CICOARE², cicori, s. f. Insecta galbena-castanie, cu spinarea neagra, cu aripile stravezii si lungi, cu capul lat si cu ochii mari (Cicada orni). – Lat. *cicala (= cicada).

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

HOLBA, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii mariti de curiozitate, de spaima etc.; a se zgai. – Din lat. volvere.

ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A deschide tare, a casca, a holba ochii; a se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop¹.

BROSCOI ~ m. (augmentativ de la broasca) 1) Masculul broastei. 2) fam. Copil mic dolofan, cu ochii mari. /broasca + suf. ~oi

STRIGIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari rapitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, indreptati inainte, cu ciocul scurt, puternic, incovoiat (reprezentanti: bufnita, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasare din acest ordin. /<fr. strigiformes, lat. strix, strigis

ghiviza s.f. (reg.) om slab (cu ochii mari).

holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. Asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).

ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a casca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.

BELI, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. si refl. A (se) juli. 3. Tranz. (In expr.) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. ◊ Refl. Ce te belesti asa la mine? - Din sl. beliti.

BOGHET, -A, bogheti, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre gaini) Cu un smoc de pene pe cap; motat. 2. Fig. Frumos si mare. ochi bogheti. – Et. nec.

BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.); a (se) holba. 2. Intranz. si refl. (Despre apa, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

CICLOP, ciclopi, s. m. 1. Figura mitica de urias antropofag, cu un singur ochi mare in mijlocul fruntii. 2. Gen de animal crustaceu inferior de apa dulce, cu un singur ochi, situat pe cefalotorace (Cyclops). – Din fr. cyclope, lat. cyclops, -opis.

GREIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt si gros, cu antene lungi si cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sarit, care produc un sunet ascutit si patrunzator prin frecarea elitrelor (Gryllus); insecta care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: greiere, (reg.) grier s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).

PARS, parsi, s. m. Nume dat mai multor specii de mamifere din familia rozatoarelor, cu aspect intermediar intre veverita si soarece, lungi de circa 20 centimetri, cu coada lunga si stufoasa, cu blana moale si bogata, cu ochi mari si cu bot ascutit, care traiesc mai ales prin paduri, catarate in copaci (unde isi au de obicei culcusul si unde hiberneaza) (Glis glis, Muscardinus avellanarius, Dryomus netedula). ◊ Pars de stejar = mamifer rozator asemanator cu parsul, dar cu cate o pata neagra pe obraji. (Eliomys quercinus). [Var.: pas s. m.] – Din sl. pluchu.

MAZARAT, -A, mazarati, -te, adj. (Despre grau) Cu bobul mare ca mazarea; mascat. ♦ (Despre ochi) mare. ♦ (Despre precipitatii atmosferice) Cu picaturi sau boabe mari. – Mazare + suf. -at.

ochiOS, -OASA, ochiosi, -oase, adj. (Despre persoane) Cu ochi¹ mari, frumosi. ♦ (Reg.) Frumos, chipes, aratos. – ochi¹ + suf. -os.

TARANTULA, tarantule, s. f. Specie de paianjen mare (din tarile meridionale), cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant si a carui intepatura este veninoasa (Lycosa tarentula). [Var.: tarantela s. f.] – Din fr. tarentule.

STRIGIFORMA, strigiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari de prada care vaneaza noaptea, cu capul mare, ochii mari, asezati in fata, cu ciocul puternic; (si la sg.) pasare din acest ordin. – Din fr. strigiformes.

TOAIE s. v. bulboaca, bulboana, iarba-mare, ochi, omag, valvartej, valtoare, vartej, volbura.

A BELI ~esc tranz. pop. 1) (animale sacrificate) A curata de piele; a jumuli; a despuia; a jupui. 2) (copaci, ramuri) A curata de coaja; a coji; a jupui. ◊ ~ ochii a face ochii mari privind prosteste, cu mirare. /<sl. beliti

BOGHET ~ta (~ti, ~te) pop. (despre gaini) Care are mot; cu mot; motat. ◊ ochi ~ti ochi mari si frumosi. /Orig. nec.

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

CUCUVEA ~ele f. Pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia

ochiOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre persoane) Care are ochi mari si frumosi; cu ochi mari si frumosi. 2) Care are infatisare placuta; aratos; chipes; aspectuos. /ochi + suf. ~os

PARS ~i m. Mamifer rozator de talie mica, cu ochi mari si cu coada lunga, stufoasa, avand blana deasa si moale. /<sl. pluchu

POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.

