BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

CARAMEL, carameluri, s. n. Produs de culoare bruna-roscata solubil in apa, obtinut prin incalzirea si deshidratarea zaharului si folosit in cofetarie, la colorarea unor bauturi sau a unor alimente si la prepararea placilor fotografice. – Din it. caramel.

CARBOLINEUM s. n. Lichid de culoare bruna obtinut prin distilarea carbunelui de pamant si intrebuintat la impregnarea lemnului si ca funigid. – Din fr. carbolineum.

CEDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare bruna-galbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit in constructiile navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura. – Din fr. cedre, lat. cedrus.

HRIB, hribi, s. m. Ciuperca comestibila, cu palaria de culoare bruna-galbuie si cu piciorul alb, gros; manatarca (Boletus edulis). – Din ucr. hryb.

IAC, iaci, s. m. Mamifer rumegator din Tibet, mai mic decat bivolul, cu corpul masiv, acoperit de par lung de culoare bruna si cu o cocoasa pe ceafa (Poephagus grunniens). – Din fr. yack.

JDER, jderi, s. m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemanator cu dihorul, cu blana pretioasa, de culoare bruna inchis (Martes martes). ♦ Blana acestui animal. – Cf. scr. zdero „mare mancacios”.

VACALIE, vacalii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului si a banitei. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenta lemnoasa, care cresc pe trunchiul arborilor: a) vacalie de brad = ciuperca a carei palarie este acoperita cu o crusta de culoare galbena-roscata (Fomes pinicola); b) vacalie de fag = ciuperca de forma unei etajere, de culoare bruna-negricioasa (Ganoderma applanatum); c) vacalie de mesteacan = ciuperca in forma de copita, cenusie-roscata, acoperita cu o pielita subtire si neteda (Placodes betulinus); d) vacalie de salcie = ciuperca cu palaria bombata, alba, apoi bruna, cu miros placut de anason (Trametes suaveolens). – Veaca (reg. „vacalie” < sl.) + suf. -alie.

MAHON s. m. Nume dat mai multor specii de arbori din regiunea tropicala a Americii, cu lemnul de culoare bruna-rosiatica, foarte rezistent, intrebuintat la confectionarea mobilelor de lux. p. restr. lemnul acestor arbori; acaju. – Din tc. mahun, mahon.

MASLINA, masline, s. f. Fructul maslinului, comestibil, de culoare bruna-verzuie, foarte bogat in ulei; oliva. – Din sl. maslina.

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. Persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

MANATARCA, manatarci, s. f. Ciuperca comestibila cu palaria carnoasa, foarte bombata, de culoare bruna-galbuie si cu piciorul solid, de obicei umflat la baza; hrib, burete (Boletus edulis). – Din bg. manatarka.

PETROL s. n. 1. Roca sedimentara lichida, uleioasa, de culoare bruna-negricioasa, mai rar galbuie, cu reflexe albastre-verzui, cu miros specific, formata dintr-un amestec natural de hidrocarburi si de alti compusi organici, care se extrage din pamant si care serveste drept materie prima in industria chimica; titei. ◊ Petrol sintetic = combustibil cu proprietati asemanatoare cu cele ale titeiului, obtinut pe cale sintetica din carbune sau din oxid de carbon, prin hidrogenare catalitica. 2. Derivat lichid al petrolului (1), folosit la arderea in lampi cu fitil pentru iluminat sau incalzit; gaz. – Din fr. petrole.

FUCOXANTINA, fucoxantine, s. f. Pigment de culoare bruna, care se gaseste in algele brune. – Din fr. fucoxanthine.

POTARNICHE, potarnichi, s. f. Pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

PREPELITA, prepelite, s. f. Pasare migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare bruna, cu dungi pe spate, care se vaneaza pentru carnea ei gustoasa; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. si: prepelita] – Din bg., scr. prepelica.

SERPAR (1) serpare, s. n., (2) serpari, s. m. 1. S. n. Brau lat de piele (prevazut cu buzunare) pe care il poarta taranii; chimir. 2. S. m. Pasare rapitoare, asemanatoare cu acvila, cu spatele de culoare bruna-cenusie si cu pantecele alburiu, care se hraneste mai ales cu serpi, soparle si broaste (Circaetus gallicus). – Sarpe + suf. -ar.

ORTOLAN, ortolani, s. m. Pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.

CIOCARLAN, ciocarlani, s. m. 1. Pasare de culoare bruna-cenusie, cu un mot in varful capului (Galerida cristata). 2. Barbatusul ciocarliei. – Cf. cioc².

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

LACAR, lacari, s. m. Gen de pasari calatoare si cantatoare, de marimea unei vrabii, de culoare bruna pe spate si alb-bruna pe pantece, care traiesc in stufarisul din jurul lacurilor si al mlastinilor (Acrocephalus); pasare din acest gen. – Lac¹ + suf. -ar.

