tinta (-te), s. f. – 1. Cuisor, stift. – 2. Pioneza. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretentie. – 5. Stea, pata de par alb in fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pana, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „moneda” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. tintar, s. n. (filiera fabricantilor de cuie; un anumit joc de societate); tintat, adj. (cu stea in frunte); tintes, adj. (bun ochitor); tintui, vb. (a se bate in cuie; a fixa, a imobiliza); atinti (var. tinti, atinta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita tinta).

PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii sportive etc. ♦ Fig. Persoana care sta in fruntea unui curent, a unei miscari; p. ext. idee calauzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecuta peste piept, in care se fixeaza coada drapelului pentru a putea fi purtat mai usor. – Port¹- + drapel (1, dupa fr. porte-drapeau).

COMITE ~ti m. ist. Persoana administrativa care statea in fruntea unui comitat. /<lat. comens, ~itis

A CONDUCE conduc tranz. 1) (institutii, organizatii, colectivitati, activitati) A indruma in calitate de sef; a orienta, stand in frunte; a dirija. 2) (persoane) A urma in calitate de insotitor; a insoti; a intovarasi; a acompania. 3) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a petrece. 4) (vehicule) A face sa mearga intr-o anumita directie (printr-o actiune continua). 5) fig. (discutii) A supraveghea in calitate de responsabil. /<lat. conducere

DICTATURA ~i f. 1) Conducere a unui stat, in fruntea careia sta un dictator. 2) Putere despotica, tiranica. 3) (in Imperiul Roman) Demnitate a unui dictator. 4) Timpul cat acesta isi exercita puterea. /<fr. dictature

A GUVERNA ~ez tranz. 1) (state, popoare) A dirija stand in fruntea guvernului; a carmui. 2) (persoane sau conduita lor) A sustine cu sfaturi, cu recomandatii; a povatui; a sfatui; a indruma; a invata. /<fr. gouverner

A OBLADUI ~iesc inv. 1. tranz. 1) A dirija, stand in frunte; a conduce; a carmui; a guverna; a administra. 2) A lua sub ocrotire; a ocroti; a pazi; a supraveghea; a proteja. 2. intranz. A se afla la domnie; a domni. [Sil. -bla-] /<sl. obladovati

PARCALAB ~i m. (in tarile romane, in perioada medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) 1) Dregator care statea in fruntea unei cetati si a tinutului din jurul ei. 2) Administrator al satului. /<ung. porkolab

PREFECT ~ti m. 1) (in Roma antica) Demnitar care statea in fruntea unei prefecturi. 2) (in organizarea administrativ-teritoriala bazata pe judete) Conducator al unei prefecturi. /<lat. praefectus

PRESEDINTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana care sta in fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; prezident. 3) Persoana care prezideaza (o adunare, o sedinta etc.). /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

VELIT s.m. (La romani) Soldat din infanteria usoara care statea in fruntea legiunilor sau intre cohorte si centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu insarcinari de infanterie usoara. [Cf. fr. velite, it. velite, lat. veles].

PORTDRAPEL I. s. m. persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii (sportive). ◊ (fig.) cel care sta in fruntea unui curent, a unei miscari. II. s. n. toc de piele in care se poarta drapelul; portstindard. (dupa fr. porte-drapeau)

TINTA¹ ~e f. 1) Cui mic de metal cu floare, folosit (in cizmarie, curelarie, tapiterie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pata mica alba pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ in frunte. [G.-D. tintei] /<sl. centa

staiug, -a, adj. (reg.; despre cai) care are o stea alba in frunte.

TINTA s. 1. colt, (reg.) cui. (~ pe talpa incaltamintei.) 2. stea. (Cal cu ~ in frunte.) 3. semn, (prin Transilv. si Ban.) saiba, (inv.) tel. (Trage cu pusca la ~.) 4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauza. 7. obiect, obiectiv, scop, tel, (inv.) pravat. (~ unei cercetari.) 8. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, tel, (pop.) noima. (~ acestor masuri a fost aceea de a ...) 9. finalitate, scop, tel. (Care este ~ acestei actiuni?)