TARANTULA ~e f. Paianjen de pamant, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, raspandit in regiunile meridionale. /<fr. tarentule

TISTAR ~i m. reg. Mamifer rozator de campie, de talie mica, cu corpul lung si ochi mari, cu coada stufoasa si blana de culoare galbena-cenusie, care aduce daune semanaturilor; popandau. /a tasti + suf. ~ar

bunghi (-ghesc, -it), vb. – 1. A cerceta, a observa, a deslusi. – 2. A-si da seama, a intelege. – 3. (Refl.) A se uita cu atentie, a face ochii mari. – Var. sbunghi. Cuvint de argou, probabil din tig. bangi (f. de la bangos) „trecatoare, strunga” (Graur, BL, II, 185 si V, 222; Juilland 160). Din acelasi cuvint ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sasiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR si Vasiliu, GS, VII, 105, identifica acest cuvint cu pronuntarea moldoveneasca a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghiala, s. f. (atentie, pazea!).

CAPRIMULG s. m. pasare arboricola nocturna si crepusculara, insectivora, cu capul lat si corpul turtit, cu ochi mari, globulosi, adaptati pentru intuneric si cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prazii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

EPAGNEUL EPANo'L/ s. m. caine pitic, vioi si galagios, cu corpul fin si mic, cu ochi mari, migdalati si cu urechile indepartate, acoperite cu un par abundent. (< fr. epagneul, sp. spanol)

ODONATE s. n. pl. ordin de insecte (libelule) cu aripi bogate in nervuri, cu ochi mari si picioare care nu ajuta la mers si a caror larva, acvatica, respira prin branhii rectale. (< fr. odonates)

TARANTULA s. f. paianjen mare, foarte veninos, din tarile meridionale, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant. (< fr. tarentule)

imbalgina (-nez, -at), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscuta. Este greu de admis der. propusa de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curind o der. expresiva de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvintul este rar si nu apare in nici un dictionar. In lipsa unor marturii mai explicite, nu inlaturam ipoteza ca ar fi identic cu imbagina, var. a cuvintului anterior, si, prin urmare, prost glosat.

OCHENAT, -A, ochenati, -te, adj. (Rar) Cu ochi mari, frumosi. – Din ochi + [spranc]enat.

BELI, belesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. – Slav (v. sl. beliti).

BOGHET, -A, bogheti, -te, adj. (Reg., despre gaini) Cu un smoc de pene pe cap. ♦ Fig. Frumos si mare. ochi bogheti.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

TARSIOIDEE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (si la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea (numele stiintific al subordinului). Cf. fr. tarsier.

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

FURIBUND ~da (~zi, ~de) Care vadeste o mare furie. ochi ~ zi. /<fr. furibond, lat. furibundus

TARSIENE s.f.pl. Subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari si cu picioarele posterioare lungi, datorita alungirii tarsului; (la sg.) mamifer din acest subordin. [< fr. tarsiens].

GROSISMENT s.n. Raportul unghiurilor sub care se vede acelasi obiect cu un instrument optic si cu ochiul liber; marire; ingrosare. [< fr. grossissement].

TARSIER s. m. mamifer lemurian din Malaysia, nocturn, de marimea unui sobolan, cu ochii foarte mari, care se hraneste cu soparle si insecte. (< fr. tarsier)

TARSIOIDEE s. n. pl. subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele dinapoi lungi datorita alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze. (< lat. tarsioideae)

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

GASA, gase, s. f. (Mar.) ochi de dimensiuni mari, executat la capatul unei parame. – Din fr. gache.

mariT⁴, -A, mariti, -te, adj. 1. Devenit mai mare¹; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; largit. 2. Slavit, maret, inaltat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mari.

GRANAT s. (BOT.; Chrysanthemum parthenium) spilcuta, (reg.) bumbisor, firicica, matrice, matri-cea, matrita, musetel, nasturei (pl.), paralute (pl.), piretru, roman, romanita, smirna, spicu-lete (pl.), tarhon, vetricea, creasta-cocosului, iarba-amara, iarba-creata, iarba-mare, laba-gastii, ochiul-boului, poala-Sfintei-marii.

