URSOAICA, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Cos de soba care trage fumul de la o soba laturalnica si il transporta intr-un cos mai mare; cos de nuiele lipite cu pamant, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul pana la acoperis; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stalp sau barna de sustinere la o constructie; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaica.

calabur, calaburi, s.n. (reg.) cos de nuiele pentru fum; buduret.

cotarca, cotarci, s.f. (reg.) 1. cosar pentru porumb; cosarca, hambar, patul, porumbar. 2. cos de nuiele, colarita. 3. (inv.) holera.

pipaitor, pipaitoare, adj., s.f. si n. (inv.) 1. (adj.) care pipaie. 2. (adj.) palpabil. 3. (s.f.; reg.) antena (la albine). 4. (s.n.; reg.) cos de nuiele (fara fund) pentru prins peste.

scochina, scochini, s.f. (reg.) 1. cale adanca si ingusta (datorata eroziunii apelor de munte); albie naturala, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urma lasata de suvoaiele de apa ce vin de la munte, in urma ploilor. 3. (in forma: scochila) loc ingust printre radacinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adapostesc pestii (mai ales pastravii). 4. (in forma: scochina) unealta de pescuit de forma unui cos de nuiele. 5. scorbura; loc ascuns. 6. pestera. 7. gaura, scobitura, cavitate; copca in gheata.

GABION s. n. cos de nuiele sau din plasa de sarma umplut cu pietris ori bolovani de rau, [folosit]^{vezi comentariul} la consolidarea unor taluzuri, maluri ale cursurilor de apa, diguri etc. (< fr. gabion, it. gabbione)

GABION, gabioane, s. n. cos de nuiele sau din sarma umplut cu pamant, cu pietris etc., care serveste la apararea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] – Din fr. gabion.

ODOROB, odoroabe, s. n. (Reg.) cos de nuiele in forma unui trunchi de con, fara fund, care serveste la pescuit. – Din rus. udoroba „oala sparta”.

OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.

TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.

COTARITA, cotarite, s. f. (Reg.) cos de nuiele de diferite forme. – Din scr. kotarica.

GABION ~oane n. cos de nuiele sau de sarma, umplut cu pietris sau cu alt material rezistent la apa si folosit pentru a intari malurile apelor sau diferite constructii hidraulice. /<fr. gabion

GABION s.n. 1. Cos umplut cu pietris sau cu pamant, care serveste la construirea barajelor, la indiguiri etc. 2. cos de nuiele umplut cu pamant, care apara pe soldati ca un parapet la asedierea cetatilor etc. [Pron. -bi-on, pl. -oane. / cf. fr. gabion, it. gabbione].

patulas, patulase, s.n. (reg.) 1. cotet pentru porumbei; porumbar, hulubarie. 2. culcus improvizat de frunze, din paie, din fan etc. bun pentru dormit; pat rudimentar. 3. cos din nuiele impletite.

cosNITA, cosnite, s. f. 1. cos¹ mic de nuiele sau de papura, folosit la targuieli. ◊ Expr. Bani de (sau pentru) cosnita = suma destinata targuielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup facut din papura, paie, nuiele etc. – Din sl. kosĩnica.

LEASA¹ lese f. 1) Impletitura din nuiele in forma de gratar, folosita, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. 2) Constructie din nuiele sau din scanduri batute rar, in care se pastreaza porumb (in stiuleti); sasaiac; cosar; porumbar. 3) Gard de nuiele folosit la pescuit in garle. 4) cos impletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. [G.-D. lesei] /<bulg. lesa, sb. ljesa

cosnita (cosnite), s. f. – 1. cos mic de nuiele. – 2. Stup. Sl. (bg., sb., rus.) kosnika (Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; DAR; Conev 64). – Der. cosnitar, s. m. (cosar, impletitor de cosuri). Cf. cos, cosar.

paner (panere), s. n. – 1. cos mic. – 2. Trasura cu cosul facut din nuiele. – Mr. paner. It. paniere, ven. paner, prin intermediul ngr. πανέρι (Galdi 217; Graur, BL, V, 72). Sensul al doilea, in Mold., din fr. panier.

HORET, horete, s. n. (Reg.) Impletitura de nuiele in forma de cos cilindric, folosita la pastrarea in apa a pestelui prins. – Et. nec.