TARPAN, tarpani, s. m. Cal salbatic din stepele sau podisurile Asiei, de culoare bruna, cu capul scurt si gros, cu coama scurta (Equus gmelini). – Fr. tarpan.

LIBARCA, libarci, s. f. Gandac de noapte din ordinul ortopterelor, de culoare bruna-roscata, care traieste mai ales prin bucatarii; svab (Blatta germanica). – Din bg. hlabarka.

LIGNIT¹ s. n. Carbune natural de calitate inferioara, de culoare bruna-negricioasa, sfaramicios. – Din fr. lignite.

MELASA, melase, s. f. Reziduu siropos de culoare bruna, provenit de la extragerea zaharului din sfecla sau din trestie de zahar si care serveste ca hrana pentru vite. – Din fr. melasse, germ. Melasse, it. melassa.

MIDIE, midii, s. f. Molusca comestibila de mare, cu corpul inchis intre doua valve aproape triunghiulare, de culoare bruna-violacee (Mytilus edulis). [Acc. si: midie] – Din ngr. midi.

MIERLA, mierle, s. f. Pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

MIHALT, mihalti, s. m. Peste rapitor de rau, in forma de fus, acoperit cu solzi marunti de culoare bruna-verzuie si avand in varful mandibulei un mic fir alungit; mantus (Lota lota). – Et. nec.

TARPAN, tarpani, s. m. Cal salbatic din stepele sau podisurile Asiei, de culoare bruna, cu capul scurt si gros, cu coama scurta (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

TAUN, tauni, s. m. Nume generic dat unor insecte diptere asemanatoare cu mustele, de culoare bruna, cu pete galbui pe pantece, ale caror femele inteapa vitele si omul pentru a se hrani cu sangele lor, transmitand totodata boli virotice si bacteriene. ♦ Expr. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. [Var.: taune s. m.] – Lat. *tabo, -onis (= tabanus).

SARGASA, sargase, s. f. Alga de culoare bruna care creste in marile tropicale. – Din fr. sargasse.

SCORTIONERA, scortionere, s. f. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu rizom pivotant si carnos, de culoare bruna, cu frunze mari si flori galbene, cultivata pe alocuri pentru radacinile sale comestibile (Scorzonera hispanica). – Din it. scorzonera.

SILVIE, silvii, s. f. Nume dat mai multor pasari care se caracterizeaza prin cioc scurt si turtit, cu peri la colturi, prin picioare puternice, aripi ascutite si coada retezata (Sylva). ◊ Silvie de tarm (sau de tarmuri, matasoasa) = pasare cu gatul alb patat cu gri, care scoate un sunet caracteristic si traieste in zavoaiele din preajma raurilor (Locustella fluviatilis). Silvie de mlastina (sau matasoasa) = pasare de culoare bruna-rosiatica pe partea superioara si alba pe partea inferioara (Cettia cetti). – Din lat. Sylva, numele stiintific al pasarii.

SOARBA, soarbe, s. f. Fructul sorbului¹, de marimea unei cirese, carnos si de culoare bruna-galbuie cu pete albe, cu gust acrisor. – Din sorb¹.

CUCUVEA, cucuvele, s. f. Pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.

A BRUNA ~ez tranz. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subtire de oxizi de culoare bruna (pentru a proteja de coroziune). /<fr. brunir

CAPINTORTURA ~i f. Pasare calatoare din familia ciocanitorilor, de culoare bruna-cenusie, care isi rasuceste des capul; vartecar. /<cap + intort („intors”) + suf. ~ura

CRAP ~i m. Peste mare dulcicol cu corpul lat si gros, avand culoare bruna-verzuie si doua perechi de mustati in jurul gurii. ~ oglinda. ~ solzos. /<bulg., sb. krap

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

GLADITA ~e f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui si cu fructul in forma de pastaie mare turtita, de culoare bruna-roscata, originar din America; platica. /Orig. nec.

GLUTON ~i m. Mamifer nordic, cu blana foarte pretioasa, de culoare bruna-deschisa. /<fr. glouton

GUDRON ~oane n. Substanta rasinoasa, de culoare bruna sau neagra, cu miros specific, obtinuta prin distilarea uscata a unor materii organice (petrol, carbune, lemn etc.), avand diverse intrebuintari in industria chimica si in constructia drumurilor. /<fr. goudron

HEMATIT m. Minereu de fier foarte dur, de culoare bruna-rosie sau cenusie. /<fr. hematite

HIENA ~e f. Mamifer exotic de talie medie, de culoare bruna, cu pete sau dungi intunecate, cu picioarele anterioare mai lungi decat cele posterioare, care se hraneste, mai ales, cu starvuri. [Sil. hi-e-] /<fr. hyene, lat. hyaena

MAHON ~i m. 1) Arbore tropical, cu lemn de culoare bruna-rosiatica, foarte rezistent, folosit la fabricarea mobilei fine. 2) Lemnul acestui arbore. /<turc. mahun, mahon