MARGARETA s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthe-mum) (pop.) margarita, (reg.) aurata, roman, tataisa, ochiul-boului, romanita-mare, salomii-gal-bene (pl.).

BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

OCHEANA ochene f. Peste dulcicol de talie medie, cu corpul turtit lateral si cu solzii mari, avand inotatoare si ochi rosii; rosioara; babusca. /ochi + suf. ~eana

PATRU² m. 1) Numar constand din patru unitati. Aduna ~ cu trei. 2) Cifra 4 sau IV. ◊ Cu ochii in ~ foarte atent. Intre ~ ochi (sau pereti) in mare taina; fara martori. A despica (sau a taia) firul (de par) in ~ (sau in sapte, in noua) a cerceta foarte amanuntit. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. quatuor

ROSIOARA² rosioare f. Peste dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, cu solzi mari, avand inotatoare si ochi rosietici; ocheana; babusca. /rosu + suf. ~oara

belesc v. tr. (d. pelesc, pielesc, adica „iau pelea, jupoi”, infl. poate de vsl. bieliti, a bili, a albi. Cp. cu cojesc). Pop. Triv. Jupoi, iau pelea: a beli un bou. Fig. A beli cuiva obrazu, a-i face mare rusine. A beli ochii, a holba ochii. A beli poporu, a-l jafui.

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

VASISTAS s.n. (Constr.) Ferestruica, ochi (intr-o fereastra mai mare, intr-o usa). [Pl. -se, -suri. / < fr. vasistas].

EBLUISA vb. tr. 1. (despre lumina) a intuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorita unei straluciri prea mari). 2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului. (dupa fr. eblouir)

VASISTAS s. n. ferestruica, ochi (intr-o fereastra mai mare, intr-o usa). (< fr. vasistas)

FENOCRISTAL (‹ engl. phenocryst) s. n. Termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. – cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. – corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

A SE HOLBA ma ~ez intranz. A se uita cu ochii larg deschisi (si cu prea mare curiozitate); a se zgai. /<lat. volvere

OCHEAN ~e n. Instrument optic pentru examinarea amanuntita, cu un singur ochi, a obiectelor situate la distante mari de observator; luneta. [Sil. -chean] /<it. occhiale

POFTICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care pofteste puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprima pofta, dorinta mare. /a pofti + suf. ~icios

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in marea Nordului.

ZGAURA, zgaur, vb. I. 1. Intranz. (Reg., despre oameni) A zgai ochii la cineva sau la ceva, a se holba, a se uita cu mare atentie la ceva. 2. Refl. (Despre ochi) A se adanci, a fi intrati in fundul capului. – Lat. *excavulare (< cavus).

COROSBINA s. f. Peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in marea Neagra. Sin. catel-de-mare.

MACROCRISTALIN, -A adj. Format din cristale vizibile cu ochiul liber. [< fr. macrocristallin, cf. gr. makros – mare, krystallos – ac de gheata].

bufnita s i (rar) bufna f., pl. e (d. buhna, buha, buhnesc). Huhurez fara moturi, o mare pasare rapitoare nocturna. Fig. Om cu ochiii holbati. Om tacut si mizantrop. V. boaghe, bogza.

JURGENS [jurgəns], Curd (1915-1982), actor german de cinema. Stil de joc autoritar, cu accente dramatice si chiar patetice in roluri de o mare diversitate („Eroii sunt obositi”, „Generalul diavolului”, „ochi pentru ochi”, „Victorie amara”).

PROFUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavitati etc.) Care are fundul departe de suprafata. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit patrunzator; capabil sa patrunda usor in esenta lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, ganduri, judecati etc.) Care cere o mare putere de patrundere; care vine din interior; adanc. 4) Care este mare, extrem in felul sau. Liniste ~da. 5) (despre ochi, privire) Care denota o intensa traire interioara. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

A SE ZGAI ma ~iesc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschisi (cu insistenta si cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se stramba; a se sluti; a se schimonosi. /Din zgau

PATENT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].

PATENT¹ s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. (< germ. Patent)

CALCAN², calcani, s. m. Peste de mare cu corpul turtit si lat, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baligi].

TABANIDA s. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. Sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.

ochiSOR ~i m. (diminutiv de la ochi) 1) Planta erbacee cu tulpina neramificata, cu frunze radicale liniare si cu flori galbene; scanteiuta. 2) Planta erbacee cu tulpina scunda, cu frunze mari, ovale si cu flori rosii sau albastre; scanteiuta. /ochi + suf. ~sor

calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.

