neagra si cu luciu metalic, avand numeroase folosiri in industrie. – Din fr. graphite.
GUGUSTIUC, gugustiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenusie-bruna pe spate si pe pantece, cu o dunga neagra pe gat (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, usor de inselat. – Din bg. gugustuk.
GUPA, gupe, s. f. Mic peste de mare, cu corpul de culoare cenusie-albastruie, cu nuante argintii pe pantece (Box boops).
ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) Peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.
ZIRCONIU s. n. Element chimic, metal de culoare cenusie, intermediar intre siliciu si aluminiu, care se intrebuinteaza la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi inalte, a unor oteluri speciale etc. – Din fr. zirconium.
MARNA, marne, s. f. Roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, in proportii variabile, de obicei de culoare cenusie, intrebuintata la fabricarea cimentului. – Din fr. marne, it. marna.
SIDEROZA, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenusie, galbuie sau bruna si cu luciu sticlos, folosit in industria metalurgica; siderit. 2. Forma de pneumoconioza provenita din inhalarea de pulbere de fier sau de compusi ferici. – Din fr. siderose.
SILICIU s. n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenusie, cu proprietati asemanatoare cu ale carbonului, care se gaseste in natura sub forma de silice sau de silicati si se intrebuinteaza pentru a da duritate si rezistenta aliajelor fierului. – Din fr. silicium.
SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.
PAPALUDA, papalude, s. f. Pasare de culoare cenusie, cu corpul lunguiet, cu aripi lungi, inguste si ascutite, cu gatul scurt si cu ciocul mic (Caprimulgus europaeus). – Et. nec.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.
PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.
PETZIT s. n. Minereu de aur si argint de culoare cenusie spre neagra. – Din fr. petzite, germ. Petzit.
ARSEN s. n. 1. Element chimic semimetalic, de culoare cenusie cu luciu argintiu, folosit in aliaje. ◊ Trioxid de arsen = pulbere cristalina de culoare alba, foarte toxica; soricioaica. 2. Arsenic. – Din germ. Arsen.
PODZOL, podzoluri, s. n. Sol nisipos si lutos, de culoare cenusie, sarac in calciu, cu fertilitate naturala slaba, care se formeaza sub vegetatia padurilor, intr-un climat rece si umed. – Din fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol.
POLIDIMIT s. n. Sulfura de nichel naturala, de culoare cenusie, cristalizata in sistemul cubic. – Din fr. polydymite, germ. Polydymit.
PONCE adj. invar. (In sintagma) Piatra ponce = roca vulcanica de culoare cenusie sau alba, poroasa si usoara; spuma de mare; bucata din aceasta roca, intrebuintata ca material abraziv la curatatul petelor de pe maini, la inlaturarea pielii ingrosate etc. [Pr. si: pons] – Din fr. [pierre] ponce.
SALAU1, salai, s. m. Peste rapitor de apa dulce, lung de 30-70 cm si avand greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti de culoare cenusie si cu gura mare cu dinti ascutiti (Stizostedion lucioperca). – Din magh. sullő.
LABAN, labani, s. m. Specie de chefal de culoare cenusie-albastruie, cu capul mare (Mugil cephalus). – Din rus. loban.
LAVRAC, lavraci, s. m. Peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de culoare cenusie-argintie, cu o dentitie foarte dezvoltata, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lavrax, -akos.
LEUCIT s. n. Silicat natural de aluminiu si de potasiu, de culoare cenusie sau alba, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca ingrasamant agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.
SIV, -A, sivi, -e, adj. De culoare cenusie, sura; (despre parul oamenilor) carunt. – Bg., sb. siv.
COBALTINA s. f. Minereu de cobalt si arsen, de culoare cenusie-roz, cu un pronuntat luciu metalic. – Din fr. cobaltine.
NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.
SEIN, -A, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lana, blana) De culoare cenusie-roscata. 2. (Despre oi) Cu lana cenusie-roscata. – Et. nec.
SILEX, (2) silexuri, s. n. 1. Roca silicioasa foarte dura, de culoare cenusie, galbuie sau bruna. 2. Obiect, instrument facut din silex (1), care dateaza din epoca de piatra. – Din fr. silex, lat. silex.
SIV, -A, sivi, -e, adj. (Reg.) De culoare cenusie, sura; (despre parul oamenilor) carunt. – Din bg., scr. siv.
STRATUS s. m. Nori de forma unui strat orizontal, uniform si continuu, de culoare cenusie, asemanatori cu ceata, situati la inaltimi joase si care produc burnita si zapada grauntoasa. – Din fr., lat. stratus.
CROM s. n. Element chimic, metal dur, de culoare cenusie deschisa, folosit la cromaj, la fabricarea unor oteluri speciale, a unor compusi intrebuintati in vopsitorie, in tabacarie etc. – Din fr. chrome.
CUMULONIMBUS s. m. Formatie de nori densi de culoare cenusie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvolta pe verticala de la suprafata pamantului pana la altitudinea de 1000 m si care aduce furtuna cu ploaie, zapada si grindina. – Din fr. cumulo-nimbus.
ALTOSTRATUS n. Formatie de nori situata la o altitudine medie de 6000 m, cu aspect de strat uniform de culoare cenusie sau albastruie. /<fr. altostratus
ARSEN n. Metaloid cristalizat, de culoare cenusie, ai carui compusi, foarte otravitori, sunt folositi in medicina si ca raticid. /<germ. Arsen
ASIN ~i m. Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu par de culoare cenusie, cu capul mare si urechi lungi, cu coama bogata, folosit ca animal de povara si de tractiune; magar. /<lat. asinus
BABOI ~ m. 1) Peste dulcicol, de talie mica, avand corpul de culoare cenusie-cafenie, cu cap mare si turtit. 2) Orice peste dulcicol marunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj
BAZALT ~uri n. min. Roca vulcanica de culoare cenusie sau neagra-albastruie, folosita la constructii si pavaje. /<fr. basalte, lat. basaltes
COCOR ~i m. Pasare migratoare, cu gatul si picioarele lungi, de culoare cenusie, cu o pata rosie pe cap si cu penele in forma de secera la varful aripilor. /Orig. nec.