MELASA f. Reziduu sub forma de lichid siropos, de culoare bruna, obtinut in procesul fabricarii zaharului si folosit la producerea alcoolului, a drojdiei si ca hrana pentru vite. /<fr. melasse, germ. Melasse, it. melassa

MONAZIT n. Mineral constituit din pamanturi rare (ceriu, toriu etc.), de culoare bruna-rosiatica sau galbuie. /<fr. monazite

MUFLON ~i m. Mamifer rumegator de talie mica, de culoare bruna-roscata, cu coarne groase si rasucite (la masculi). /<fr. mouflon

NUTRIA ~i f. 1) Mamifer rozator acvatic, cu blana lunga si aspra, de culoare bruna-ce-nusie, pretioasa. 2) Blana a acestui mamifer. [Sil. -tri-a] /<fr. nutria, germ. Nutria

PACURA f. Deseu vascos, de culoare bruna-inchisa, ramas dupa distilarea primara a petrolului si intrebuintat drept combustibil si la obtinerea uleiurilor de uns. [G.-D. pacurii] /<lat. picula

PISTRUI ~ m. Pata mica de culoare bruna-galbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roscati). /<sl. pistru

RATISOARA² ~e f. (diminutiv de la rata) Insecta coleoptera, lunga, de culoare bruna-cenusie, cu gura latita, care ataca unele culturi agricole (porumbul, ovazul, sfecla etc.). /rata + suf. ~isoara

Svab¹ ~i m. 1) Gandac nocturn de culoare bruna-roscata, care se hraneste cu produse alimentare; gandac-de-bucatarie; libarca. 2) Gandac nocturn de talie mare, de culoare neagra-cafenie; gandac-negru; gandac-de-casa. /<ucr. svab, germ. Schwabe

TARPAN ~i m. Cal salbatic de culoare bruna, cu capul scurt si gros si cu coama scurta, raspandit in stepele Asiei. /<fr. tarpan

URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus

VADUVIOARA ~e f. Peste dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare bruna-verzuie sau albastrie. /vaduva + suf. ~oara

VRABIE vrabii f. Pasare sedentara de talie mica, cu cioc scurt si conic, avand penaj de culoare bruna-cafenie cu dungi negre pe spate si cenusii pe pantece. ◊ ~a malai viseaza fiecare se gandeste la ceea ce ii trebuie, la ceea ce-i place. Nu da ~a din mana pe cioara din par (sau din gard) mai bine multumeste-te cu putinul de care dispui, decat sa ravnesti la promisiuni mai avantajoase, dar nesigure. [G.-D. vrabiei] /<sl. vrabij

WOLFRAMIT n. Minereu de culoare bruna-inchisa, din care se extrage wolframul. /<germ. Wolframit, fr. wolframite

CARDAMOM s.m. si n. Arbust (Eletarria cardamomum) inrudit cu ghimberul, care creste in sudul Indiei, in Sri Lanka si Malaezia si ale carui fructe in forma de capsule aromate contin 12-20 de seminte; p.restr. semintele de cardamom, de culoare bruna sau neagra, prelevate din capsulele culese inainte de coacere si uscate; utilizate ca atare, zdrobite sau macinate, reprezinta una din cele mai cautate si mai scumpe mirodenii din lume.

YAM s.m. Denumire engl. pentru ignama; radacina comestibila, groasa, lunga de pana la un metru si in greutate de pana la 1 kg, de culoare bruna sau galbuie-roscata, a unei plante cultivate in America de Sud, Africa si Asia (Dioscorea batatas), bogata in amidon si utilizata la fel ca si cartofii, avand gust asemanator cu batatele.

GNU s.m. invar. Specie de antilopa din Africa, de culoare bruna-cenusie, cu coarnele scurte si aduse inapoi. [< fr. gnou < cuv. hotentot].

MELANO- Element prim de compunere savanta, cu semnificatia „negru”, „de culoare bruna-inchisa”. [Var. melan-. / < fr. melano-, it. melano-, cf. gr. melas, melanos – negru].

SARGASA s.f. Alga de culoare bruna din marile tropicale. [Var. sargassum s.n. / < fr. sargasse, cf. port. sargaco, sp. sargazo].

BRONZIT s.n. Varietate de piroxen si oxid de fier, de culoare bruna-galbuie, asemanatoare cu a bronzului. [Cf. fr. bronzit, germ. Bronzit].

CARBOLINEUM s.n. Produs de culoare bruna, care se obtine prin distilarea carbunelui de pamant si este intrebuintat ca insecticid, la impregnarea lemnului etc. [Pron. -ne-um. / < fr. carbolineum].

FUCOXANTINA s.f. Pigment de culoare bruna, care se gaseste in unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de alga, gr. xhanthos – galben].

