INFLATIE, inflatii, s. f. Fenomen specific perioadelor de criza economica, constand in deprecierea banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale circulatiei, fie a reducerii volumului productiei si circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor. [Var.: inflatiune s. f.] – Din fr. inflation.

RECESIUNE ~i f. 1) Scadere a productiei, caracteristica perioadelor de criza economica. 2) Stagnare temporara a unei intreprinderi. 3) Proces de retragere. ◊ In ~ pe cale de disparitie. [Sil. -si-u-] /<fr. recession

MORATORIU s.n. (In economia capitalista) Amanare de plata a datoriilor unui debitor, acordata de instantele judecatoresti inainte sau dupa declararea lui in stare de faliment; amanare cu caracter general a platii datoriilor publice sau particulare, acordata prin lege. ♦ Amanare legala a executarii obligatiilor financiare internationale determinata de o situatie exceptionala (razboi, calamitate, criza economica etc.). [Pron. -riu. / < germ. Moratorium, cf. fr., lat. moratorium].

DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. Stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.

RECESIUNE, recesiuni, s. f. (Rar) Retragere. (Astron.; in forma recesie) Indepartare a obiectelor extragalactice de sistemul solar. ♦ Scadere a productiei, reducere a investitiilor etc. in perioada aparitiei fenomenelor negative asemanatoare crizelor economice; stagnare temporara a afacerilor; p. ext. criza. [Pr.: -si-u- – Var.: recesie s. f.] – Din fr. recession.

KEYNESISM s.n. Doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. [Pr. (eng.): chein-zism, (fr.): chei-ne-zism] (dupa fr. keynesianisme) [def. MDN]

CRAH ~uri n. 1) criza economica acuta manifestata prin devalorizarea banilor, caderea cursului actiunilor, insolvabilitatea debitorilor etc. 2) fig. Esec complet; nereusita totala; fiasco; faliment. /<germ. Krach

MORATORIU² ~ii n. Suspendare a platii datoriilor publice sau particulare, scadente printr-o dispozitie guvernamentala, pentru o perioada anumita (razboi, crize economice, calamitati naturale etc.). /<it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium

CRIZA s.f. 1. Manifestare violenta a contradictiilor; moment periculos si decisiv; tulburare. ♦ criza economica = stagnare si perturbare a vietii economice. 2. Lipsa acuta de ceva. ♦ Criza de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. Faza critica in dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbari in bine sau in rau. [< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].

KEYNESISM s. n. doctrina economica burgheza moderna care limiteaza procesul reproductiei la sferele circulatiei si consumului si, sustinand ca venitul national si gradul de utilizare a fortei de munca ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotarator in cresterea venitului national revenind consumului, considera ca statul capitalist, prin politica sa fiscala, de credit etc. si prin combaterea inclinatiei spre consum, ar putea preveni crizele economice. (dupa fr. keynesianisme)

MARASM s. n. 1. demoralizare, decadere morala, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criza (economica, politica, sociala etc.). 2. epuizare fizica, stare generala proasta a organismului. (< fr. marasme, gr. marasmos)

RECESIUNE s. f. 1. retragere. ◊ (astr.) indepartare progresiva de sistemul solar a galaxiilor, a nebuloaselor etc. ♦ ~ glaciara – retragere a ghetarilor determinata de incalzirea climei. 2. faza de declin a activitatii economice mai putin grava decat depresiunea sau criza, constand in diminuarea productiei, reducerea investitiilor, scaderea cursului actiunilor la bursa etc. ◊ criza (economica). (< fr. recession)

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

SOMAJ s. n. Fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care consta in aceea ca o parte dintre salariati raman fara lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea si oferta de forta de munca; situatia aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilitatii de a gasi un loc de munca. – Din fr. chomage.

CRAH, crahuri, s. n. criza acuta a vietii economice, manifestata indeosebi prin scaderea foarte mare a cursului actiunilor la bursa. – Din germ. Krach, fr. krach.

criza s. 1. (livr.) recesiune, (inv.) chesat. (~ economica, financiara.) 2. (MED.) acces, atac, puseu, (astazi rar) paroxism, (pop.) toana. (~ de nebunie, de cord.)

criza, crize, s. f. 1. Manifestare a unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioada de tensiune, de tulburare, de incercari (adesea decisive) care se manifesta in societate. ♦ Lipsa acuta (de marfuri, de timp, de forta de munca). 2. Moment critic, culminant, in evolutia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cronice. criza de apendicita. ♦ Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium. – Din fr. crise.

criza s. f. 1. manifestare violenta a contradictiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.). ♦ ~ economica = faza a ciclului economic in care se formeaza un surplus relativ de marfuri in raport cu capacitatea de cumparare limitata a populatiei, ceea ce duce la scaderea productiei, la falimente, somaj etc.; ~ energetica = fenomen complex care se manifesta prin insuficienta resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos si decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern = interval de timp care se scurge intre demisia unui guvern si formarea unui nou guvern. ◊ lipsa acuta. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea incercare, de depresiune sufleteasca. 4. faza critica in evolutia unei boli. (< fr. crise)

DEFLATIE ~i f. Ansamblu de masuri economice si financiare luate pentru a solutiona o criza de inflatie. [Art. deflatia; G.-D. deflatiei; Sil. -ti-e] /<fr. deflation

RECESIUNE s.f. (Liv.) 1. Retragere. 2. (Ec.) Diminuare temporara a activitatii economice dintr-o tara, mai putin grava decat depresiunea sau criza. [Pron. -si-u-. / < lat. recessio, fr. recession].

LABROUSSE [labrus], Ernest (1895-1988), istoric francez. Prof. univ. la Sorbona. Cercetari de istoria economiei si de sociologie („criza economiei franceze al sfarsitul Vechiului Regim si inceputul Revolutiei”, „Istoria economica si sociala a Frantei”). M. coresp. al Acad. Romane (1957).

criza ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis

NEOKEYNESISM s.n. (Ec.) Ansamblu de teorii economice care incearca o adaptare sau o corectare a keynesismului, in scopul transformarii acestuia intr-un instrument de combatere a crizelor inflationiste. [< fr. neo-keynesisme].

NEOKEYNESISM s. n. ansamblu de teorii economice care incearca o adaptare sau o corectare a keynesismului, in scopul transformarii acestuia intr-un instrument de combatere a crizelor inflationiste. (< fr. neo-keynesisme)