PIRON, piroane, s. n. Cui (de otel) lung si gros, curbat (in unghi drept) la unul din capete si folosit la imbinarea pieselor unei constructii de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare. ◊ Expr. (Fam.) A face (la) piroane (si cuie) = a clantani din dinti din cauza frigului; a dardai. (Fam.) A taia (la) piroane = a spune minciuni. – Din sl. pironu.

spiler, spilere, s.n. si spileri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) sula folosita in cizmarie. 2. (s.m.) cui mare de 15 centimetri.

piron (piroane), s. n. – 1. cui mare. – 2. Minciuna. – Var. piroi. Mr. perona „ac”. Ngr. πηροῦνι, περόνι (Cihac, II, 686; Meyer 326; REW 6366; Tiktin). – Der. pironi, vb. (a bate in cuie, a fixa; a imortaliza).

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

PIRON ~oane n. cui de dimensiuni mari. ◊ A face ~oane a clantani din dinti (de frig). A manca ~oane a fi foarte infuriat. /<sl. pironu

SCOFALA f. fam. Treaba realizata; isprava. ◊ mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine stie ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine stie ce isprava. /Orig. nec.

jneap, jnepi, s.m. (reg.) 1. pana de lemn; ic, cui, nada. 2. codru mare de turta sau de mamaliga; darab.

NIT¹ s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)

GHINT ~uri n. 1) Santulet elicoidal pe partea interioara a tevii unei arme de foc, menit sa-i dea proiectilului o miscare de rotatie. 2) cui de metal cu gamalie mare si bombata. /<pol. gwint, ucr. gvint

cine-VERITE s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acorda mare importanta improvizatiei si isi propune sa surprinda realitatea in toata spontaneitatea ei. [Pr.: sineverite] – Cuv. fr.

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

RUJUTA, rujute, s.f. (Bot.) Rujulita. Mandro, de iubirea noastra Rasarit-a ruja-n coasta. cine-n lume s-ar afla Ca sa rupa rujuta, mare iubire-ar strica.

COOPER [cu:pə], Gary (1901-1961), actor american de film. A creat cu mare autenticitate rolul „cavalerului din Vest” („Adio arme”, „Sergentul York”, „cui ii bate ceasul”, „La amiaza”, „Vera Cruz”).

DARAC, darace, s. n. 1. Unealta de pieptanat si de scarmanat lana, canepa sau inul, formata dintr-un sistem de piepteni cu dinti mari de otel, fixati pe un suport. 2. Masina de lucru alcatuita din doua piese cu suprafete cilindrice concentrice si cu dinti in forma de cuie, folosita pentru scarmanatul lanii si al altor materiale textile. [Var.: darac s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

ATARNA, atarn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agata, a suspenda de un carlig, de un cui etc., lasand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agata de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna de rod. 2. A avea o anumita greutate (relativ mare); a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A³ + tarn.

amar, -a adj. (lat. amarus, it. amaro, pv. amar, fr. amer). De un gust aspru si neplacut (ca chinina ori pelinu), in opoz. cu dulce: migdale amare. Fig. Trist, plin de suferinta: viata amara, zile amare. Care arata adinca tristeta: lacrimi amare. Agonisit cu multa suferinta: o pine [!] amara. S. n., pl. uri. Chin, necaz, suferinta: cine n' a gustat amaru nu stie ce-i zaharu (Prov.). A-ti minca amaru cu cineva (sau undeva), a trai gustind cu cineva (sau undeva) zile bune sau rele. A-ti inghiti amaru, a suferi in tacere. A-ti varsa amaru, a-ti descarca necazu. mare numar, mare cantitate: dupa atita amar de ani, atita amar de lume. O bautura alcoolica amara aperitiva originara din Olanda (si numita si biter). Cu amar, cu amaraciune: a plinge cu amar. Interj. Vai: vai si amar de voi, amar de viata ta!

IMPUSCA, impusc, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) omori sau a (se) rani cu proiectilul tras de o arma de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A impusca francul = a fi in mare lipsa de bani; a trai din expediente. 2. Intranz. A face sa iasa prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pusca. ◊ Compus: impusca-n-luna s. m. invar. = om indraznet, dar nesocotit. ♦ A face sa explodeze o incarcatura exploziva. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli si despre peretii pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafata) prin umflare, cojire etc.; a se coscovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie intr-o suprafata betonata. – In + pusca.

IMPUSCA, impusc, vb. I. I. Tranz. si refl. A (se) omori sau a (se) rani cu proiectilul tras de o arma de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A impusca francul = a fi in mare lipsa de bani; a trai din expediente. 2. Intranz. A face sa iasa prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pusca. ◊ Compus: Impusca-n-luna s. m. invar. = om indraznet, dar nesocotit. ♦ A face sa explodeze o incarcatura exploziva. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli si despre peretii pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafata) prin umflare, cojire etc.; a se coscovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie intr-o suprafata betonata. – In + pusca.

POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).