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

sarisabri s.n. (inv.) rasina de culoare bruna, cu miros placut si gust amar, extrasa din sucul frunzelor de sabur si folosita in farmacie.

sfait, sfaiti, s.m. (reg.) nume dat boilor de culoare bruna (de rasa elvetiana).

soar, soare, s.n. (reg.) sol fertil de culoare bruna.

BITUM s. n. 1. roca lichida in scoarta pamantului din hidrocarburile de titei, folosita la bitumaj si la fabricarea unor lacuri, izolanti etc. 2. (arte) culoare bruna stralucitoare, obtinuta prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in si cu ceara. (< fr. bitume, lat. bitumen)

MELANODONTIE s. f. distrofie a dintilor de lapte, care capata o culoare bruna si sufera de o distrugere progresiva. (< fr. melanodontie)

MELASA s. f. reziduu siropos, de culoare bruna, rezultat la fabricarea zaharului. (< fr. melase, germ. Melasse, it. melassa)

AUGITIT s. n. Roca magmatica efuziva, ultrabazica, formata din sticla vulcanica de culoare bruna cu continut de fenocristale de augit.

BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

CARAMEL s. n. Produs de culoare bruna obtinut prin incalzirea zaharului, folosit in cofetarie si la colorarea unor bauturi sau alimente. – Fr. caramel.

CARBOLINEUM s. n. Lichid de culoare bruna obtinut prin distilarea carbunelui de pamant si intrebuintat la impregnarea lemnului. – Fr. carbolineum.

COOPERIT s. m. Sulfura naturala de platina, de culoare bruna-cenusie, cu luciu mat. Constituie principalul minereu de platina.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

BRONZIT s. n. Varietate de piroxen si oxid de fier, avand culoarea bruna-galbuie, asemanatoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit.

GLUTON, glutoni, s. m. Animal mamifer carnivor cu blana de culoare brun-deschis, raspandit dincolo de cercul polar nordic (Gulo luscus). – Din fr. glouton.

MARO adj. invar. De culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. ♦ (Substantivat, n.) culoare bruna-roscata, castanie. – Din fr. marron.

MALURICI s. m. pl. Planta erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii si cu fructul o pastaie, care are la maturitate culoarea bruna (Orobus variegatus). – Malura + suf. -ici.

PASARAR, pasarari, s. m. 1. Vanzator sau crescator de pasari. ♦ (Rar) Vanator de pasari. 2. Specie de uliu de marimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenusiu-inchis cu dungi transversale dese de culoare brun-intunecat; uliu-pasaresc (Accipiter nisus). – Pasare + suf. -ar.

MARO adj. invar. Care are culoarea castanei coapte; de culoare brun-roscata; cafeniu; castaniu. [Art. maroul] /<fr. marron

BITUM s.n. 1. Produs obtinut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) culoare bruna stralucitoare, obtinuta prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in si cu ceara. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].

PRALINA s.f. 1. Bomboana cu miez de migdala sau aluna intreaga, trasa in ciocolata; in general, bomboana de ciocolata umpluta cu o pasta pralinata; din fr. praline. 2. Masa crocanta de culoare brun-roscata, preparata prin caramelizarea zaharului impreuna cu fructe uleioase intregi (migdale sau alune), apoi zdrobita si utilizata ca barot in creme, inghetate, umpluturi de bomboane (praline) s.a.; din fr. pralin.

MACASAR s.m. (Bot.) Eben de culoare brun-inchis cu vine negre, originar din Indonezia. [< fr. macassar, cf. Makassar – oras in Indonezia].

MORION² s.n. Varietate de cuart de culoare brun-inchis, folosita la confectionarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – crestetul capului].

MARO adj. invar. Cafeniu. ♦ s.n. culoare bruna-roscata, cafenie. [< fr. marron].

BISTRU adj. inv., s. n. (de) culoare brun-inchis. (< fr. bistre)

AUGIT s. n. Piroxen monoclinic aluminos de culoare brun-verzuie, translucid, important constituent al rocilor magmatice efuzive bazice (andezit, bazalt). Apare sub forma de mase granulare compacte, varietatile alterate fiind utilizate in ind. colorantilor.

BIOTIT (‹ fr. {i}) s. n. Mica feromagneziana, de culoare brun-verzuie pina la neagra, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic si aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formeaza in filoanele pegmatitice si reprezinta un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide si intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

CASTANOZIOM s. n. Categorie de soluri care, in sistemul international F.A.O., include solurile cu orizont A molic de culoare brun deschisa sau castanie. Corespunde aproximativ solurilor de stepa uscata (balane, castanii, brun-cenusii).

JDER (‹ scr.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana pretioasa, de culoare brun-inchis, cu corpul de pana la 80 cm lungime, iar coada de 34-44 cm lungime (Martes martes). Se cunosc sase specii. Traieste in padurile Europei, V Siberiei si in America de Nord. ♦ Blana acestui animal.