IMPERIU, imperii, s. n. 1. stat monarhic care are in frunte un imparat; imparatie. 2. Teritoriu cuprinzand un stat dominant (marea metropola) si posesiunile lui coloniale. 3. (In loc.) Sub imperiul... = dominat, influentat de..., determinat de... – Din lat. imperium.

STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – stea + suf. -uta.

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

staT² ~e n. 1) Institutie politico-administrativa a societatii in frunte cu un guvern si cu organele acestuia, cu ajutorul carora se asigura functionarea vietii sociale pe un anumit teritoriu; tara. ◊ De ~ a) care reprezinta interesele statului; b) care este condus de stat; c) care apartine statului. 2) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala autonoma. 3) : ~-major a) organ de conducere a fortelor armate (pe langa mari unitati militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. etat, it. stato, germ. status

stea s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (Cal cu ~ in frunte.)

STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.

A LIPI ~esc tranz. 1) (obiecte sau parti ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substante cleioase; a impreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A inchide, umezind marginea cleioasa si suprapunand-o peste cealalta. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare in stare incandescenta; a suda. 4) (urmat de prepozitiile de, in, la) A apropia, alaturand strans. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palma a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palma. 5) A face sa se lipeasca. 6) (pereti, crapaturi de pe pereti) A acoperi cu un strat de lut framantat cu apa (in scopuri protectoare); a murui. /<sl. lepiti

CORFU (KERKYRA) 1. Ins. greceasca in M. Ionica; 593 km²; c. 100 mii loc. (1981). Oras pr.: Corfu. Relief muntos (906 m). Climat mediteranean cu vegetatie de maquis. Maslini, migdale, griu, citrice. Viticultura. Cresterea animalelor. Pescuit. Turism. – Declaratia de la ~, acord semnat la 20 iul. 1917 intre Comitetul iugoslav, reprezentat de A. Trumbic, si guvernul sirb din exil, reprezentat de N. Pasic, privind constituirea unui stat iugoslav (viitorul „Regat al Sirbilor, Croatilor si Slovenilor”), avind ca forma de guvernamint monarhia constitutionala, in fruntea cu dinastia Karagheorghevic. 2. Str. care separa ins. cu acelasi nume de coasta greco-albaneza. Lungime: 48 km. Latime: 10 km.

stei (-ie), adj. – Breaz, cu pata alba in frunte. Origine incerta. Ar putea fi un lat. *stēlleius (Diculescu 176) sau *stēlleus (Graur, GS, VI, 335). Mai probabil direct de la stea, chiar daca Tiktin gaseste der. surprinzatoare; trebuie sa se porneasca de la stei, pl. lui *stel, cu suf. dim.

LAT lata (lati, late) 1) Care are o intindere mare pe transversala; extins in latime. Panza ~a. frunte ~a. ◊ ~ in spate (sau in spete) bine dezvoltat fiziceste. A o face lata a) a trage un chef strasnic; b) a face inconstient o boroboata. 2) fam. Care este in stare de nesimtire; intins fara miscare. ◊ A ramane (sau a cadea) ~ a cadea fara simtire la pamant. A lasa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lasandu-l in nemiscare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flamand. /<lat. latus

STOP I. interj. 1. stai! opreste! 2. (in telegrafie, pentru separarea frazelor) punct! II. s. n. 1. semafor pentru reglarea circulatiei rutiere; panou care impune in mod obligatoriu oprirea la intersectie. ♦ lampa de semnalizare montata la partea din spate a unui autovehicul, care se aprinde cand sunt actionate franele acestuia. 2. oprirea balonului la fotbal si la hochei. ♦ (tenis) minge trimisa scurt, langa fileu, cand adversarul se afla plasat pe fundul terenului. 3. stop c*****c = oprirea temporara a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporara a respiratiei, datorita intoxicarii cu gaze, cu medicamente, electrocutarii etc. 4. stop-cadru = imagine asupra careia se opreste momentan aparatul de filmat; stop-camera = procedeu de filmare combinata constand in oprirea brusca a aparatului de filmat si a personajelor din cadru, efectuarea unor modificari scenice si realuarea filmarii. 5. unghi format de frunte si linia botului, care poate caracteriza o rasa de animale. (< fr., engl. stop)