DACIT n. Roca magmatica, de culoare cenusie, folosita ca piatra de constructie. /<fr. dacite
DIORIT n. Roca eruptiva granuloasa, de culoare cenusie, folosita ca material de constructie. [Sil. di-o-] /<fr. diorite
GARLITA ~e f. Gasca salbatica de culoare cenusie, cu o pata alba in frunte, vanata pentru carnea ei gustoasa. /Orig. nec.
GLEI ~iuri n. geol. Strat de namol de culoare cenusie sau vanata, format sub unele soluri mlastinoase. /<engl. gley
GLUTEN n. Substanta proteica vascoasa, de culoare cenusie, continuta in boabele cerealelor (mai ales in boabele de grau). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis
GRAFIT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenusie-neagra, cu luciu metalic, avand diverse intrebuintari in industrie. /<fr. graphite
GRI adj. invar. Care este de culoare cenusie; ca cenusa; cenusiu; sur. /<fr. gris.
LABAN m. Peste marin de talie mare cu spatele de culoare cenusie-albastruie. /<rus. loban
LAVRAC ~ci n. Peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de dimensiuni mici, de culoare cenusie-argintie, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare. /<ngr. lavrax, ~akos
MARMOTA ~e f. Animal rozator cu capul scurt si gros, pretuit pentru blana de culoare cenusie. /<fr. marmotte, it. marmotta
MUSCAR ~i m. 1) Pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar
PASTRAV2 ~i m. Ciuperca comestibila de forma unei scoici, de culoare cenusie-inchisa, care creste pe trunchiuri de copaci. /<bulg. pastavra
PIROLUZIT n. Mineral de culoare cenusie inchisa, intrebuintat ca materie prima (la obtinerea manganului, in industria sticlei, portelanului etc.). /<fr. pyrolusite
PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica
PITARCA pitarci f. pop. Ciuperca comestibila cu picior gros si cu palaria bombata, de culoare cenusie-deschisa sau bruna. /pita + manatarca
PLATICA1 ~ci f. Peste de talie medie, cu capul mic si cu corpul plat, de culoare cenusie-intunecata, avand reflexe aurii. /<bulg. platika
PODZOL ~uri n. Sol de culoare cenusie, sarac in humus. /<fr. podzole, germ. Podsol, rus. podzol
PONCE adj. invar. : Piatra ~ roca vulcanica usoara si poroasa, de culoare cenusie sau alba, avand diferite intrebuintari. /<fr. [pierre] ponce
PORUMB1 ~a (~i, ~e) pop. Care este de culoare cenusie-albastruie. /<lat. porumbus
PURICARITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a paroasa, de culoare cenusie, si cu flori galbene, urat mirositoare, dispuse in capitule, care creste prin locuri umede; iarba-puricelui. /purice + suf. ~arita
SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) Pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el
STRATUS m. Strat uniform de nori de culoare cenusie, asemanator cu ceata, situat la o inaltime de pana la 1 km, care produce de obicei burnita si zapada grauntoasa. /<lat., fr. stratus
SUR2 ~i m. mai ales art. Cal cu parul de culoare cenusie. /<bulg., sb. sur
SALAU1 ~i m. Peste dulcicol rapitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenusie avand gura larga, cu dintii ascutiti. /cf. ung. sullő
VATOS ~si m. Peste marin de talie mare, cu corpul de culoare cenusie, turtit lateral si acoperit cu placi osoase, inzestrate cu cate un spin; vulpe-de-mare. /<ngr. vatos
VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus
CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.
NISETRU, nisetri, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si in fluviile aferente, de pana la 2 m lungime si o greutate de pana la 100 kg, de la care se obtin icre negre cu bobul mare, de 3-3,5 mm diametru, de culoare cenusie-inchisa (Acipenser guldenstaedti). – V. sturion
CEGA, cegi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
PASTRUGA, pastrugi, s.f. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion
MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion
GRAFIT s.n. Carbon natural (in stare aproape pura) de culoare cenusie-inchisa, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].
TORIU s.n. Metal radioactiv de culoare cenusie-inchisa, intrebuintat la fabricarea sitelor pentru lampile care lumineaza cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris si thoriu. / < fr. thorium].
ZIRCONIU s.n. Metal de culoare cenusie, intalnit rar in natura, intermediar intre aluminiu si siliciu. [Pron. -niu. / < fr. zirconium].
ALTOCUMULUS s.n. Formatie de nori a carei altitudine nu depaseste 6000 m, avand aspect de paturi de culoare cenusie, compuse din mici picaturi de apa. [< fr. altocumulus].
ALTOSTRATUS s.n. Formatie de nori situata la altitudine medie de 6000 m, prezentand forma unui strat uniform de culoare cenusie sau albastruie, cu aspect fibros sau usor striat. [< fr. altostratus].
GLEI s.n. (Geol.) Strat al solului de culoare cenusie sau vanata-verzuie, bogat in forme reduse ale oxizilor de fier. [Cf. fr. glaise].
polochim s.n. (reg.) argila de culoare cenusie, de la 2-3 m adancime in pamant, folosita ca ingrasamant.
NIOBIU s.n. Metal rar, dur si maleabil, de culoare cenusie; columbiu. [Pron. ni-o-biu. / < fr. niobium, germ. Niobium, cf. Niobe – personaj legendar].
sarga3 s.f. (reg.) roca sedimentara compusa din carbonat de calciu si argila, de culoare cenusie; marna.
TUNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenusie, intrebuintat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice si a otelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstene, cf. sued. tungsten].
ALTOCUMULUS s. m. formatie de nori dispusi in grupuri sau siruri, de culoare cenusie, la altitudine de 6000 m. (< fr. altocumulus)
ALTOSTRATUS s. m. formatie de nori pentru timpul inchis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, in forma unui strat uniform, de culoare cenusie sau albastruie. (< fr. altostratus)
GLEI s. n. strat al solului de culoare cenusie sau vanata-verzuie, bogat in forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley)
GRI adv. inv., s. n. (de) culoare cenusie. (< fr. gris)
MURIN, -A adj. de culoare cenusie-bruna, ca a soarecilor. (< fr. murin)
NIMBOSTRATUS s. m. formatie de nori de culoare cenusie, dispusi intr-un strat neintrerupt, la un plafon de 50-800 m, care produc precipitatii. (< fr. nimbo-stratus)
STRATOCUMULUS s. m. formatie de nori inferiori cu aspect de calti sau de sfere de culoare cenusie, dispuse in randuri ori in grupuri, la o altitudine intre 50 m si 20 km; cumulostratus. (< fr. strato-cumulus)
STRATUS s. m. formatie de nori de culoare cenusie-inchisa, cu aspect de strat uniform, la altitudini intre 50 m si 2 km. (< fr., lat. stratus)
TETRA2 s. m. peste de acvariu, de culoare cenusie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra)
BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.
ALTOSTRATUS s. m. Formatie de nori situata la o altitudine medie de 6000 m, care se prezinta ca un strat dens si uniform, de culoare cenusie sau albastruie, cu aspect fibros sau usor striat. – Din fr. altostratus.
BENTONIT (‹ fr. {i}; {s} [Fort-] Benton) s. n. Roca argiloasa de culoare cenusie sau galben-verzuie stratificata, constituita din cel putin 75 la suta din montmorillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absorbtie a apei. Se utilizeaza ca decolorant, pentru purificarea produselor petroliere, uleiurilor vegetale si la prepararea noroiului de foraj.
ARSENIC s. n. Metaloid cristalizat, sfaramicios, de culoare cenusie, cu miros de usturoi, ai carui compusi sunt otravitori. ◊ (Adjectival, in expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).
CAPINTORTURA, capintorturi, s. f. Pasare mica de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
ZIRCONIU s. n. Metal de culoare cenusie, intermediar intre siliciu si aluminiu; se intrebuinteaza la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi inalte. – Fr. zirconium.
CHEFAL, chefali, s. m. Peste de mare de culoare cenusie, cu partea superioara a capului mare si turtita (Mugil capito si cephalus). – Ngr. kefalos.
IODIRIT (‹ fr.) s. n. Iodura naturala de argint, intalnita in zona de oxidatie a unor zacaminte argentifere; are aspect de placi flexibile, culoare cenusie sau galbena ca lamaia, luciu gras-sticlos si contine 46% argint.
ILMENIT (‹ fr; {i}, Ilmen) s. n. Titanat natural de fier, de culoare cenusie-neagra, cu luciu semimetalic si aspect de mase granulare compacte sau de granule diseminate in roci. Apare in pegmatite, in filoane intruzive de minereuri fier-titanifere, in aluviuni metalifere; contine 31,6% titan.
LABAN (‹ rus.) s. m. Peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenusie-albastruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterana patrunde in Marea Neagra, apoi in Delta Dunarii si in lacurile litorale.
cenusiu, -IE, cenusii, s. n., adj. 1. S. n. culoare obtinuta prin suprapunerea in diferite proportii a culorilor alb si negru; sur, gri. 2. Adj. De culoarea cenusii; gri, bozafer. 3. Adj. Fig. Sters, lipsit de expresivitate. – Cenusa + suf. -iu.
GERMANIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenusiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium.
GRAUR, grauri, s. m. Pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.
GRI adj. invar. cenusiu. ♦ (Substantivat, n.) culoare cenusie. – Din fr. gris.
ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.
PASARAR, pasarari, s. m. 1. Vanzator sau crescator de pasari. ♦ (Rar) Vanator de pasari. 2. Specie de uliu de marimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenusiu-inchis cu dungi transversale dese de culoare brun-intunecat; uliu-pasaresc (Accipiter nisus). – Pasare + suf. -ar.
SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.
NIMBOSTRATUS s. m. Tip de nori inferiori, situati in medie la 800 m inaltime, de culoare cenusiu-inchis, care se prezinta ca o panza intinsa, producand precipitatii de lunga durata; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.
SURIU, -IE, surii, adj. (Pop.) Care bate in cenusiu-deschis. ♦ (Substantivat, n.) culoare cenusiu-deschis. ♦ (Despre par) Usor incaruntit. – Sur + suf. -iu.
cenusiu ~e (~i) si substantival 1) Care este de culoarea cenusii; sur; gri. 2) fig. Care nu se remarca prin nimic; inexpresiv. [Sil. -nu-siu] /cenusa + suf. ~iu
SUR1 ~a (~i , ~e) 1) Care este de culoare intermediara intre alb si negru; de culoarea cenusii; cenusiu; gri. Costum ~. Pasare ~a. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; innorat; noros. 3) (despre par) Care este incaruntit; carunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe in par; carunt. /<bulg., sb. sur
GRI adj.invar. cenusiu. ♦ s.n. culoare cenusie. [< fr. gris].
