catuiala, catuieli, s.f. (pop.) cota parte dintr-o suma impartita pe mai multe persoane.

INDIVIZIUNE s. f. (Jur.) Drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane il au pe cote-parti, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizata. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. indivision.

CISLA, cisle, s. f. (In oranduirea feudala) 1. cota-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunitati dintr-o suma platita in comun; repartizare a darilor fixata de obstea satului, proportional cu averea fiecaruia. 2. Intrunire, sfat (satesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. cislo „numar”.

RATA, rate, s. f. 1. cota, parte esalonata care urmeaza a fi varsata sau distribuita, la un termen dinainte fixat, in contul unei datorii sau al unei obligatii. ◊ Loc. adj. si adv. In rate = cu plata esalonata in transe (egale). 2. (Ec. pol.; in sintagmele) Rata dobanzii = raportul procentual dintre dobanda si suma imprumutata. Rata a finantarii interne = raportul dintre sursele de autofinantare si valoarea investitiei. – Din germ. Rate.

SOCIETAR, -A, societari, -e, s. m. si f. 1. Membru al unei societati literare, muzicale, teatrale; (in special) actor al unui teatru care primeste o cota-parte din veniturile teatrului. ◊ Societar de onoare = actor care primeste salariu pe tot timpul vietii din partea teatrului la care este angajat. 2. Persoana care detine actiuni emise de o societate anonima pe actiuni; asociat intr-o intreprindere comerciala particulara. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societaire.

cota s. 1. v. altitudine. 2. (MET.) nivel, (inv.) masura. (~ele apelor Dunarii.) 3. v. fixing. 4. cota-parte = cotitate, (reg.) tain, (inv.) refenea. (Ce ~ ii revine?)

COTITATE s. v. cota-parte.

REFENEA s. v. benchetuiala, chef, cota-parte, cotitate, ospat, petrecere, praznic, praznuire.

TAIN s. v. aliment, cota-parte, cotitate, hrana, mancare, portie, ratie.

cota-parte s. f., art. cota-parte, g.-d. art. cotei-parti; pl. cote-parti

CISLA ~e f. inv. 1) cota-parte de impozit repartizata proportional de obstea satului. ~ a carausilor. 2) Adunare obsteasca pentru stabilirea partii de impozit ce revenea fiecarei persoane. ◊ A face ~ a tine sfat. /<sl. tislo

DIVIDEND ~e n. cota-parte din profitul unei societati pe actiuni, revenind unui actionar, in raport cu valoarea actiunilor pe care le poseda. /<fr. dividende, lat. dividendus

INDIVIZIUNE ~i f. Stare a unui bun material asupra caruia au dreptul mai multe persoane, fara a fi determinata cota-parte a fiecareia dintre ele. [G.-D. indiviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. indivision

cota¹ s.f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna; parte cuvenita in urma unei imparteli. ♦ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ cota bursei = lista valorilor cotate la bursa. 2. Altitudine a unui punct fata de nivelul marii. ◊ cota apelor = nivelul unei ape curgatoare. 3. Distanta dintre un punct si un plan de referinta. ♦ Dimensiune indicata pe un desen. 4. Semne in cifre si in litere care arata locul unor carti, al unor documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva etc. [< fr. cote, cf. lat.med. quota – in ce cantitate].

COTIZA vb. I. 1. intr. A plati o cotizatie, o cota-parte. 2. refl. (Frantuzism) A se uni pentru a participa la o contributie baneasca, la o cheltuiala comuna. [P.i. -zez. / < fr. cotiser].

INDIVIZIUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

cota¹ s. f. 1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuiala comuna sau care ii revine in urma unei imparteli. ◊ parte dintr-un tot careia i se da o anumita destinatie; cota-parte, participatie. ◊ contributie obligatorie, in produse agricole, impusa producatorilor de catre stat la termene si preturi fixate de el. 2. document de referinta care constata cursul valorilor inscrise la bursa², rezultate din cotatiile unei zile. ◊ cota bursei = nivelul cursului valutar la bursa. 3. altitudine a unui punct fata de nivelul marii; nivelul unei ape curgatoare. ◊ nivelul la care navigheaza un submarin. 4. (mat.) a treia coordonata carteziana a unui punct din spatiu. ◊ fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei constructii indicate pe un desen. 5. semn in cifre si litere care arata locul unor carti, documente etc. intr-o biblioteca, intr-o arhiva, a unei piese filatelice in cataloage sau reviste de specialitate. (< fr. cote, lat. quota)