ALMANDIN s. n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare rosie-bruna, fercvent in sisturile cristaline si in aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatra semipretioasa. – Din fr. almandine.

BIOTIT s. n. Mica de culoare neagra, bruna sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.

BLENDA¹ s. f. 1. Roca lucioasa, de culoare galbuie, bruna sau neagra, reprezentand sulfura naturala de zinc. 2. (Cin.) Suprafata metalizata folosita pentru reflectarea si difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. Mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + intort „intors” + suf. -ura.

GUGUSTIUC, gugustiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenusie-bruna pe spate si pe pantece, cu o dunga neagra pe gat (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, usor de inselat. – Din bg. gugustuk.

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

UROBILINA s. f. Pigment biliar de culoare galbena-bruna (colorant al urinei). – Din fr. urobiline.

MAHONIU, -IE, mahonii, adj. (Rar) De culoarea mahonului; brun-roscat. – Mahon + suf. -iu.

OCRU s. n. 1. Varietate de argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., formata din hidroxizi de fier si folosita ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparata din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) culoare galbena-bruna. – Din fr. ocre.

LIMONIT s. n. Minereu de fier cristalizat sau amorf, de culoare galbena-bruna sau roscata pana la negru, alcatuit din oxid de fier hidratat, argila si putin fosfor. – Din fr. limonite.

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pamanturi rare, de culoare galben-bruna, rosie sau cafenie. – Din fr. monazite.

SANGUINA, sanguine, s. f. Mineral de culoare rosiatica-bruna care contine oxid feric natural. ♦ Creion a carui mina, rosie-bruna, este facuta din sanguina. ♦ Desen executat cu un creion a carui mina este facuta din sanguina; litografie care imita un astfel de desen. – Din fr. sanguine.

SFEN, sfenuri, s. n. Silicat natural de titan si de calciu cristalizat in sistemul monoclinic, de culoare galbena-bruna, lucios, frecvent in rocile eruptive. – Din fr. sphene.

SCHWYZ s. n. Rasa superioara de taurine, de culoare predominant bruna, crescuta pentru lapte si carne; animal care apartine acestei rase. [Pr.: svit] – Din n. pr. Schwyz.

STRUNGHIL, strunghili, s. m. (Iht.) Specie de guvid de culoare galbena-bruna (Gobius melanostomus). – Et. nec.

ALMANDIN n. Granat de culoare rosie-bruna cu nuanta violeta, folosit ca piatra semipretioasa si ca abraziv. /<fr. almandin

brun¹ n. culoare cafenie-inchisa. /<fr. brun

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

LIMONIT n. Minereu de fier de culoare galbena-bruna sau roscata, compus din oxid de fier, argila si fosfor. /<fr. limonite

MONGOLOID ~da (~zi, ~de) si substantival 1): Rasa ~da rasa de oameni care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. 2) Persoana care apartine acestei rase. /<fr. mongoloide

OCRU n. 1) Pigment mineral galben (sau rosu). 2) Vopsea preparata din astfel de pigment. 3) culoare galbena-bruna. [Sil. -cru-] /<fr. ocre

PADUCEL¹ ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus

RUGINIU ~e (~i) Care este de culoarea ruginii; brun-roscat. /rugina + suf. ~iu

SFEN n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, silicat natural de calciu si de titan intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; titanit. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. sphene

TITANIT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbena, bruna sau verde, intrebuintat ca piatra semipretioasa si ca materie prima pentru obtinerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. titanite

CLEVEIT s.n. Varietate de pehblenda de culoare neagra-bruna, care, prin incalzire, degajeaza o mare cantitate de heliu. [Pron. -ve-it. / < fr. cleveite].

ALMANDIN s.n. Granat de culoare rosie-bruna. [< fr. almandin].

BIOTIT s.n. Varietate de mica, de culoare verde, bruna sau neagra. [Pl. -te. / < fr. biotite].

CLOASMA s.f. Pigmentatie a pielii de culoare galbena-bruna-cenusie, situata pe frunte, obraji si barbie. [Pron. clas-ma. / < fr. chloasma, cf. gr. chloazein – a inverzi].

FLOGOPIT s.n. (Geol.) Varietate de mica asemanatoare cu biotitul, de culoare galben-bruna, cu luciu sticlos, folosita ca izolant termic si electric. [< fr. phlogopit].

FUCUS s.m. Gen de alge marine de culoare rosie-bruna. [< lat., fr. fucus].

pitac³, pitace, s.n. (reg.) 1. paine mica, pita. 2. (in expr.) pitacu-d******i = ciuperca comestibila cu piciorul scurt si gros, cu palaria mare in forma de castron, de culoare galbena-bruna, care creste pe trunchiurile putrede de brad; lamaita, urechea-babei.