JUVELNIC, juvelnice, s. n. (Reg.) 1. Constructie de scanduri, nuiele sau stuf, folosita pentru pastrarea pestelui viu in apa. 2. Unealta de pescuit confectionata din plasa sau din nuiele, in forma de cos sau sac. – Et. nec.

cosARCA ~arci f. cos mare impletit din nuiele. /cosar + suf. ~ca

soatior, soatiore, s.n. (reg.) cos de mana impletit din nuiele, din trestie, din papura etc.

tirna (-ne), s. f. – 1. cos mare de rachita, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botnita care se pune la vite pentru a le impiedica sa pasca. Origine incerta. Se considera der. din bg. travna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg. tarna, adaugat de Conev 74, pare sa provina din rom.), in legatura cu sl. trunu „spin”, cf. tirn. Aceasta der. este posibila, dar nu inceteaza sa fie batatoare la ochi apropierea de mgr. τράνα, lat. med. trana „impletitura de nuiele” (Goelzer, Bull. Du Cange, III, 159), de origine necunoscuta.

TECHIRA, techire, s. f. (Reg.) cosnita, cos (de papura sau de nuiele). – Germ. dial. Zecker.

VARSA, varse, s. f. Unealta de pescuit in forma lunguiata, alcatuita dintr-un cos facut din plasa sau din nuiele de rachita impletite, cu gura ingusta si intoarsa inauntru in forma de palnie; vintir. [Pl. si: varsi] – Din scr. vrsa.

HORET ~e n. cos de forma cilindrica, impletit din nuiele, folosit la pastrarea in apa a pestelui prins. /Orig. nec.

culaje s.f. (reg.) nuiele de rachita din care se fac cosuri.

LEASA¹, lese, s. f. Impletitura de nuiele in forma de gratar, de gard, de cos etc., folosita (singura sau ca element component) in numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa.

chelteu, chelteaua, s.n. (reg., inv.) cos cu doua toarte, impletit din paie, din nuiele de alun sau rachita.

JUVELNIC ~ce n. 1) Unealta de pescuit in forma de cos sau de sac, confectionata din plasa sau din nuiele. 2) Constructie in forma de ingraditura (din scanduri, nuiele etc.), facuta in apa pentru a pastra viu pestele prins. /Orig. nec.

RACHITA ~e f. 1) Arbust cu ramuri lungi, subtiri si flexibile, cu frunze inguste si alungite, cu flori dispuse in amenti, care creste mai ales pe malul apelor. 2) nuiele din acest arbore din care se impletesc diferite obiecte (cosuri, scaune etc.); mlaja; lozie. ◊ Cand va face plopul pere si ~a micsunele nici-odata. /<bulg., sb. rakita

VARSA ~e f. Unealta de pescuit, constand dintr-un cos in forma de palnie, confectionat din plasa sau din nuiele. [G.-D. varsei] /< sb. vrsa

PANER, panere, s. n. Obiect facut dintr-o impletitura de nuiele, de foi de papura, de rafie etc., de obicei mai mic decat cosul, in care se transporta sau se pastreaza diverse obiecte (alimente). – Din ngr. paneri.

speie, spei, s.f. 1. (inv. si pop.) cos facut din scoarta de copac (mai ales din tei), cu fundul de nuiele impletite, care serveste la pastrarea si transportul fructelor sau al alimentelor si care servea si ca masura de capacitate (de 12-15 kg). 2. (reg.) cos lunguiet cu fundul ingust si cu gura larga, folosit la pescuit pe sub maluri. 3. (reg.) cosar; hambar. 4. (reg.) nume dat mai multor specii de muschi si de licheni.

poting (-guri), s. n. – Legatura, impletitura de nuiele sau de fire vegetale. Sl. potęgu, din potęgati „a trage” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 634; Cihac, II, 282; Cancel 25; Conev 70), cf. sb., cr., slov. poteg „varga”, mag. poting „legatura”. Este dubletul lui petoaca (var. peteuca, peteica), s. f. (legatura de fire vegetale; zavor; butoniera), dintr-o forma sl. nenazalizata, ca cea sb. – Der. potingos, adj. (Mold., grosolan, noduros); potinji, vb. (Trans., a coase prost); potinjita, s. f. (Trans., gaura la opinci pentru nojite), contaminat cu (no)jita.