GRAFIT s. n. carbon natural de culoare cenusiu-inchis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)
NIMBUS s. m. formatie de nori de altitudine mica, grosi, de culoarea cenusie-inchisa, care aduc ploaie. (< lat. nimbus)
ARGENTIT (‹ fr. {i}), s. n. Sulfura naturala de argint de culoare cenusiu-negricioasa, cu luciu metalic, intilnita in zona de cimentatie a zacamintelor filoniene hidrotermale de galena. Constituie principalul minereu de argint.
CHEFAL (‹ ngr.) s. m. Peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, Neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).
cenusiu, -IE, cenusii, adj. De culoarea cenusii; gri. ♦ (Substantivat, n.) culoarea cenusie. – Din cenusa + suf. -iu.
ZOIZIT (‹ fr. {i}; {s} Zois) s. n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu din grupa epidotului, cristalizat in sistemul rombic. Are culoarea cenusie, galbuie, verzuie si luciu sticlos. Component al unor roci eruptive si metamorfice.
CALCAR, calcare, s. n. Roca sedimentara sau biogena alcatuita din carbonat de calciu, de culoare alba, cenusie, rosie, neagra etc.; piatra-de-var. [Acc. si: calcar] – Din lat. calcarius, fr. calcaire.
GASELNITA1, gaselnite, s. f. Fluture mic, de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). – Din bg. gasenica „omida” (dupa derivatele in -elnita).
VANADIU, s. n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi si care este folosit in fabricarea otelurilor speciale. – Din fr. vanadium.
MANGAN s. n. Element chimic din grupa metalelor, de culoare alba-cenusie, stralucitor, dur si sfaramicios, existent in natura sub forma de oxizi si intrebuintat in metalurgie la fabricarea anumitor aliaje. – Din germ. Mangan.
LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.
STANCUTA, stancute, s. f. Pasare de culoare neagra-cenusie, cu ciocul si picioarele negre, mai mica decat cioara; stanca, ceuca (Coloeus monedula). – Stanca + suf. -uta.
FUMURIU, -IE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenusiu intunecat. ♦ Fig. Posomorat, mohorat. – Fum + suf. -uriu (dupa alburiu, timpuriu etc.).
ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare alba-cenusie, cu numeroase folosiri in industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.
MREANA, mrene, s. f. Peste de rau inrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenusie pe spate si alburie pe burta, care poate ajunge pana la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mreana, scr. mrena.
PLAGIOCLAZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspatilor, de culoare alba, cenusie sau albastruie si cu luciu sticlos, utilizate ca materie prima in industria ceramicii sau ca piatra ornamentala. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. plagioclases.
PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.
PLUMBURIU, -IE, plumburii, adj. De culoarea plumbului (1); cenusiu, sur; p. ext. (despre cer, vazduh) incetosat, intunecos. – Plumb + suf. -uriu.
POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop1.
PRAFURIU, -IE, prafurii, adj. (Rar) De culoarea prafului (1); cenusiu. – Praf + suf. -uriu.
SERPAR (1) serpare, s. n., (2) serpari, s. m. 1. S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. S. m. Pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + suf. -ar.
SORECIU, -IE, sorecii, adj. (Pop.; despre parul cailor; p. ext. despre cai) (Cu parul) de culoarea soarecelui; cenusiu. – Soarece + suf. -iu.
FASA, fase, s. f. Nume dat mai multor specii de pasari migratoare mici (asemanatoare cu ciocarlia), de culoare cafenie-cenusie, cu pantecele albicios, care alearga miscandu-si in permanenta coada (Anthus). – Et. nec.
FIBRINA, fibrine, s. f. Proteina de culoare alba-cenusie, care se gaseste in sange si in limfa si care provine din fibrinogen, in timpul coagularii sangelui. – Din fr. fibrine.
OSMIU s. n. Metal de culoare alba-cenusie, lucios, foarte dur, dar casant, care se gaseste in natura, in stare nativa, sub forma de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.
CIOCARLAN, ciocarlani, s. m. 1. Pasare de culoare bruna-cenusie, cu un mot in varful capului (Galerida cristata). 2. Barbatusul ciocarliei. – Cf. cioc2.
LOESS, loessuri, s. n. Roca sedimentara neconsolidata, de origine eoliana, de culoare galbena-cenusie, cu aspect poros, formata mai ales din praf silicos si argilos. [Pr.: los] – Din fr. loess.
MISCHIU, -IE, mischii, s. n., adj. (Inv. si reg.) 1. S. n. Otel de calitate superioara. 2. Adj. De culoarea otelului; cenusiu-vanat. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.
RODONIT s. n. Silicat natural de mangan, uneori si cu calciu, de culoare roz-cenusie, cu luciu sticlos, utilizat ca piatra ornamentala, de podoaba, la confectionarea unor obiecte decorative etc. – Din fr. rhodonite.
DURIT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagra-cenusie, dur si mat, component al carbunilor de pamant. – Din fr. durit.
SAFTEREA, safterele, s. f. Planta erbacee cu frunzele de culoare verde-cenusie, cu florile purpurii si cu fructul globulos (Fumaria officinalis). [Var.: (reg.) sefterea s. f.] – Din ngr. safteres.
SCORTISOARA s. f. 1. Scoarta aromatica, de culoare roscata-cenusie, a scortisorului, folosita drept condiment si in medicina. 2. (Reg.) Vopsea rosie (obtinuta din lemnul unui arbore exotic). – Scoarta + suf. -isoara.
SILVANIT s. n. Minereu de aur si de argint, moale, cu luciu metalic, de culoare argintie-cenusie, cristalizat in sistemul monoclinic. – Din germ. Sylvanit, fr. sylvanite.
SPODUMEN s. n. Silicat natural de litiu si de aluminiu, de culoare alba-cenusie, galbena-verzuie sau violeta, cu luciu sidefiu. – Din fr. spodumene.