OCRU s.n. Argila de culoare galbena, rosie, bruna etc., folosita la fabricarea unor vopsele; vopsea preparata din aceasta argila. // adj. invar. De culoare galben-bruna. [< fr. ocre].

ALMANDIN s. n. granat de culoare rosie-bruna din sisturile cristaline si aluviuni, abraziv sau piatra semipretioasa. (< fr. almanadin)

LIGNIT s. n. carbune natural (inferior huilei), de culoare cafenie-bruna, sfaramicios, cu putere calorica relativ mica. (< fr. lignite)

MURIN, -A adj. de culoare cenusie-bruna, ca a soarecilor. (< fr. murin)

OCRU I. s. n. varietate de argila galbena, rosie sau bruna, in pictura. ◊ vopsea din aceasta argila. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-bruna. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

RUBIGINOS, -OASA adj. 1. plin de rugina. 2. de culoarea ruginei; brun roscat. (< fr. rubigineux)

BAUXITA (‹fr. {i}; {s} Baux) s. f. Roca sedimentara alcatuita din hidroxizi de aluminiu (40-80 la suta) si subordonat hidroxizi de fier, de culoare rosie, bruna sau cenusie-verzuie. In reg. cu clima tropicala si subtropicala formeaza depozite stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi, reprezentind: a) produs rezidual de alterare lateritica a unor roci vulcanice (andezite, bazalte); b) rezultatul precipitarii anorganice a unor coloizi aluminosi in bazine de sedimentare; c) produs rezidual format in urma dizolvarii calcarelor aluminoase de catre apele subterane. B. reprezinta principala sursa pentru obtinerea aluminiului.

CAPINTORTURA, capintorturi, s. f. Pasare mica de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul (Jynx torquilla). – Din cap¹ + intort „intors” + suf. -ura.

brunaT, -A, brunati, -te, adj. (Despre piese de otel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare inchisa. – V. bruna.

HEMATIT s. n. Oxid natural de fier, foarte dur, de culoare rosie sau bruna, cu luciu semimetalic. – Din fr. hematite.

HORNBLENDA, hornblende, s. f. Mineral in forma de cristale de culoare verde sau brun-inchis, cu luciu sticlos, format din silicati de magneziu, fier, calciu, aluminiu si alte metale. – Din germ. Hornblende, fr. hornblende.

MENILIT s. n. Roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.

OBSIDIAN, obsidiane, s. n. Roca vulcanica de culoare neagra sau bruna-cenusie, cu infatisarea sticlei topite, care a fost folosita in epoca de piatra pentru confectionarea armelor si a uneltelor. [Pr.: -di-an] – Din fr. obsidiane, obsidienne, lat. obsidiana [petra].

OZOCHERITA, ozocherite, s. f. Ceara minerala alcatuita din hidrocarburi parafinice, de culoare galbena, galbena-bruna, verzuie sau negricioasa, cu miros aromatic si usor fuzibila, folosita la fabricarea lumanarilor, a cerurilor etc.; ceara de pamant. – Din fr. ozokerite.

MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea rasfranta si cu o creasta inaltata pe calota, utilizat in sec. XVI. 2. Varietate de cuart de culoare neagra sau bruna, utilizata ca piatra semipretioasa la confectionarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.

TRANJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Planta erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasa si cu flori de culoare galbena sau bruna deschis, placut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondu.

SARDIU s. n. Piatra semipretioasa transparenta, de culoare rosie sau bruna. – Din lat. sardius [lapis].

CARBUNE ~i m. 1) Roca sedimentara de culoare galbuie sau bruna pana la neagra, folosita drept combustibil si ca materie prima in metalurgie si in industria chimica. ~ de pamant. ~ de piatra. 2) Lemn carbonizat. A stinge ~ii. 3) Bucata de lemn in stare incandescenta; jaratic. ◊ A sta (ca) pe ~i a fi foarte nerabdator. 4) Creion negru si foarte moale, folosit in pictura. 5) Boala a unor cereale (porumb, grau), caracterizata prin aparitia unei pulberi negre, cauzata de o ciuperca parazita; taciune. 6) Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila si omului) manifestata prin abcese pulmonare, gastrointestinale si prin simptome de colaps; antrax; buba-neagra. /<lat. carbo, ~onis

GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, avand picior galbui sau brun cu un inel alb imprejur si palarie galbena-bruna, care creste pe tulpina arborilor, provocand putrezirea lemnului. ~ de brad ciuperca comestibila, avand picior lung, subtire si palarie alba, carnoasa. ~ de padure ciuperca comestibila cu palarie de culoare rosiatica sau bruna, catifelata. /Din gheb

SARDIU n. Piatra semipretioasa transparenta de culoare rosie sau bruna. /<lat. sardius, ngr. sardion

SARDONIX n. Piatra semipretioasa cu dungi regulate, de culoare rosie sau bruna. /<lat. sardonyx, ngr. sardonix, germ. Sardonix

BROMHIDROZA s.f. Transpiratie abundenta si urat mirositoare, de culoare neagra sau bruna; melanhidroza. [< fr. bromhidrose, cf. gr. bromos – cu miros urat, hidros – sudoare].