DIVIDEND s. n. cota-parte din profitul net al unei societati pe actiuni care se repartizeaza actionarilor pentru fiecare actiune. (< fr. dividende, it. dividendo, germ. Dividende)

INDIVIZIUNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material. (< fr. indivision)

SOCIETAR, -A s. m. f. 1. membru al unei societati literare, muzicale, teatrale; actor care primeste o cota-parte din veniturile teatrului. 2. cel care detine actiuni emise de o societate anonima; actionar. (< fr. societaire)

portie (portii), s. f. – Ratie, cota, cota-parte. – Var. portiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui portie, s. f. (Trans., Olt., impozit, contributie); der. porties, s. m. (Maram., birnic).

contingent, -a adj. (lat. contingens, -entis, d. contingere, a se´ntimpla, a veni la sort. V. tangenta). Care se poate intimpla (poate fi) ori nu. S. n., pl. e. parte, cota (de dat ori de primit). parte pusa in sarcina fie-carei circumscriptiuni teritoriale in impartirea anuala a birurilor directe, dar mai ales a recrutarii: contingentu judetului cutare. Anu recrutarii: soldat din contingentu 1930. Numar, cantitate: un contingent de soldati, de elevi, de cititori. V. relativ.

cisla (cisle), s. f. – 1. (Inv.) Numar, cantitate. – 2. Socoteala. – 3. cota, procent parte. Sl. cislo „numar” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57). – Der. cislas, s. n. (contribuabil); cislui, vb. (a fixa pretul, a estima; a imparti, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluiala, s. f. (fixare a unui pret; impartire); cisluitor, s. m. (perceptor). Toate cuvintele sint invechite.

COTITATE s. f. suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ♦ ~ disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. (< fr. quotite)

1) aport n., pl. uri (fr. apport). Com. cota contributiune, partea adusa de un asociat intr' o intreprindere.

COTITATE s.f. Suma la care se ridica partea fiecaruia dintr-un intreg; cota. ◊ Cotitate disponibila = parte din avere de care se poate dispune in viata sau prin testament, libera de orice obligatii legale de mostenire. [Cf. fr. quotite < lat. quotus – cat].

rafta s.f. (reg.) parte de contributie, cota; (in expr.) a fi rafta = a se achita, a fi chit; a spune rafta = a spune adevarul, a vorbi drept.

cota (cote), s. f. – Indice, parte. Fr. quote. – Der. cota, vb.; cotiza, vb., din fr. cotiser; cotizati(un)e, s. f. (contributie voluntara, participatie).

DIVIDEND (‹ fr., it., germ.; {s} lat. dividendus „care trebuie sa fie impartit”) s. n. parte a profitului net (cota procentuala) al unei societati pe actiuni, repartizata anual actionarilor in functie de capitalul subscris (valoarea nominala a actiunilor), declarata oficial. ◊ D. brut = valoarea beneficiului de distribuit, declarata anual administratiei fiscale, care serveste ca baza de calcul al impozitului asupra unei societati (firme). ◊ D. net = suma incasata efectiv de un actionar, reprezentand partea de ce i se cuvine din beneficiul brut diminuat cu impozitul aferent. ♦ parte ce revine fiecaruia dintre creditorii urmaritori din activul net al unui comerciant falit.

cota f., pl. e (fr. cote, d. lat. quota, a cita. V. cotidian). parte de impozit ori suma pe care trebuie s´o plateasca fie-care. Semn pentru a clasa fiecare obiect intr´un inventar. Cifra care arata nivelu pe un plan: cota apelor. Fig. cota bursei, lista care arata suirea sau scoborirea valorii efectelor publice.

RABAT, rabaturi, s. n. Reducere de pret fata de pretul cu amanuntul al marfii. (In sintagma) Rabat comercial = parte din pretul de vanzare cu amanuntul, stabilita ca o cota procentuala, destinata sa acopere cheltuielile de circulatie si sa asigure beneficii organizatiilor comerciale; adaos comercial. – Din germ. Rabatt.

REMIZA s.f. I. 1. partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. Forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].

CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].

CULISA s. f. 1. parte a unei scene de teatru inapoia decorurilor. ◊ (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situatii, actiuni. ♦ in ~ e = in ascuns, in secret. 2. scobitura dreapta in care aluneca o piesa mobila; ghidaj. 3. partea mobila a tubului unui instrument muzical de suflat din alama. 4. tiv, pliu la o haina, la o stofa, prin care trece un cordon ori un siret ce se strange. 5. (fin.) bursa neoficiala care functioneaza pe langa bursa oficiala, la care se efectueaza tranzactiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare. (< fr. coulisse)