CALCAN¹, calcani, s. m. Peste de mare cu corpul rombic, turtit lateral si asimetric, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate; peste-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitgi].

A SCALDA scald tranz. 1) A face sa se scalde. 2) A m**a din toate partile; a uda in intregime. ◊ A o scalda a ocoli un raspuns direct si hotarat. A-si ~ ochii in lacrimi a plange. 3) A cuprinde din toate partile. marea scalda tarmul. /<lat. excaldare

CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.

ochiUL DULAULUI, numele popular al stelei Sirius din constelatia Cainele mare.

OCHI², ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o arma la ochi pentru ca proiectilul sa nimereasca tinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua tinta, a tinti. ♦ Tranz. A tinti pe cineva sau ceva cu o arma; p. ext. a lovi tinta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmari, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumita intentie; a(-si) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a si-l insusi sau a se folosi de el); a-si fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistenta, cu atentie, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zari, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre intinderi acoperite de zapada) A face din loc in loc pete, ochiuri (negre sau de verdeata) prin topirea zapezii. – Din ochi¹.

HOLBARE s. bulbucare, cascare, marire, umflare, zgaire, zgait, (pop. si fam.) belire, bleojdire, (pop.) bobosare, boldire. (~ ochilor.)

ALBUS, albusuri, s. n. 1. Substanta alba-transparenta, compusa in cea mai mare parte din albumina, care inconjura galbenusul oului de pasare. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotica. – Din alb² + suf. -us.

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

LIMPEZI, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curata de impuritati. ♦ Tranz. A clati cu apa (rece) limpede ceea ce fusese spalat cu sapun, lesie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosfera) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se insenina. Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se linisti. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se afla la mare distanta) A aparea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslusit, a rasuna distinct. 6. Tranz. si refl. A (se) clarifica, a (se) deslusi, a (se) lamuri. – Din limpede.

MACROSCOPIE s.f. Examinare a suprafetei unei piese cu ochiul liber sau cu o lupa. [Gen. -iei. / < fr. macroscopie, cf. gr. makros – mare, skopein – a privi].

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

LIMBA-DE-mare, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

BARNA, barne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (si fatuit cu barda), folosit ca material de constructie. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia si nu vezi barna din ochiul tau = te supara micile defecte ale altora, dar nu-ti dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. bruvĩno).

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4). – Lat. *cascare.

ACVILA, acvile, s. f. 1. Gen de pasari rapitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la baza si incovoiat la varf, coltul gurii ajungand sub ochi, cu gheare puternice si cu aripi lungi si ascutite; pajura, acera (Aquila). 2. Stema reprezentand o acvila (1); pajura. – Din lat. aquila, it. aquila.

HOLBAT adj. bulbucat, cascat, mare, marit, umflat, zgait, (rar) balabanos, (pop. si fam.) belit, bleojdit, (pop.) bobosat, bolbosat, boldit, (reg.) maciuliat. (Cu ochii ~ti.)

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

IMPANZIT, -A, impanziti, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care si-a pierdut claritatea; impaienjenit. ♦ Fig. (Despre o multime) Raspandit pe o mare intindere. – V. impanzi.

SMARC, smarcuri, s. n. 1. Loc mocirlos (acoperit cu vegetatie); ochi de apa pe un teren mlastinos. ♦ (La pl.; in basme) Loc indepartat si primejdios, de unde isi trage marea izvoarele. 2. (Reg.) Unealta primitiva facuta dintr-o tigva, care serveste pentru a scoate lichidul dintr-un butoi. ♦ Pompa de fantana. – Din sl. smruku.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

OCEL (‹ fr.; {s} lat. occellus „ochisor”) s. m. 1. (ZOOL.) ochi¹ (I 1) elementar constituit dintr-o retina simpla, o ingrosare cuticulara, uneori si cristalin, caracteristic viermilor si artropodelor. 2. (BOT.) Celula mare din epiderma frunzei adaptata pentru receptionarea luminii. 3. (MINER.) Masa globulara a unui mineral inclus in alt mineral.

ADANCI vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se infunda, (Transilv.) a se zgaura. (ochii i s-au ~ in cap.) 3. v. casca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a creste, a (se) intensifica, a (se) mari, a spori, (fig.) a (se) ascuti. (Disensiunile s-au ~.)