SARDONIX s.n. Varietate de calcedonie de culoare rosie sau bruna, folosita ca piatra semipretioasa. [Var. sardoniu s.n. / < fr. sardonyx].

HEMATIT s.m. Minereu de fier foarte dur, de culoare rosie sau bruna. [< fr. hematite].

nicoreata, nicorete, s.f. (reg.) 1. soi de ciuperca de culoare alburie sau bruna-galbuie, care creste pe ramurile si trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otravitoare.

MENILIT s.n. (Geol.) Roca sedimentara silicioasa, continand opal, argila si hidroxid de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. [< fr. menilite].

smolnita², smolnite, s.f. (reg.) 1. sol argilos, de culoare neagra sau bruna. 2. noroi. 3. groapa cu noroi.

SARDIU s.n. Piatra semipretioasa transparenta, de culoare rosie sau bruna. [Pron. -diu. / < lat. sardius (lapis)].

BROMHIDROZA s. f. transpiratie fetida, de culoare neagra sau bruna; melanhidroza. (< engl. bromhydrose)

CARMELIT, -A I. s. m. f. membru al unui ordin calugaresc catolic, celebru prin austeritatea sa. II. adj. inv., s. n. (de) culoare de un brun pal. (< fr. carmelite)

MARO adj. inv., s. n. (de) culoarea castanei coapte; brun-roscat, castaniu. (< fr. marron, it. marrone, germ. Marone)

MANGANIT (‹ fr. {i}) s. n. Oxid natural hidratat de mangan, cristalizat in sistemul monoclinic; are culoarea neagra, urma bruna si luciul semimetalic. Este un minereu de mangan.

RENDZINA (‹ pol. {i}) s. f. Grupa de soluri intrazonale formate pe substrat calcaros, intr-un climat umed sau semiuscat, cu o fertilitate naturala mijlocie sau buna. Prezenta calcarului in substrat favorizeaza formarea humusului calcic, care da o culoare neagra sau brun-inchisa orizontului superior. Incluse in clasa cernisolurilor.

JASP (‹ fr.) s. n. Varietate de calcedonie sau de opal, ce contine pigmenti de oxizi de fier, care ii confera diferite culori: rosu, galben, brun, verde sau negru. Se deosebesc: j.-opal (varietate feruginoasa de opal), j.-rubanat (in tufurile porfirice silicioase) si j.-portelan (in argile, la contactul cu magmele intruzive in curs de consolidare). Folosit ca piatra semipretioasa.

JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.

MAGNEZIT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare alba-galbuie sau bruna, folosit in industrie. [Var.: magnezita s. f.] – Din fr. magnesite.

SIDEROZA, sideroze, s. f. 1. Minereu de fier de culoare cenusie, galbuie sau bruna si cu luciu sticlos, folosit in industria metalurgica; siderit. 2. Forma de pneumoconioza provenita din inhalarea de pulbere de fier sau de compusi ferici. – Din fr. siderose.

MILACOP, milacopi, s. m. Peste de mare cu corpul lung pana la 65 cm, de culoare argintie dungata cu brun, acoperit cu solzi mari (Umbrina cirrhosa). – Et. nec.

TITANIT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu si de titan¹, de culoare galbena, verzuie sau bruna, intrebuintat ca piatra semipretioasa. – Din fr. titanite.

RUTIL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub forma de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau bruna-roscata, care se intalneste mai ales in rocile metamorfice sau in aluviuni. – Din fr. rutile.

SILEX, (2) silexuri, s. n. 1. Roca silicioasa foarte dura, de culoare cenusie, galbuie sau bruna. 2. Obiect, instrument facut din silex (1), care dateaza din epoca de piatra. – Din fr. silex, lat. silex.

ALGA ~ge f. Planta inferioara acvatica de culoare verde, rosie sau bruna, utilizata ca materie prima in industrie si ca nutret in agricultura. /<fr. algue, lat. alga

MAGNEZIT n. Silicat natural de magneziu, de culoare alba-galbuie sau bruna, cu luciu sticlos, solubil in acizi, folosit in industria materialelor de constructie. /<fr. magnesite

PITARCA pitarci f. pop. Ciuperca comestibila cu picior gros si cu palaria bombata, de culoare cenusie-deschisa sau bruna. /pita + manatarca

SERPENTIN n. 1) Mineral de culoare galbuie sau verde-bruna, intrebuintat ca piatra semipretioasa. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

HEMATIT s. n. oxid natural de fier, cristalizat, foarte dur, de culoare rosie (oligist) sau bruna (limonit). (< fr. hematite)

CAMBISOL s. n. Clasa de soluri, in sistemul international F.A.O., care se formeaza in urma proceselor complexe de alterare fizico-chimice si biogene din orizontul A si acumularea materialului rezultat in orizontul B, iluvial, care isi schimba astfel compozitia si culoarea. Corespunde aproximativ solurilor brune acide de paduri conifere.

brunET, -A, bruneti, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (fetei) de culoare negricioasa si parul negru; brun, oaches. – Din fr. brunet.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. Peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

PIROTINA s. f. Sulfura naturala de fier, cristalizata in sistemul hexagonal, de culoare galbena inchisa cu reflexe brune-roz. – Din fr. pyrrhotine.

STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.

ZIRCON (‹ fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, rosu sau verde, adamantin, foarte dur. Formeaza cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbena-aurie, portocalie, rosie-bruna, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent in multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice s.a.). Se utilizeaza pentru obtinerea dioxidului de zirconiu. Materie prima pentru ind. ceramicii. Varietatile transparente – hiacintul (brun-rosu) si jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semipretioase.

CAFENIU ~e (~i) Care are culoarea cafelei; maro. ◊ ~-deschis bej. ~-inchis brun. [Sil. -fe-niu] /cafea + suf. ~iu

brun, -A, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-inchis. ♦ (Substantivat, n.) culoare cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasa si parul negru; brunet, oaches. – Din fr. brun.

brun² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-inchisa. 2) (despre persoane) Care are tenul si parul intunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

ZEBRA ~e f. 1) Cal salbatic african, avand corpul acoperit cu par de culoare alba, vargat cu dungi negre sau brune. 2) Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni, constand din dungi paralele albe sau galbene. /<fr. zebre

brun, -A I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-inchis. II. adj., s. m. f. (om) cu parul negru si ten negricios; brunet, oaches. (< fr. brun)

A RUGINI ~este 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugina; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugina. 3) fig. (despre vegetatia de toamna) A capata o culoare asemanatoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roscat. 2. tranz. A face sa se acopere cu rugina; a oxida. Umezeala ~este metalele. /Din rugina

OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi¹ + suf. -es.

CHIHLIMBAR (‹ tc.) s. n. Rasina fosila provenita din unele specii de pin (Pinus succinifera), avind culoare caracteristica galbena ca mierea sau de ceara, fiind uneori brun-rosu sau verde-negru. Se topeste la 300 ºC, arde cu flacara, se dizolva in solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamintoase, lichide), resturi de insecte sau de plante fosile bine conservate. Se gaseste in nisipurile glauconitice oligocene din Galitia, iar in Romania, indeosebi pe valea Sibiciului si se numeste rumanit si moldavit. Este folosit pentru confectionarea obiectelor de podoaba. Sin.: succin, ambra galbena.

URZICAR ~i m. 1) Pasare sedentara, de talie mica, cu penaj de culoare negrie, care isi face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roscate, cu pete negre, a carui larva se hraneste cu urzici. / urzica + suf. ~ar

URECHELNITA¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, avand antene lungi si membrele an-terioare in forma de cleste. 2) Insecta noc-turna, de talie mica, bruna, cu corpul subtire, avand abdomenul terminat cu o parte cor-noasa de forma unui cleste. /ureche + suf. ~elnita

MASLIN, maslini, s. m. 1. Arbore fructifer cu frunze persistente, lanceolate, de culoare verde-deschis pe partea superioara si alba-argintie pe partea inferioara, pieloase, lucioase, si cu fructe ovoide, brune-verzui, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui, bogate in ulei (Olea europaea). 2. Ramura de maslin (1), simbol al pacii. – Din maslina (derivat regresiv).

SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

bruna, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimica o piesa de otel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare inchisa pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.

CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.

mohor (mohori), s. m. – Paring (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Galdi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorit, adj. (inv., rosu-inchis; sumbru, intunecat; intristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohori, vb. (a intrista a intuneca); mohorala (var. mohoreala), s. f. (obscuritate; neliniste, regret; monotonie); mohoriu, adj. (inv., rosu-inchis); mohoriti, vb. (inv., a vopsi in rosu); muhurel, adj. (cu pielea bruna).

GANDAC ~ci m. pop. Insecta din ordinul coleopterelor. ◊ ~ de casa (sau de bucatarie) insecta nocturna brun-roscata care se hraneste cu produse alimentare; svab; libarca. ~ de mai insecta brun-castanie, care apare la inceputul lunii mai si distruge culturile agricole; carabus. ~ de Colorado insecta galbui-portocalie, cu dungi negre longitudinale pe aripi, care distruge cartofii. ~ de frasin insecta verde-surie cu miros specific; cantarida. ~ de trandafiri insecta coleoptera de talia unui carabus, de culoare verde-aramie, cu pete albe pe elitre, care se hraneste cu sucul florilor; ileana. /<sb. gundelj