CUCUVEA, cucuvele, s. f. Pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.
BISMUT n. Metal sfaramicios, de culoare alba-cenusie cu reflexe rosietice, intrebuintat, sub forma de combinatii, in medicina si in industrie. [Acc. si bismut] /<fr. bismuth
BOR1 n. Metaloid de culoare neagra-cenusie, raspandit in natura numai sub forma de combinatii cu oxigenul. /<fr. bore
CAPINTORTURA ~i f. Pasare calatoare din familia ciocanitorilor, de culoare bruna-cenusie, care isi rasuceste des capul; vartecar. /<cap + intort („intors”) + suf. ~ura
CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis
COSTRAS ~i m. pop. Peste rapitor dulcicol, de culoare verde-cenusie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostres
GASELNITA1 ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare rosie-cenusie cu cercuri albe, ale carui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. gasenica
LABRADORIT n. Roca magmatica de culoare neagra-cenusie, folosita ca material de constructie si ca ornament. /<fr. labradorite
LESIETIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care are gust sau miros de lesie. 2) Care este de culoarea lesiei; cenusiu. [Sil. -si-e-] /lesie + suf. ~etic
MOLIBDEN n. Metal dur, de culoare alba-cenusie lucioasa, rezistent la coroziune, folosit la fabricarea otelurilor speciale. /<fr. molybdene
NUTRIA ~i f. 1) Mamifer rozator acvatic, cu blana lunga si aspra, de culoare bruna-ce-nusie, pretioasa. 2) Blana a acestui mamifer. [Sil. -tri-a] /<fr. nutria, germ. Nutria
OTEL ~uri n. 1) Aliaj de fier, carbon si alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent si elastic, de culoare argintie-cenusie. ◊ De ~ (sau tare ca ~ul) foarte tare, foarte rezistent. Brat de ~ brat viguros. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. ~ aliat otel care, pe langa carbon, mai contine si alte elemente (crom, nichel etc.). 2) la pl. Varietati ale acestui aliaj. /<sl. ocelu
PLAGIOCLAZ ~i m. mai ales la pl. Mineral cristalin, lucios, de culoare alba-cenusie sau albastra, avand diferite intrebuintari (in industria ceramicii, ca piatra semipretioasa etc.). [Sil. -gi-o-] /<fr. plagioclases
PLOMBAGINA f. 1) Mineral de culoare neagra-cenusie, avand luciu metalic; grafit. 2) Hartie acoperita cu un asemenea mineral, intrebuintata la dactilografiere pentru realizarea copiilor textelor. /<fr. plombagine
RATISOARA2 ~e f. (diminutiv de la rata) Insecta coleoptera, lunga, de culoare bruna-cenusie, cu gura latita, care ataca unele culturi agricole (porumbul, ovazul, sfecla etc.). /rata + suf. ~isoara
SCRUM ~uri n. Materie de culoare neagra-cenusie provenita din arderea completa a unui corp (pastrand partial forma obiectului ars). ~ de tigara. ◊ A se preface in ~ (sau a se face ~) a arde complet. A se alege ~ si fum (sau si cenusa) din ceva (sau din cineva) a fi nimicit cu totul. /cf. alb. shkrump
STEATIT n. Mineral compact de culoare alba, cenusie sau galbuie, intrebuintat la confectionarea unor obiecte decorative si ca materie prima la fabricarea izolatoarelor etc. /<fr. steatite, germ. Steatit
SorecIu ~e (~i) pop. (despre parul cailor) Care este de culoarea soarecelui; cenusiu. /soarece + suf. ~iu
TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar
RUSCA, ruste, s. f. ~ 2. Oaie cu lana de culoare roscata-cenusie. (din rus2)
GNU s.m. invar. Specie de antilopa din Africa, de culoare bruna-cenusie, cu coarnele scurte si aduse inapoi. [< fr. gnou < cuv. hotentot].
porcan1, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.
sein, seina, adj. si s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lana, blana) de culoare roscata-cenusie. 2. (adj.; despre oi) cu lana roscata-cenusie; sura. 3. (adj.; despre par, barba, mustati; despre oameni) carunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare alba-cenusie sau neagra-vinetie; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cantec care se canta la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere.
ORTOZA s.f. Feldspat potasic de culoare rosiatica-cenusie sau galbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].
sovareata s.f. (reg.) planta erbacee de culoare verde-cenusiu, cu tulpina inalta de 2 metri, cu frunze lungi si flori roscate in forma de spic, care creste pe langa mlastini si balti.
RODONIT s.n. Silicat natural de mangan, de culoare roz-cenusie, din care se confectioneaza obiecte decorative etc. [< fr. rhodonite, germ. Rhodonit].
ARDEZIE s. f. roca argiloasa tare, cu structura foioasa, de culoare neagra-cenusie, pentru tablitele de scris si pentru acoperirea caselor. (< it. ardesia)
sein (-na), adj. – cenusiu, gri, culoare naturala a linii. – Var. sain, Mold. sain. Sl. sini „livid, vinat” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 336; Tiktin; Conev 97), care pare ca s-ar fi aplicat tuturor culorilor sterse, cf. slov. sejni kamen „piatra gri = cremene” si probabil siv. Cf. si sineala. Legatura cu it. zaino (Giuglea, LL, II, 50) pare indoielnica.
ALBIT (‹ fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare alba, cenusie, verzuie cu luciu sidefos si duritate mare, intilnit in rocile magmatice acide (granite, pegmatite), in cele metemorfazate (gnaise) si in unele calcare. Utilizat in ind. ceramicii fine ca fondant.
ANALCIT (‹ fr., gr.) s. n. Mineral din grupa feldspatoizilor de culoare alba, cenusie, rosiatica sau verzuie, care contine apa de natura zeolitica. Se formeaza ca produs al activitatii hidrotermale de temperatura joasa, in cavitatile rocilor efuzive.
