POEZIE ~i f. 1) (in opozitie cu proza) Opera literara artistica scurta in versuri. 2) Totalitate a unor astfel de opere literare artistice (ale unui poet, ale unui popor, ale epocii etc.). ~a poetilor romani din sec.XIX. ◊ ~ populara (orala) creatie populara in versuri. ~ calendaristica ansamblu de poezii populare privind obiceiurile calendaristice. 3) fig. Ceea ce are caracter poetic, ce incanta; farmec; vraja. ~a vietii. [G.-D. poeziei; Sil. po-e-] /<fr. poesie

ARTIZANAT ~e n. 1) Mestesug practicat cu arta. ◊ Obiecte de ~ obiecte lucrate artistic de catre mestesugari (in stilul creatiei populare). 2) Magazin in care se vand produse de acest fel. /<fr. artisanat

BASM ~e n. 1) creatie populara epica, in care se redau intamplari fantastice cu personaje imaginare aflate in lupta cu forte nefaste ale naturii sau ale societatii; poveste. 2) fig. Vorbe plasmuite special si puse in circulatie cu rea-vointa; nascocire; scornire. /<sl. basni

CIMILITURA ~i f. pop. creatie populara, uneori in versuri, cu caracter alegoric si metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei fiinte; ghicitoare. /a cimili + suf. ~tura

FOLCLOR n. 1) creatie populara orala. 2) Ansamblu de productii artistice, create de un popor. 3) v. FOLCLORISTICA. /<engl. folklore

GENIU¹ ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite. ◊ De ~ genial. 2) Persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esenta unui lucru sau a unei fiinte. ~ul creatiei populare. 4) mil.: Trupe de ~ trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri, fortificatii etc.). /<lat. genius, fr. genie

GHICITOARE ~ori f. creatie populara, mai ales in versuri, in care se descrie in termeni metaforici o fiinta, un obiect sau un fenomen ce trebuie identificat; cimilitura. /a ghici + suf. ~toare

HAITURA haituri f. creatie populara in versuri care se recita de uratori in ajunul Anului Nou; uratura; plugusor. /a hai + suf. ~tura

LITERATURA ~i f. 1) creatie artistica al carei mijloc de exprimare este limba literara. ◊ ~ populara creatie artistica nascuta in sanul poporului si transmisa pe cale orala. ~ culta creatie literara a unor autori cunoscuti, transmisa prin scris. 2) Ansamblu de opere literare (ale unei tari, ale unui grup social, ale unei epoci etc.). 3) Ansamblu de lucrari scrise referitor la o anumita problema sau intr-un anumit domeniu. ~ politica. ~ stiintifica. [G.-D. literaturii] /<fr. litterature, lat. litteratura

ORAL ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu scris) Care se realizeaza prin vorbire; verbal. ◊ creatie (populara) ~ creatie care se transmite prin viu grai, din gura in gura; folclor. 2) Care se administreaza pe cale bucala. Tratament ~. /<fr. oral

PLUGUSOR ~oare n. 1) Plug impodobit cu care umbla tinerii in ajunul Anului Nou si isi recita uratura. 2) Datina de a umbla cu un asemenea plug in ajunul Anului Nou. 3) creatie populara in versuri care se recita de uratori in ajunul Anului Nou; haitura; uratura. /plug + suf. ~usor

URATURA ~i f. 1) v. URARE. 2) creatie populara in versuri, care se recita de uratori in ajunul Anului Nou; haitura, plugusor. /a ura + suf. ~atura

inger (ingeri), s. m. – 1. Fiinta spirituala, cu aripi, mediator intre crestini si Dumnezeu. – 2. Garoafa (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. angil. Lat. angelus (Puscariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explica prin creatia populara ca firea fiecaruia depinde de ingerul sau pazitor. In mr. si megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. ingerea, s. f. (planta, Selinum carvifolia); ingeresc, adj. (angelic); ingereste, adv. (in chip angelic, divin).

BOTEZATU, Grigore (n. 1928, Baraboi, Basarabia), scriitor si folclorist roman. Prelucrari si culegeri de folclor („Poezii populare moldovenesti”, „Folclor moldovenesc”); a colaborat la realizarea corpusului „creatie populara moldoveneasca”.

CORPUS (cuv. lat.) s. n. Culegere sau colectie de texte, inscriptii, legi (ex. Corpus iuris civilis). ◊ C. de folclor = colectie sistematica a creatiei populare: subiecte, versiuni, si variante, ale tuturor speciilor si genurilor inregistrate de pe intreg spatiul geografic populat de un popor, cuprinzind inregistrarile folclorice efectuate in timpuri diferite.

BALADA ~e f. 1) creatie epica (populara sau culta) in forma libera sau in versuri, avand ca subiect o actiune eroica, un fapt istoric, o legenda etc. 2) creatie muzicala cu caracter narativ care ilustreaza textul unei asemenea creatii epice. [G.-D. baladei] /<fr. ballade

FOLCLOR s.n. 1. Totalitatea traditiilor, a obiceiurilor si a creatiilor artistice populare ale unei tari sau ale unei regiuni. 2. Stiinta care studiaza creatiile si traditiile populare; folcloristica. [Scris si folklor. / < fr. folklore, engl. folklore < folk – popor, lore – stiinta].

FOLCLOR s. n. 1. totalitatea traditiilor, a obiceiurilor si creatiilor artistice populare ale unei tari sau regiuni. 2. folcloristica. (< fr., engl. folklore)

STILIZA vb. I. tr. 1. A da (unui text) o forma literara. 2. (Arte) A reprezenta simplificat un obiect din natura, cu pastrarea elementelor esentiale. 3. A prelucra, prin utilizarea elementelor esentiale, un motiv de arta populara intr-o creatie personala. [Cf. fr. styliser].

ANTROPOPSIHOLOGIE s. f. stiinta care studiaza creatiile si traditiile populare. (< antropo- + psihologie)

DEMOLOGIE s. f. stiinta care studiaza creatiile si traditiile populare; demopsihologie. (< fr. demologie)

STILIZA vb. tr. 1. a da unui text o forma literara. 2. (arte) a reprezenta un obiect din natura in linii simplificate si caracteristice. 3. a prelucra, prin utilizarea elementelor esentiale, un motiv de arta populara intr-o creatie personala. (< fr. styliser)

STILIZAT, -A, stilizati, -te, adj. 1. (Despre texte) Care a fost supus unei revizii pentru a capata un aspect mai corect, mai ingrijit. 2. (Despre motive ornamentale, desene etc.) Realizat in linii simplificate dupa un model din natura; (despre obiecte) schematizat intr-o forma adecvata, in vederea obtinerii unui efect decorativ, ornamental. ♦ (Despre productii populare) Prelucrat intr-o creatie personala, prin pastrarea elementelor originare esentiale. – V. stiliza.

STILIZAT, -A adj. 1. (Despre un text) Definitivat din punctul de vedere al stilului. 2. (Despre motive ornamentale) Realizat in linii simplificate dupa un model din natura. ♦ (Despre productii populare) Prelucrat intr-o creatie personala. [< stiliza].

STILIZAT, -A adj. 1. (despre un text) definitivat din punctul de vedere al stilului. 2. (despre motive ornamentale) realizat in linii simplificate dupa un model din natura; schematizat intr-o forma adecvata, in vederea obtinerii unui efect decorativ. ◊ (despre productii populare) prelucrat intr-o creatie personala. (< stiliza)

acera (acere), s. f. – Vultur, acvila. – Var. acira < Lat. aquῐla (Puscariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. aliga, sp. aguila, port. aguia. Cuvintul rom. este rar, astazi practic a disparut. Nu apare in texte vechi nici autentic populare; astfel incit poate fi creatie artificiala, datorata vreunui filolog latinist din sec. XIX (dupa cum crede DAR; insa filologul avea, in acest caz, un exceptional simt al limbii). Adevarul este ca latinistii din sec. XIX au inventat forma acvila, s. f., care inca se mai foloseste, in limbajul poetic si heraldic, si der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

FOLCLOR s. n. 1. Totalitatea creatiilor artistice, literare, muzicale, plastice, etc., a obiceiurilor si a traditiilor populare ale unei tari sau ale unei regiuni. 2. Stiinta care se ocupa cu creatiile artistice, obiceiurile si traditiile populare. – Din fr., engl. folklore.

folclor s. n. – Totalitatea creatiilor artistice, a obiceiurilor si traditiile populare. Engl. folklore.

BALAKIREV, Mili Alekseevici (1837-1910), compozitor, pianist si dirijor rus. creatie bazata adesea pe prelucrarea temelor populare, caracterizata prin lirism si limbaj colorat (uverturi pe teme ruse, spaniole si cehe, poemul simfonic „Tamara”). Conducatorul Grupului celor cinci.

CELAKOVSKY [celacofski], Frantisek Ladislav (1799-1852), poet, filolog si folclorist ceh. A publicat culegeri folclorice („Cintece populare slave”, „Ecoul cintecelor cehe”), pledind pentru o creatie literara culta bazata pe cea populara.

creatie ~i f. 1) Proces de a crea. 2) Obiect creat. ~ artistica. ~ literara. ◊ ~ populara opera artistica creata de popor. [Art. creatia; G.-D. creatiei; Sil. -ti-e] /<fr. creation, lat. creatio, ~onis

susura (-r, at), vb. – A murmura. Fr. susurrer. – Der. susur, s. n. (murmur). Prezenta mr. susuredz, susurare, i-a facut pe Puscariu 1706 si Pascu, I, 168, sa se gindeasca ca aceste cuvinte reprezinta direct lat. susurrāre. Aceasta ipoteza este foarte putin probabila; cuvintul nu este popular si mr. trebuie sa fie o creatie expresiva care apartine familiei lui sosoi.

LITERATURA, literaturi, s. f. 1. Arta sau creatie artistica al carei mijloc de exprimare este limba; beletristica. ◊ Literatura populara = literatura (1) anonima, care, transmisa pe cale orala, devine, dintr-o opera individuala la origine, o creatie colectiva. Literatura culta = literatura (1) care apartine unor autori individuali cunoscuti ca atare si transmisa prin scris. ◊ Expr. (Peior.) A face literatura = a ocoli esentialul unei probleme prin artificii de exprimare. 2. Totalitatea operelor beletristice ale unei epoci, ale unei tari, ale unui grup social etc. 3. Totalitatea operelor scrise care se refera la un anumit domeniu (al cunoasterii) Literatura muzicala. 4. Totalitatea lucrarilor cu privire la o anumita problema, la un anumit subiect; bibliografie. – Din fr. litterature, lat. litteratura.

BALADA, balade, s. f. 1. creatie poetica in versuri, facand parte din genul epic, inspirata de obicei din traditia istorica sau populara si care relateaza o actiune eroica, o legenda, o intamplare insemnata. 2. creatie muzicala cu caracter narativ. – Fr. ballade.

cit interj. – Se foloseste pentru a speria pisicile. creatie expresiva. Der. citii, vb. (a speria pisica); cit-mit, s. m. (obicei popular din joia din Saptamina Mare). De aceeasi origine este cata, interj. care imita strigatul cotofanei, de unde cata-cata, interj. care exprima vocea unei femei vorbarete, si cata, s. f. (gaita, femeie care vorbeste mult); catai, vb. (a cirii, a flecari), pe care Cihac il pune in legatura cu sb., cr. kvocati, sl., ceh. kvokati „a cirii”.

tetea s. m. – Tata. Tig. tetea. Cuvint care se foloseste numai vorbind despre tigani sau vorbind ca ei. Originea cuvintului tig. este incerta, probabil este o creatie spontana, ca tata, sau din gr. τέττα; der. din rom. tata (Graur 192) este improbabila. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fara intentii ironice.

metehau (-ai), s. m. – Pocitanie, slutenie; badaran. creatie expresiva, cf. matahai, motirca. In Mold., sensul de „prost, nating” care apare in toate dictionarele, nu este decit secundar, cf. poezia populara: de la noi a treia casa este-o nevasta frumoasa si barbatu-i metehau, aude si vede rau. Pentru sens, cf. meteahna. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa in sensul propriu de matahala. E dubletul lui meteleu, s. m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s. f. (badaranca, p*********a).

LADEA, Romulus (1901-1970, n. sat Jitin, jud. Caras-Severin), sculptor roman. Prof. univ. la Cluj. Predilectie pentru tipurile populare, tratate patetic sau cu o nota de umor generos, intr-o stilizare care aminteste de arta taraneasca integrata in sinteze moderne. Creatia sa cuprinde portrete monumentale in bronz sau in lemn, mai ales ale unor eroi din lumea satului („Mama”, „Ioan Iorgovan”, „Taran din satul meu”, „Horea”, „Closca”).

fiara (fiare), s. f. – Animal salbatic, bestie. – Mr. hiara. Lat. fera (Puscariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264; DAR); cf., it., sp. fera, fr. fier. – Der. fieros, adj. (feroce, crud), creatie artificiala (sec. XIX), pe baza fr. feroce; fierosie, s. f. (ferocitate), termen literar; fioros, adj. (feroce; inspaimintator, cutremurator), cuvint identic cu fieros, insa popular si modificat prin confuzie cu fior (ultimul sens este artificial si literar; totusi dictionarele il deriva pe fioros de la fior). Fieratec si infieratic, adj. (salbatic, crud), par a fi der. personali ai lui Dosoftei (sec. XVII).

doda (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu parul lins. creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

suleandra (-endre), s. f. – Femeie stricata, p*********a. creatie expresiva, bazata pe un element initial putin clar (poate de la radacina expresiva sui) si suf. -andra, cf. buleandra, fleandra, hoandra etc. Dupa Cihac, II, 396, din germ. schlendern „a interveni” prin intermediul ceh. slondra, solutie insuficienta. Dupa Philippide, Principii, 151, der. din suier „trisor” cu suf. -andra. Este var. lui ciuleandra, s. f. (dans popular in Munt.).

cinteza (cinteze), s. f. – Mica pasare cintatoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintita, cintezoi, tintizoi. creatie expresiva, bazata pe radacina expresiva cint- care imita cintecul pasarilor cintatoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Draganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cinta mierla”, mr. ciona „cinteza”, megl. cifinca „cinteza”, bg. cinka „cinteza”. Der., prin intermediul suf. -za, cf. pupaza. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformatie prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celalalt nume al sau pisca-n flori (DAR).