CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. Pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.

CIPILICA, cipilici, s. f. (Fam.) Un fel de caciulita, de basc mic care se poarta pe crestetul capului. – Et. nec.

COC², cocuri, s. n. Pieptanatura femeiasca cu parul strans sau impletit si rasucit la ceafa sau in crestetul capului; conci. – Din fr. coque [de cheveux].

TICHIE, tichii, s. f. Obiect de imbracaminte din stofa sau din panza, de forma unei calote sferice, care acopera numai crestetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseste chelului? Tichie de margaritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de prima necesitate, doreste sa aiba altele, mai putin utile sau inutile. ♦ Boneta, scufita. ♦ (Pop.) Membrana care inveleste capul unor copii nou-nascuti; caita. ◊ Expr. (In superstitii) A se naste cu tichia in (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitie s. f.] – Din tc. takke.

TONSURA, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.

SINCIPUT, sincipute, s. n. Parte din osul capului care reprezinta punctul cel mai inalt al cutiei craniene; crestetul capului. – Din fr., lat. sinciput.

CONCI, conciuri, s. n. Coc². ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lana impletita etc., invelit in panza sau intr-o impletitura de par, pe care, in unele regiuni de la tara, il poarta femeile maritate pe crestetul capului, sub basma. – Din magh. konty.

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

COC¹ ~uri n. Pieptanatura femeiasca realizata prin strangerea si rasucirea parului la ceafa sau in crestetul capului. /<fr. coque

MOT¹ moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Orig. nec.

TONSURA ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea parului din crestetul capului. 2) Locul din crestetul capului care ramane fara par in urma acestei operatii. /<fr. tonsure

MORION² s.n. Varietate de cuart de culoare brun-inchis, folosita la confectionarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – crestetul capului].

CALOTA s.f. 1. (Mat.) Calota sferica = parte dintr-o sfera obtinuta prin taierea acesteia cu un plan; (anat.) calota craniana = partea superioara a cutiei craniene; (geol.) calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. Parte a unei palarii care acopera capul. ♦ Tichie (care se asaza pe crestetul capului). 3. Bolta de tunel, partea superioara a unei excavatii. ♦ Partea superioara a unei turele. ♦ Piesa metalica de forma emisferica, servind la protejarea sau la etansarea unui spatiu care contine un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].

COC s.n. Pieptanatura femeiasca, cu parul strans sau impletit si adunat pe ceafa sau in crestetul capului. [Pl. -curi. / < fr. coque].

ceme s.f. (reg.) crestetul capului.

TONSURA s.f. Podoaba a capului practicata ca semn distinctiv al diverselor ordine calugaresti constand in raderea parului, in forma rotunda, din crestetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a parului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].

CALOTA s. f. 1. fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin sectionarea acesteia cu un plan. ♦ ~ craniana = partea superioara a cutiei craniene; ~ glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor foarte inalti; inlandsis. 2. parte a unei palarii care acopera capul. ◊ tichie (pe crestetul capului). 3. partea superioara a unei cupole semisferice, a unei excavatii; bolta de tunel. ◊ partea superioara a unei turele. ◊ piesa metalica de forma emisferica. (< fr. calotte)

COC¹ s. n. pieptanatura femeiasca cu parul strans sau impletit si adunat pe ceafa, ori in crestetul capului. (< fr. coque)

TONSURA s. f. ceremonie a tunderii parului din crestetul capului la consacrarea unui calugar catolic; locul, de forma rotunda, ramas fara par in urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)

CHIHUAHUA [ciuaua] subst. Rasa de ciini cu origine controversata (mexicano-chineza, mediteraneana, chineza), avand cele mai mici exemplare ale genului (sub 1 kg), cu silueta robusta, zvelta; dimensiuni de c. 16-20 cm si 1,3-1,8 kg; au culori (sau amestecuri) foarte variate, mers specific, grabit si crestetul capului le ramine moale toata viata.

CALOTA, calote, s. f. 1. Partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 2. (In expr.) Calota craniana = denumire data oaselor care alcatuiesc partea de sus a cutiei craniene. 3. Fiecare dintre cele doua parti ale unei sfere, obtinute prin taierea sferei cu un plan. 4. Bolta de tunel; partea superioara a unei excavatii de teren, p. ext. a unei turele, a unei constructii (in forma de calota (3)). 5. Partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota (3). 6. (In expr.) Calota glaciara = masa de gheata care acopera regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Fr. calotte.

capATAI s. 1. v. cap. 2. cap, crestet. (La ~ul unui bolnav.) 3. (pop.) podval. (~ pe care se asaza un butoi.) 4. v. vartej. 5. v. broasca.

SCAFARLIE s. v. caliciu, calota, cap, crestet, cupa, parietal, potir, rotula, sinciput, vertex.

SINCIPUT s.n. Osul craniului care corespunde crestetului capului; vertex. ♦ Bregma. [Pl. -te, -turi. / < fr. sinciput, cf. lat. sinciput < semi – jumatate, caput – cap].

VERTEX s.n. 1. crestetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. Punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon in emisfera noastra, de la care acesta isi schimba directia. [< fr., lat. vertex].

SINCIPUT s. n. os al craniului care corespunde crestetului capului; vertex. ◊ bregma. (< fr., lat. sinciput)

TIGVA s. v. cap, creasta, crestet, culme, pisc, varf.

GLAMNICA, glamnice, s. f. (Pop.) Servet rasucit in forma de colac, pe care il pun femeile pe crestet cand cara pe cap greutati. – Din bg. glavnik.

crestet, crestete, s. n. 1. Varful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la crestet) pana in talpi sau din talpi pana in crestet = de sus pana jos, in intregime, peste tot trupul. ♦ Parul (din varful) capului. ♦ (Rar) Capatai. 2. Varf, culme, pisc, inaltime. – Creste + suf. -et.

crestet ~e n. 1) Varful capului. ◊ Din ~ pana-n talpi din cap pana-n picioare. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau deal; creasta; culme; pisc; varf; coama; spinare. /a creste + suf. ~et

OBLANIC, oblanice, s. n. (Reg.) Suport facut dintr-o bucata de panza incolacita, pe care femeile il pun pe crestet cand poarta greutati pe cap. – Din scr. oglavnik.

crestet n., pl. e (d. creasta supt [!] infl. lui a creste). Virfu capului omului. Virf, culme: crestetu muntilor. Din crestet pina´n talpi, din cap pina´n calciie, peste tot corpu, in tot corpu: a simti un fior din crestet pina´n talpi, ignorant din crestet pina´n talpi.

AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. Pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.

VARF s. 1. (GEOGR.) creasta, crestet, culme, pisc, (rar) obarsie, (inv. si reg.) samcea, (reg.) piscan, spic, tigva, titila, varvare, (Transilv.) picui, (Mold., Transilv. si Maram.) ticlau, (inv.) suis. (Alpinistii au ajuns pe ~ul muntelui.) 2. bot, cap, capat, cioc. (~ al unui obiect ascutit.) 3. cap, capat, extremitate. (~ul bastonului.) 4. buric. (Si-a fript ~ul degetelor.) 5. (COR.) v. poanta. 6. varf vegetativ v. con vegetativ.