ANKERIT s. n. Carbonat dublu de calciu si fier, de culoare alb-cenusie, in care fierul este inlocuit in procente variabile cu magneziul. Apare sub forma lenticulara, in sisturi cristaline, in serpentinite si ca mineral de ganga.
BISMUTINA (‹ fr.) s. f. Sulfura naturala de bismut, de culoare alba-cenusie, formata in faza hidrotermala, intilnita in zacamintele de staniu, asociata cu bismut nativ, colcopirita, topaz etc. Prezinta aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducatoare de electricitate si se dizolva in acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare alba-cenusie, cu numeroase folosiri in industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium).
ARGINT (1) s. n., (2) arginti, s. m. 1. (Adesea fig.) Metal pretios, de culoare alba-cenusie stralucitoare. ♦ Nunta de argint = a douazeci si cincea aniversare a casatoriei. ♦ Compus: argint-viu = mercur. 2. (La pl.) Bani. – Lat. argentum.
ZINC s. n. Metal de culoare alba-cenusie, intrebuintat in industrie atat singur cat si sub forma de aliaje. – Fr. zinc.
CIINE (lat. canis) s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor (Canis familiaris). Este unul dintre primele animale domesticite de om. In prezent exista mai mult de 300 de rase de c., foarte diferite ca aspect si ca folosire (ex. c. de paza, c. ciobanesc, c. lup etc.). Longevitatea maxima: 20 ani. ◊ Caine enot v. enot. 2. (IHT.) Caine-de-mare = rechin din Marea Neagra, cu corpul de c. 1 m lungime, de culoare albastra-cenusie (Acanthias vulgaris). Nu e periculos pentru om. 3. (ZOOL.) Ciinele-babei = larva mare si paroasa a unor fluturi de noapte.
MAGNEZIT (MAGNEZITA) s. f. (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural de magneziu, care cristalizeaza in sistemul romboedric; apare in mase grauntoase, compacte, de culoare alba-cenusie; este un mineral refractar, utilizat in metalurgie, industria cimentului, electrotehnica, alimentara, a cauciucului etc.
VANADIU (‹ fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinava) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750ºC, p. f. 3.400ºC, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi, intrebuintat ca adaos in oteluri speciale si, sub forma de V2O5, drept catalizator in diferite procese chimice. A fost descoperit in 1801 de mineralogul spaniol Andres Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, si redescoperit de Nils Gabriel Sefstrom (1787-1854) in 1830, care i-a dat si numele actual.
YTRIU (fr. {i}) s. n. Element chimic (Y; nr. at. 39, m. at. 88,91) din grupa a III-a a sistemului periodic, asemanator cu lantanidele. Metal de culoare alba-cenusie, este relativ usor, greu fuzibil si este folosit la elaborarea unor aliaje. A fost descoperit de chimistul finlandez J.G. Gadolin, in 1794.
KAINIT (‹ fr. {i}; {s} gr. kainos „nou”) s. n. Sare naturala dubla, constituita din clorura de potasiu si sulfat de magneziu hidratat, formata ca produs secundar de precipitare chimica in lagune si bazine marine. De culoare alba, cenusie, rosie, cu luciu sticlos si aspect de mase compacte zaharoide; este usor solubil in apa si are gust amarui sarat. Utilizat ca ingrasamant agricol si pentru fabricarea sarurilor de potasiu.
COOPERIT s. m. Sulfura naturala de platina, de culoare bruna-cenusie, cu luciu mat. Constituie principalul minereu de platina.
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
ODOGACI (‹ tc.) s. m. (BOT.) 1. Numele a doi arbusti exotici din genul Croton, familia euforbiacelor, a caror scoarta aromatica, de culoare alba-cenusie si cu gust acru si amar, se intrebuinteaza in medicina (contra tusei, in boli de piele, contra gutei si reumatismului); are proprietati sudorifice si depurative. ♦ Scoarta acestor arbori. 2. Ciulin.
ALTOCUMULUS subst. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.
BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei (1), alb-cenusiu, brumat. 2. (In sintagmele) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). Oaie brumarie = varietate de oaie cu lana pestrita, alba si neagra. ♦ Care apartine acestor oi sau pielicelelor acestor oi. Caciula brumarie. – Bruma + suf. -ariu.
MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagra sau cenusie-inchis care se gaseste in roci eruptive si care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetita s. f.] – Din fr. magnetite.
ONIX s. n. Varietate neagra de agat fin, adesea cu striatii de diferite culori (albe, rosii, cenusii etc.), folosita ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale; p. ext. obiect facut din acest material. [Acc. si: onix] – Din fr. onyx.
ALTOCUMULUS n. Formatie de nori situata la o altitudine medie de 4000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie. /<fr. altocumulus
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
HULUB1 ~a (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are parul sau penele cenusii, asemanatoare cu culoarea porumbelului salbatic. /<ucr. holub
DIABAZ s.n. (Geol.) Roca vulcanica, de culoare verzuie sau cenusie, in care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase].
CLOASMA s.f. Pigmentatie a pielii de culoare galbena-bruna-cenusie, situata pe frunte, obraji si barbie. [Pron. clas-ma. / < fr. chloasma, cf. gr. chloazein – a inverzi].
NIMBOSTRATUS s.m. Formatie de nori dispusi intr-un strat neintrerupt, cenusiu-inchisi la culoare, care aduc ploaie sau ninsoare de lunga durata. [< fr. nimbo-stratus].
OLIGIST s.n. Varietate de hematit cu luciu metalic, de culoare neagra sau cenusie-inchisa; sanguina (1). [< fr. oligiste].
