DENIE, denii, s. f. (In ritualul crestin ortodox) Slujba religioasa de seara in fiecare zi a saptamanii dinaintea Pastilor. – Din sl. [bu]denije, scr. denije.

ISPAS s. n. (Pop.) Numele unei sarbatori crestine ortodoxe; Inaltarea (Domnului). – Din sl. supasu „mantuitor”.

ortodoxIE s. f. 1. Confesiune crestina care a pastrat neschimbate dogmele, traditia, cultul si organizarea bisericeasca fixate prin cele sapte sinoade ecumenice; p. ext. biserica ortodoxa; religia ortodoxa. 2. Conformitate, concordanta cu principiile traditionale ale doctrinei bisericii crestine ortodoxe. – Din lat. orthodoxia, fr. orthodoxie.

PASCA, pasti, s. f. 1. Cozonac traditional facut din aluat dospit umplut cu branza de vaci, stafide, smantana etc. care se mananca de obicei la Pasti de catre crestinii ortodocsi. ♦ Anafura pe care preotul o imparte credinciosilor in ziua de Pasti; pasti (2). 2. Preparat alimentar traditional, facut din aluat nedospit, copt in foi subtiri, pe care il mananca evreii in timpul Pastilor in loc de paine. – Lat. pascha.

VOIEVOD, voievozi, s. m. 1. (In evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei si Tarii Romanesti, precum si guvernatorului Transilvaniei (pana in 1571), domn, voda; p. ext. principe; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) Comandant de oaste; capitan. ♦ (In credinta ortodoxa, crestina) Capetenie a cetelor de ingeri. 3. Mai-marele unei cetati, al unui tinut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Capetenie a unei cete sau a unui salas de tigani. [Var.: voivod s. m.] – Din sl. vojevoda.

SARINDAR, sarindare, s. n. (In religia crestina ortodoxa) Rugaciune de pomenire facuta de preot de patruzeci de zile in sir pentru morti, pentru iertarea pacatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plati) sarindar (sau sarindare) = a plati preotului sa faca un sarindar (sau sarindare). ♦ Plata pentru aceste rugaciuni. – Din ngr. sarandari.

FRUPT, frupturi, s. n. Produsul in lapte al animalelor mulgatoare; derivate ale laptelui. ♦ Mancare de lapte, oua, carne, peste sau derivate ale lor, de la care crestinii ortodocsi sunt opriti in timpul posturilor. ◊ Loc. adj. si adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

PARACLIS, paraclise, s. n. 1. Capela construita alaturi de o biserica, intr-un cimitir, in interiorul unei cladiri etc. 2. (In religia crestina ortodoxa) Slujba religioasa de lauda si de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfant; rugaciunea inchinata unuia dintre acestia; p. ext. carte care cuprinde astfel de rugaciuni. [Pl. si: paraclisuri] – Din sl. paraklistu.

PRAVOSLAVIE s. f. (Inv.) Religie crestina ortodoxa; ortodoxie. – Din sl. pravoslavije.

PRAVOSLAVNICIE s. f. (Inv.) Religia crestina ortodoxa; ortodoxie. – Pravoslavnic + suf. -ie.

ortodoxISM s. n. 1. Religia crestina ortodoxa. 2. Calitatea de a fi ortodox (2). 3. Doctrina literara si ideologica romaneasca din perioada interbelica; inclinare spre cultivarea temelor si motivelor religioase ortodoxe. – ortodox + suf. -ism.

ETERODOX ~xa (~csi, ~xe) Care este de alta credinta decat cea crestina ortodoxa. [Var. heterodox] /<fr. heterodoxe

FRUPT n. 1) Produs in lapte al animalelor mulgatoare, folosit in alimentatie. 2) Orice mancare pregatita din lapte, oua sau carne neingaduita crestinilor ortodocsi in timpul postului. A manca de ~. /<lat. fructus

MUCENIC ~ci m. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile crestinismului) crestin ortodox care era supus la suferinte fizice pentru credinta. 3) la pl. bis. Sarbatoare crestina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt, copti cu ocazia sarbatorii crestine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. muceniku