LUMINAT², -A, luminati, -te, adj. 1. Care primeste lumina, pe care cade lumina; plin de lumina; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multa) stiinta de carte; care intelege, discerne, care judeca limpede; plin de intelepciune; instruit, cultivat, invatat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminati. ♦ Lamurit, edificat. 3. (Rar) Care raspandeste, emite lumina; luminos, stralucitor. ♦ Fig. (Despre fata, ochi etc.) Care exprima, radiaza multumire, bucurie. 4. (Inv.; ca termen de reverenta, adesea pe langa cuvinte reprezentand un titlu, o calitate) Inaltat, marit, slavit. – V. lumina.

PONCIS² ~a (~i, ~e) pop. 1) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; sasiu; incrucisat. 2) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu un unghi de inclinatie mare; abrupt; repede. /ponc + suf. ~is

SATURNIA s.n. (Zool.) Fluture mare cu corpul paros, care are pe aripile colorate in brun-galbui patru pete rotunde diferit colorate, asezate concentric, ca la pauni; ochi-de-paun-de-noapte. [< it. saturnia, fr. saturnie, cf. lat. Saturnia – numele Iunonei ca fiica a lui Saturn].

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

CROCODIL ~i m. 1) Reptila mare cu corpul acoperit de placi osoase si cu cap alungit, care traieste in apele din tarile tropicale. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi prefacute; plans de ochii lumii. 2) Clema de conectare cu falcile dintate pentru legaturi electrice provizorii. /<fr. crocodile, lat. crocodilus

STABILIZATOR, -OARE I. adj. care stabilizeaza, care da stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixa a ampenajului orizontal, care asigura stabilitatea avionului in timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilatiile unei nave. 3. aparat pentru mentinerea constanta a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrica. 4. dispozitiv automat care contribuie la mentinerea constanta a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de miscarile acestuia. III. s. m. substanta care se adauga unei solutii coloidale, unei suspensii pentru a-i mari stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)

PIERDE vb. 1. a rataci, (reg.) a prapadi. (A ~ un obiect.) 2. v. rataci. 3. v. razleti. 4. a se rataci, (reg.) a se zahatui, a se zarasti. (S-a ~ in padure.) 5. v. disparea. 6. (reg.) a prapadi. (L-a ~ din ochi, in multime.) 7. (inv. si reg.) a pune. (Si-a ~ intreaga avere.) 8. (inv.) a pagubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scapa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a intrebuinta. (Si-a ~ intreaga zi reparand bicicleta.)

corb m., voc. corbule, vechi si coarbe, azi rar (Sez. 4, 219) corbe (lat. corvus, it. corbo, corvo, vfr. cat. corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). O pasare neagra mai mare de cit cioara si care traieste pin [!] paduri si maninca si mortaciuni cind gaseste: a navali ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tilhar la tilhar nu face rau. Zilele corbului, zilele de 19-24 Febr., cind poporu crede ca crapa ouale corbului de ger. Corb de noapte, bitlan de noapte (ardea nycticorax). Negru corb (sau ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de par. V. porumb 3.

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; p. ext. a baga de seama, a fi atent. ◊ Compus; casca-gura s. m. = gura-casca. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Lat. *cascare.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a baga cu totul in apa sau in alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A disparea sau a face o nava sa dispara sub nivelul apei (in urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre astri) A apune. 2. Refl. A intra (adanc) in ceva, a se afunda (intr-o materie moale); a se adanci, a se infunda. ♦ (Despre ochi) A se infunda in orbite. ♦ (Despre pamant) A se prabusi, a se surpa. ◊ Expr. N-are sa se scufunde pamantul = nu se va intampla nici un rau, nu va fi prea mare paguba. 3. Tranz. si refl. Fig. (Rar) A face sa fie sau a se lasa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

VEDERE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, vaz, (inv. si reg.) vazut, (inv.) vaza, vedeala, vedenie. (Are o ~ agera.) 3. aspect, chip, faptura, infatisare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectiva. 5. cadru, peisaj, v. priveliste. 6. ilustrata. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. conceptie. 8. intentie, proiect. (Ce ai in ~?)