ANORTIT (‹ fr. {i}; {s} gr. an- „fara” + orhos „drept”) s. n. Feldspat plagioclaz, bogat in calciu, de culoare alb-rosiatica, cenusiu, cu luciu sticlos. Este intilnit in geode, in unele bombe vulcanice si in rocile magmatice ultrabazice. Se utilizeaza ca fondant la fabricarea portelanului si faiantei.
ALTOCUMULUS s. m. Formatie de nori situata la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de paturi de culoare alba sau cenusie, constituite din picaturi mici de apa. – Din fr. altocumulus.
BRUMARIU, -IE, brumarii, adj. 1. De culoarea brumei; alb-cenusiu. 2. (In expr.) Prune brumarii = soi de prune acoperite cu bruma (3). – Din bruma1 + suf. -ariu.
CANEPIU, -IE, canepii, adj. Care are infatisarea fuiorului de canepa; de culoarea semintei de canepa, cenusiu-inchis. – Canepa + suf. -iu.
OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Roca vulcanica de culoare neagra sau bruna-cenusie, cu infatisarea sticlei topite, care a fost folosita in epoca de piatra pentru confectionarea armelor si a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].
LUPAN, -A, lupani, -e, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. Pui de lup (1). 2. Adj. (Despre animale) Care este de culoarea blanii lupului; sur, cenusiu. – Lup + suf. -an.
MURG2, -A, murgi, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) Negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa. 2. S. m. si f. Cal de culoare murga2 (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga in sat = s-a inserat. – Cf. alb. murg.
NICORETE, nicoreti, s. m. (Mai ales la pl.) Numele a doua specii de ciuperci comestibile de culoare galbuie sau alba-cenusie, cu palarie carnoasa (Tricholoma georgii si Clitopilus prunulus). – Et. nec.
STEATIT s. n. Varietate de talc, de culoare alba, galbuie sau cenusie, cu diferite intrebuintari in industrie, la fabricarea unor obiecte decorative etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. steatite, germ. Steatit.
CANEPIU ~e (~i) Care are culoarea semintei de canepa; cenusiu. /canepa + suf. ~iu
HEMATIT m. Minereu de fier foarte dur, de culoare bruna-rosie sau cenusie. /<fr. hematite
LAI laie (lai) (mai ales despre lana oilor) Care este de culoare neagra sau neagra-cenusie; negru sau negru-cenusiu. ◊ Nici laie, nici balaie nici asa, nici asa. [Monosilabic] /cf. alb. laja
vinat (vinata), adj. – 1. De culoare albastru-inchis, violet. – 2. cenusiu gri, se zice despre parul cailor. – Mr. vinit, megl. vinat, istr. viret. Lat. venetus (Puscariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vinataie (var. vinatare), s. f. (pata vinata pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca aparaie, vilvataie; vinecior, adj. (de culoare vinetie; nume de cal); vinetea, s. f. (albastrea, Cenataurea cyanus; ciuperca, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; planta medicala, Ajuga reptans), uneori si vinetica, cf. vinerita; vinetiu, adj. (livid, care bate in vinat); vinetie, s. f. (culoarea vinata, vinat); (in)vineti, vb. (a se face vinat; a deveni violet).
BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.
CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare alba cu nuante cenusii-galbui, cu luciu adamantin si aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format in zonele de oxidare a zacamintelor de sulfuri de plumb, in special galena, si uneori pe cale hidrotermala. Important minereu de plumb (83,5 % PbO).
CUPRIT (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural de cupru, de culoare rosie pina la cenusie, cu luciu adamantin, intilnit exclusiv ca produs de oxidare a minereurilor de calcozina si bornit, la limita dintre zonele de oxidatie si cimentatie. Contine 88,8% cupru.
PLAVAI, -AIE, plavai, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre parul sau lana animalelor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. 2. (In sintagma) Poama plavaie (si substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba alba-verzuie si rotunda. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -ai.
PLAVAN, -A, plavani, -e, adj. (Pop.; despre boi si vaci) Cu parul alb-galbui sau alb-cenusiu; (despre parul boilor sau al vacilor) de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Bou. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -an.
PLAVIT, -A, plaviti, -e, adj. 1. (Despre parul sau lana animalelor) De culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre animale) care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea alba si cu parul blond; (despre parul oamenilor) blond; plaviu. 3. (Reg.; in sintagma) Vita plavita = varietate de vita de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -it.
POTARNICHE, potarnichi, s. f. Pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).
ORTOLAN, ortolani, s. m. Pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.
BALAI ~aie adj. 1) (despre par) Care este de culoare deschisa; blond; galbui, galbior. 2) (despre persoane) Care are parul si tenul de culoare deschisa; blond. 3) si substantival (despre animale) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. ◊ A intarcat ~aia s-a sfarsit cu posibilitatea de a trage foloase nemeritate. /bal + suf. ~ai
PLAVAI ~aie (~ai) pop. (mai ales despre oi) Care are lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. /plav + suf. ~ai
PLAVAN ~a (~i, ~e) pop. 1) (despre parul vitelor) Care este de culoare alb-galbuie sau alb-cenusie. 3) si substantival (despre vite, mai ales despre boi) Care are parul de culoare alb-galbuie sau alb-cenusie. 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa; blond. /plav + suf. ~an
albastru (albastra), adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru „cenusiu, fumuriu”. Lat. *albaster, de la albus (Puscariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la inceput despre cerul usor innorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astazi indica numai „albastru ca cerul”. Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albastrea, s. f.; albastreala, s. f.; albastri, vb. ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime, s. f. (culoare albastra; boierime); albastrita, s. f.; albastriu, adj. Sensul lui albastreala „albastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare in nici un lexic, cu toate ca este cuv. foarte uzual si singurul care explica sensul lui albastrime de „boierime”, adica „oameni cu camasa scrobita”.