MUCENITA ~e f. 1. Femeie care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martira. 2) (la inceputurile crestinismului) crestina ortodoxa care era supusa la suferinte fizice pentru credinta. /<sl. mutenica

ortodoxISM n. 1) v. Religia crestina ortodoxa. 2) Caracter ortodox. /ortodox + suf. ~ism

PAROHIE ~i f. 1) (la crestinii ortodocsi) Unitate administrativa bisericeasca inferioara; enorie. 2) Comunitate de crestini (ortodocsi). 3) Sediul si locuinta parohului. [G.-D. parohiei] /<lat. parochia, germ. Parochie

PASCA pasti f. 1) Cozonac (cu branza, stafide etc.) facut de crestinii ortodocsi cu ocazia sarbatorilor de Pasti. 2) Turta foarte subtire, preparata din aluat nedospit si coapta de mozaici cu ocazia sarbatorii de Pasti. [G.-D. pastii] /<lat. pascha, ngr. pasha

VINERI ~ f. A cincea zi a saptamanii. ◊ ~ea Mare (sau Patimilor) vinerea dinaintea Pastilor la crestinii ortodocsi. A avea inca multe ~ a avea de trait inca mult. [Art. vinerea] /<lat. veneris

ETERODOX, -A adj. (Bis.) De alta credinta decat cea crestina ortodoxa; neortodox. [Var. heterodox, -a adj. / < fr. heterodoxe, cf. gr. heteros – altul, doxa – parere].

ortodoxIE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este ortodox; doctrina bisericii ortodoxe; (p. ext.) religia, biserica ortodoxa. 2. Conformitate cu principiile traditionale ale doctrinei bisericii crestine ortodoxe. [Gen. -iei. / cf. fr. orthodoxie, gr. orthodoxia].

ortodoxISM s.n. Religia crestina ortodoxa. [< ortodox + -ism].

ISPAS¹ s. n. (Pop.) Numele unei sarbatori crestine ortodoxe; inaltarea-domnului. – Slav (v. sl. supasu „mantuitor”).

CISLEGI (lat. caseum ligat) s. f. pl. Interval de timp intre doua posturi, in care crestinii ortodocsi maninca de dulce. Se deosebesc patru perioade de acest fel peste an: c. Craciunului sau de iarna (v. cirneleaga); c. Pastilor, care tin opt saptamini, de la Duminica Pastilor pina la Duminica tuturor Sfintilor; c. Simpetrului, care tin de la 29 iun. pina la 1 aug.; c. de toamna, care tin de la 15 aug. pina la 15 nov.

PRAVOSLAVNIC ~ca (~ci, ~ce) pop. 1) Care tine de biserica rasariteana; propriu bisericii crestine rasaritene; ortodox. 3) si substantival Care se conformeaza practicilor religiei ortodoxe. /<sl. pravoslavinu

CASLEGI s. f. pl. Interval de timp intre doua posturi ortodoxe, in care crestinii pot manca de dulce. – Lat. caseum ligat.

PRAVOSLAVNIC, -A, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. si f. (Inv. si pop.) 1. Adj. Care apartine religiei ortodoxe, privitor la aceasta confesiune; ortodox. ◊ Biserica pravoslavnica = Biserica crestina rasariteana, Biserica ortodoxa. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care adera la credinta ortodoxa; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĩnu.

UNIT, -A, uniti, -te, adj. 1. Care formeaza impreuna un tot. 2. Care se afla in raporturi stranse cu cineva, care este de acord, gandeste, actioneaza, simte la fel cu cineva; solidar cu cineva. 3. Care apartinea unei confesiuni crestine catolice de rit oriental (ortodox); uniat. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni. – V. uni³.

BOGOMILISM n. (in evul mediu) Doctrina crestina dualista, care nu recunostea biserica ortodoxa si autoritatea statului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ism

ortodox (ortodocsi), s. m. – 1. Persoana de religie crestina rasariteana. – 2. (Arg.) Prost, neghiob. Fr. orthodoxe. – Der. ortodoxie, s. f. (religie crestina rasariteana).

ortodox, A, ortodocsi, -xe, adj. 1. Care tine de biserica crestina rasariteana, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului. ♦ (Substantivat) Persoana de religie crestina rasariteana. 2. Conform cu principiile traditionale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerata ca fiind singura adevarata; (despre oameni) care urmeaza cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrina. – Din ngr. orthodoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe.

VINERI, vineri, s. f. Ziua a cincea a saptamanii, care urmeaza dupa joi. ◊ (In credinta crestina) Vinerea Mare (sau a Patimilor, a Pastilor) = vinerea din ajunul Pastilor, in care crestinii tin post sever. Vinerea Mare = sarbatoare ortodoxa in care se praznuieste Sfanta Paraschiva (la 14 octombrie). ♦ (Adverbial) In cursul zilei de vineri; (in forma vinerea) in fiecare vineri. – Lat. Veneris [dies].

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.

ortodox, -A adj. 1. (adesea s.) Care apartine religiei crestine rasaritene. 2. Care se potriveste strict cu principiile traditionale. ♦ Conform cu principiile traditionale ale unei doctrine; (despre oameni) care respecta cu strictete astfel de principii. [Cf. lat. orthodoxus, gr. orthodoxos < orthos – drept, doxa – parere].

ortodox ~xa (~csi, ~xe) 1) si substantival Care tine de biserica crestina rasariteana; propriu Bisericii rasaritene. 2) (despre conceptii, opinii, doctrine etc.) Care este considerat ca fiind cel mai corespunzator adevarului. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care nu recunoaste altceva decat linia oficiala. /<ngr. ortodoxos, lat. orthodoxus, fr. orthodoxe

ortodox, -A adj. 1. (si s. m. f.) care apartine religiei crestine rasaritene, (adept) al ortodoxiei. 2. conform cu principiile traditionale ale unei doctrine sau conceptii; (despre oameni) care respecta cu strictete astfel de principii. (< fr. ortodoxe, lat. orthodoxus, gr. orthodoxos)

cristelnita f., pl. e (vsl. krustilinica, d. krustu, cruce, care vine d. vgerm. Krist, Hristos. V. crestin). Colinvitra, baptisteriu, vasu in care se cufunda copilu la botezu ortodocsilor.

BARTOLOMEOS (n. 1940), patriarh ecumenic de Constantinopol (1991). Primat de onoare al tuturor Bisericilor ortodoxe, are rol de initiativa in problemele privind ortodoxia la scara mondiala. Promotor al apropierii dintre crestinii din Orient si cei din Occident.

ortodox adj., s. (BIS.) 1. adj. (reg.) romanesc, (inv.) pravoslav, pravoslavnic. (Religia, biserica ~.) 2. adj., s. greco-oriental, (rar) greco-rasaritean. (crestin ~.)

SERAFIM, serafimi, s. m. 1. (In religia crestina) Inger de rang superior situat ierarhic intre arhangheli si heruvimi. 2. Prapur pe care sunt reprezentate chipuri de ingeri si care, dupa ritualul Bisericii ortodoxe, se poarta la procesiunile funebre. – Din sl. serafimu.

TEOCTIST, numele mai multor prelati romani. 1. T. I, mitropolit al Moldovei (1453-1478). 2. T. II, mitropolit al Moldovei (1508-1528). 3. T. III (pe numele sau laic Teodor Arapasu) (1915-2007, n. sat Tocileni, jud. Botosani), patriarh al Romaniei. Membru de onoare al Acad. (1999). Episcop al Aradului (1962-1970), arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei (1973-1977), arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977-1986) si din 1986 arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii ortodoxe Romane. S-a preocupat atat de probleme administrative si economice, cat si de restaurarea monumentelor de arta bisericeasca. Reprezentant al ecumenismului romanesc, a primit vizitele unor reprezentanti de seama ai bisericilor ortodoxe surori, cat si a papei Ioan Paul al II-lea (1999). Autor a numeroase studii, articole si cuvantari stranse in 5 volume, sub titlul „Pe treptele slujirii crestine”.

SAPTAMANA, saptamani, s. f. Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; p. gener. perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care incepe cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ Expr. A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La pl.) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – Lat. septimana.

BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult crestin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) respecta morala religioasa, a (nu)-si ingadui abateri de la morala religioasa, a (nu) duce o viata pioasa; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta convenientelor sociale; a nu se sfii sa spuna cuiva in fata lucruri neplacute. 2. Institutia crestinismului in ansamblu. 3. Comunitate religioasa de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.