CETONEMIE, cetonemii, s. f. (Fiziol.) Prezenta a corpilor cetonici in sange; cantitate de corpi cetonici prezenta in sange. – Din fr. cetonemie.

ACETONEMIE s. f. prezenta acetonei sau a altor corpi cetonici in sange. (< fr. acetonemie)

ACETOZA s. f. boala la rumegatoare determinata de prezenta in exces de corpi cetonici in organism. (< fr. acetose)

CETONIC, -A, cetonici, -e, adj. De natura cetonei. ◊ corpi cetonici = produsi intermediari ai metabolismului lipidelor, rezultati prin oxidarea acizilor grasi. – Din fr. cetonique.

CETONEMIE s.f. (Med.) Prezenta a corpilor cetonici in sange. [Gen. -iei. / < fr. cetonemie].

CETOLIZA s. f. distrugere a corpilor cetonici. (< fr. cetolyse)

CETONEMIE s. f. prezenta corpilor cetonici in sange. (< fr. cetonemie)

CETONEMIE (‹ fr.) s. f. Concentratia corpilor cetonici in sange. Valorile normale sint de 15-20 mg‰.

cetonic, -A adj. referitor la cetone; de natura cetonei. ♦ corpi ci = produsi intermediari ai metabolismului, din degradarea albuminelor si grasimilor. (< fr. cetonique)