GLOB, (1, 2) globuri, s. n., (3) globi, s. m. 1. S. n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ Spec. Corp sferic, de sticla sau de portelan, montat la o lampa sau la un bec. ♦ Spec. (Si in sintagmele glob terestru, pamantesc sau geografic) Obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul continentelor, marilor si oceanelor care alcatuiesc planeta noastra. ◊ Glob ceresc = obiect sferic pe a carui suprafata exterioara este reprezentat aspectul boltii ceresti. 2. S. n. Planeta locuita de oameni; Pamantul. 3. S. m. (In sintagma) Glob ocular (sau al ochiului) = parte a ochiului, de forma sferoidala, adapostita in orbita. – Din fr. globe, lat. globus.

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

A UNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vascos (in scopuri alimentare, igienice sau de protectie). ~ painea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inima a-i face cuiva o mare placere. ~ gatul a bea (putin). ~ osia a mitui. ~ cu var a varui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face sa fie murdar; a acoperi cu pete de grasime; a murdari; a manji; a pata. ◊ ~ ochii a) a induce in eroare; a insela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A investi in functia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere

chiti (-tesc, -it), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A tinti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. Sb. hitat, hititi „a trage, a s******”, contaminat si in mare parte confundat cu cuvintul anterior (Puscariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s. m. (ochitor; care tinteste bine), prost explicat de Lowe 9 pe baza bg. skitac „vagabond”; chitas, s. m. (ochitor); chiteala, s. f. (ochire, tintire).

IRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrana colorata circulara a ochiului, asezata intre cornee si partea anterioara a cristalinului, strabatuta de pupila. 3. diafragma a unor aparate optice, care are in centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. planta erbacee perena cu frunze lungi si cu flori mari, violete, albe sau galbene; stanjenel. (< fr., lat. iris)

HOLBA vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) casca, a (se) mari, a (se) umfla, a (se) zgai, (pop. si fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) bobosa, a (se) bolbosa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovani, (Transilv.) a (se) zgaura, (Ban.) a (se) zgamboia. (A-si ~ ochii.) 2. a se chiori, a se zgai, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ asa la mine?)

TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba

A CRAPA crap 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etc.) A deschide putin. 2. intranz. 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etc.); a plesni. ◊ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop. A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare

VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris

SAMUIL, tar (997-1014) al Taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

LUNGI, lungesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) face mai lung; a (se) intinde. ◊ Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a rabda de multa vreme de foame, a fi foarte flamand. A i se lungi (cuiva) ochii (sau cautatura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obraznici. (Tranz.) A lungi pasul = a merge mai repede, a se grabi. ♦ Refl. (Fam.) A se inalta, a creste in inaltime. 2. Refl. (Fam.) A se intinde pe ceva; a se culca. 3. Tranz. A subtia, a dilua (o mancare, o bautura) pentru a mari cantitatea. 4. Tranz. si refl. A face sa dureze sau a dura (mai) mult; a (se) mari, a (se) prelungi. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decat trebuie, a (nu) lungi discutia. – Din lung.

tirna (-ne), s. f. – 1. Cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

BAIERA, baieri, s. f. 1. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau legata de un obiect (traista, plosca etc.) si cu ajutorul careia obiectul poate fi transportat sau atarnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) baierile inimii = a simti (sau a provoca cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui (cuiva). A ofta (sau a striga, a rade etc.) din baierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toata inima. ♦ Ata, snur etc. cu care se leaga, se strange sau se incheie o rufa, o haina, o punga etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. ♦ ochi de franghie legat de fiecare dintre cele doua margini ale unei barci, prin care se introduc vaslele. 2. (Rar) Amuleta. [Pl. si: baieri. – Var.: baier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.

MATA ~e f. 1) pop. Mamifer carnivor de talie mica, cu blana neteda, cu ochi ageri (care vad si in intuneric), foarte sprinten, cu gheare ascutite retractile; pisica. ◊ A trai ca ~a cu cainele a trai in dusmanie; a nu se impaca. A umbla cu ~a in sac a se ocupa cu lucruri necinstite. ~a blanda zgarie rau se spune despre oamenii in aparenta buni, cu infatisare inofensiva, dar cu fire plina de venin. A trage ~a de coada a) a duce un trai greu; b) a-si indeplini obligatiile cu mare greutate, anevoios. ~ blanda om fatarnic. 2) Femela motanului si a unor animale salbatice (a jderului, rasului etc.). 3) rar Obiect (unealta, instrument, dispozitiv) cu care se apuca, se trage sau se fixeaza ceva. /Onomat.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. Persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.