ORTOLAN s.m. Pasare migratoare cu penele de culoare galbena-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. [< fr. ortolan, cf. lat. hortulanus].
suran, -a, adj. (reg.) 1. (despre parul, blana animalelor sau penelor pasarilor) sur, cenusiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale si pasari) care are pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, sein.
suras, -a, adj. (reg.; despre animale si pasari) cu pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, suran, sein.
CUMULONIMBUS s. m. formatie de nori de culoare alba la varf si cenusie la baza, care (intre 50 m si 6 km) produc precipitatii abundente sub forma de averse. (< fr. cumulonimbus)
ARAGONIT (‹ localit. Aragon) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebeste cristalizind rombic. Se formeaza in ultimele faze ale proceselor hidrotermale si din depunerile izvoarelor minerale termale, formind tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-galbuie, violeta sau cenusie, luciu sticlos si aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatra de ornament, constituie mase principala a perlelor si formeaza stratul de sidef al cochiliilor molustelor.
BARITINA (‹ fr.) s. f. (MINER.) Sulfat natural de bariu, de culoare alb-galbuie, pina la cenusie, cu luciu sidefos si aspect de agregate granulare sau sub forma stalactitica. Se formeaza prin procese foarte variate: hidrotermale, de precipitatie si diageneza in miluri de mare adinca. Se utilizeaza in ind. chimica, a pielariei si la saparea sondelor pentru ingreunarea noroiului de foraj; barita.
PETREL, petrei, s. m. Pasare marina de culoare alba, cu spatele si aripile cenusii, care se hraneste cu pesti si traieste in colonii (Larus canus). – Din fr. petrel.
SILICIU s.n. Metaloid din familia carbonului, de culoare negricioasa in stare amorfa si cenusiu ca plumbul cand este cristalizat. [Pron. -ciu. / < fr. silicium].
VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.
VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.
PESTRIT, -A, pestriti, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picaturi, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestritat. ◊ Fonta pestrita = amestec de fonta cenusie cu fonta alba. ♦ (Pop.) Dungat, vargat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (si adesea eterogen); pestritat. Lume pestrita. 3. Fig. (Pop. si fam.) Prefacut, ipocrit, viclean, fals; rautacios. ◊ Expr. (Pop. si fam.) A fi pestrit la mate (sau cu mate pestrite) = a fi rau la suflet; a fi foarte zgarcit – Din sl. pĩstrĩ.
VRABIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij
CARPOCAPSA s.f. Fluturas cu aripile cenusii-cafenii, cu fete si cu marginile franjurate, de culoare mai deschisa, care traieste pe arborii fructiferi; molia-marului. [< fr. carpocapse, cf. gr. karpos – fruct, kaptein – a manca lacom].
VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.
CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.
CASTANOZIOM s. n. Categorie de soluri care, in sistemul international F.A.O., include solurile cu orizont A molic de culoare brun deschisa sau castanie. Corespunde aproximativ solurilor de stepa uscata (balane, castanii, brun-cenusii).
SAPOTIER (‹ fr., cf. sp. zabot, cuv. aztec) s. m. Arbore originar din America tropicala, avand tulpina de 10-25 m inaltime, bogat in latex de culoare alba (chicle), cu frunze alterne ce au la subsuoara flori albe solitare, fructul baca cenusie, de marimea unei lamai (Achras sapota); cultivat in toate tarile tropicale.
COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).
HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.
IONATAN, (1) ionatani, s. m., (2) ionatane, s. n. 1. S. m. (Adesea adjectival) Specie de mar originar din S.U.A., cu coroana deasa si voluminoasa, cu frunze cenusii-argintii si cu fructul foarte gustos. 2. S. n. Fructul ionatanului (1), de marime mijlocie, cu suprafata neteda, de culoare rosie-sangerie cu pete albicioase si dungi carmin, zemos, dulce-acrisor si placut aromat. – Din engl. jonathan.
CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Sasiu, zbanghiu. – Tc. cakır „albastru, cu ape cenusii”.
PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).
sur (-ra), adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). Dupa Tiktin, din lat. syrus „sirian”, legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur ca cuvintele it. si fr. au aceasta origine si nici nu se cunoaste o culoare gri specifica Siriei. Der. suraia, s. f. (nume de vaca); suran, s. m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenusiu, incaruntit, inspicat); surchea, s. f. (nume de animal), din mag. szurke „gri” (Ruffini 101); suri, vb. (a colora in gri); surila, s. m. (nume de bou); insuri, vb. (a incarunti).
cenusiu adj. 1. fumuriu, gri, plumburiu, sur, (rar) prafuriu, (pop.) sein, soreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (inv.) plumbiu, sangepiu, (turcism inv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. intunecat, pamantiu, (reg.) pamantit, pamantos. (O fata ~.)
CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei fiinte) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Care sufera de strabism; sasiu, zbanghiu. – Din tc. cakır „albastru cu ape cenusii”.
CROM s.n. Metal alb-cenusiu, dur, asemanator cu fierul, care se foloseste la fabricarea otelului inoxidabil si la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit in vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].
PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.
SUBSTANTA, substante, s. f. 1. Corp (omogen) alcatuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care poseda o anumita forma, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanta de contrast = substanta chimica utilizata la examenele radiologice, opaca la razele Roentgen. 2. (Anat.; in sintagmele) Substanta alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase. Substanta cenusie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofica care desemneaza fie esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exista de sine statator. 4. Parte esentiala, principala, constitutiva a unui lucru. ♦ Fig. Continutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) In substanta = pe scurt, in rezumat; in fond. – Din fr. substance.
GAINUSA1 ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa
