cioltar, cioltare, s.n. (inv. si fam.) 1. patura inflorata sau impodobita cu diferite cusaturi, care se pune sub sa; abai, harsa, sabraca, ilanci, tol, valtrap. 2. covor taranesc de perete; scoarta, chilim. 3. scurteica, cataveica, scurta.

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

pocrovita, pocrovite, s.f. 1. (inv.; in forma „procovita”) acoperamantul obiectelor de cult; pocrovat. 2. (reg.; in forma „procovita”) basma. 3. (inv. si reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa; pocrov, pocrut. 4. (reg.) patura care se pune sub saua calului. 5. (reg.; in forma „procovita”) cusatura din bata iei.

pocrut, pocruturi si pocrute, s.n. (reg.) 1. covor taranesc; scoarta; patura groasa; pocrovita, pocrov. 2. asternutul de sub saua calului. 3. legatura, boccea.

chilim n., pl. uri (turc. pers. kilim; ngr. kilimi, bg. rut. ung. kilim). Vechi. Rar azi. Tol, scoarta, covor taranesc.

LAICER, laicere, s. n. (Reg.) covor taranesc de lana care se asterne pe jos sau cu care se impodobesc la tara lavitele si peretii. [Pr.: la-i-. – Var.: lavicer s. n.] – La(v)ita + suf. -ar.

SCORTAR, (1, 2) scortari, s. m., (3) scortare, s. n. 1. S. m. Pasare migratoare insectivora mica cu gatul alb, cu spinarea cenusie, cu pantecele galben, cu ciocul drept, tare si ascutit si cu coada scurta si retezata (Sitta europaea). 2. S. m. Scortarel. 3. S. n. (Reg.) covor (taranesc); scoarta. – Scoarta + suf. -ar.

LAICER ~e n. covor taranesc de lana, lung si ingust, tesut, de obicei, in dungi, care se asterne pe jos sau se pune pe pereti. [Var. lavicer] /la [v]ita + suf. ~ar

VELINTA ~e f. Tesatura taraneasca groasa, de lana, alba sau in dungi colorate, folosita ca patura, cuvertura sau covor. [G.-D. velintei] /<ngr. velentza

PARETAR ~e n. reg. Tesatura speciala, in forma de covor, care se atarna de-a lungul peretelui (in dreptul lavitei sau patului) in casele taranesti. /parete + suf. ~ar

PARETAR, paretare, s. n. 1. covor mic, bucata de panza brodata, hartie cu desene etc. care se pune pe perete, in casele taranesti, in scop decorativ. 2. Polita fixata de un perete. 3. Fiecare dintre stalpii care sustin streasina casei. – Perete + suf. -ar.

VELINTA, velinte, s. f. Tesatura taraneasca groasa de lana alba sau vargata in diferite culori, de obicei impaslita la piua, intrebuintata ca patura, cuvertura, covor etc. [Pl. si: velinti] – Cf. ngr. velentza, scr. velenac.