AMBRA, ambre, s. f. Substanta ceroasa, bruna-cenusie, cu miros de mosc, formata in intestinul unei specii de casalot si care se intrebuinteaza in parfumerie; chihlimbar cenusiu. ◊ Ambra galbena = chihlimbar. – Din fr. ambre.

SICOFANT², sicofanti, s. m. Insecta de culoare verde-aurie, cu miros de mosc, care traieste in padurile de conifere si stejari din Europa sudica si centrala (Calosoma sycophanta). – Din lat. sycophanta.

AMBRA ~e f. 1) Substanta ceroasa, cu miros de mosc, care se formeaza in intestinul casalotului, folosita in parfumerie. 2): ~ galbena chihlimbar. /<fr. ambre

SICOFANT ~ti m. Gandac de talie medie, verde-auriu, cu miros de mosc, raspandit in padurile de conifere si de stejar. /<lat. sycophanta

AMBRA s.f. 1. Substanta cu miros de mosc, formata in intestinul unei specii de casalot. 2. Chihlimbar. [< fr. ambre, cf. ar. anbar].

SICOFANT² s.m. Insecta cu miros de mosc, de culoare verde-aurie, care traieste in padurile de conifere si stejari din sudul si centrul Europei. [< lat. sycophanta].

AMBRA s. f. 1. substanta cu miros de mosc, in intestinul unei specii de casalot; s********i. 2. chihlimbar. (< fr. ambre)

MOSCAT, -A adj. cu miros de mosc. ♦ bou ~ = mamifer nordic care intruneste caracteristicile berbecului si cele ale boului: coarne scurte si lasate in jos, parul lung si des, copita lata si a carui carne miroase a mosc. (< lat. /bos/ moschatus)

SICOFANT² s. m. insecta cu miros de mosc, verde-aurie, in padurile de conifere si stejari din sudul si centrul Europei. (< lat. sycophanta)

AMBRA, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. 2. Substanta ceroasa, bruna-cenusie, cu miros de mosc, formata in intestinul unei specii de casalot si care se intrebuinteaza in parfumerie. – Fr. ambre.

chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. Chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.

CABARGA s. (BIOL.) mosc. (miros de ~.)

MOSCAT, -A, moscati, -te, adj. cu miros de mosc; parfumat cu mosc. ◊ Bou moscat = mamifer raspandit in Groenlanda si in regiunile arctice ale Americii, intermediar intre oi si vitele cornute, asemanator cu boul, cu corpul acoperit cu par des si lung, a carui carne miroase a mosc (2) (Ovibos moschatus). – Mosc + suf. -at.

FRAGULITA, fragulite, s. f. 1. (Pop.) Fraguta. 2. Mica planta erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fraga + suf. -ulita.

PEJMA, pejme, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate si cu frunze dintate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros placut de mosc (Amberboa moschata), cealalta cu flori galbene, placut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pezsma.

mosc, (1) mosti, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegator de marimea unei caprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (moschus moschiferus). 2. S. n. Substanta cu miros patrunzator si placut, secretata de masculul moscului (1), care se foloseste in industria parfumurilor, in cosmetica si in medicina. ◊ mosc sintetic = substanta chimica sintetica, al carei miros imita pe cel al moscului natural. – Din ngr. moskos.

mosc s. 1. (ZOOL.; moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (miros de ~.)

mosc (mosti), s. m. – 1. Mamifer rumegator din Asia (moschus moschiferus). – 2. miros secretat de acest mamifer. – Mr. moscu. Ngr. μόσϰος (Cihac, II, 677), din per. musk, cf. arab. al misk › sp. almizcle. – Der. moscusor, s. m. (fragulita, Adoxa moschatellina).