SERIOS, -OASA, seriosi, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se tine de frivolitati, de glume; asezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o infatisare grava, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdalnicie, de veselie. ♦ (Despre imbracaminte) Sobru. 2. Care obisnuieste sa adanceasca lucrurile, care procedeaza in actiunile sale cu atentie, cu constiinciozitate; p. ext. care are o infatisare, o expresie vadind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevarat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrari, activitati etc.) Temeinic, adanc, constiincios. Studii serioase in specialitate. ♦ Care poate avea urmari grave; primejdios. Boala serioasa. 4. De seama, important. II. Adv. 1. Fara intentie de gluma sau de farsa; adevarat, drept. 2. Temeinic; staruitor, hotarat cu tot dinadinsul. II. S. n. (Inv.) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toata seriozitatea, cu toata convingerea, fara gluma. ◊ Expr. (Si azi) A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toata atentia, a-l socoti vrednic de luat in consideratie. [Pr.: -ri-os] – Din fr. serieux, lat. seriosus.

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

adins, adv. – Intentionat, expres. Se intrebuinteaza numai in loc. compuse: din adins, inadins (intentionat), mai cu dinadinsul (in special), cu tot dinadinsul (cu adevarat). < Lat. ad idipsum „intocmai pentru aceasta” (cf. Cesar: cohortes ad idipsum instructae); cf. cat. ades „atunci”, REW 4541 si DAR presupun un *ad ipsum illum; explicatia bazata pe *ad de ipso (Candrea) nu este posibila, caci ipsum (neutru) nu se putea intrebuinta singur. La inceput folosit ca pron., in sec. XVII a devenit adv. Este curioasa caracteristica de a nu putea fi intrebuintat singur (ci in limba veche cu un pron. pers. si astazi cu prep.), ca lat. ipsum.

DINADINS adv. Cu un anumit scop, in mod constient; intentionat, inadins. ◊ Cu dinadins(ul) = in mod expres, in special. cu tot dinadinsul = a) cu toata staruinta, cu orice pret; b) cu adevarat, in adevar. – De⁴ + inadins.