CORP s. 1. (ANAT.) trup. (Sufletul si ~ul.) 2. (ANAT.) trunchi, trup. (Omul este alcatuit din cap, gat, ~ si membre.) 3. v. cadavru. 4. v. cuprins. 5. corp compus v. combinatie; corp simplu v. element. 6. substanta. (I-a intrat in ochi un ~ strain.) 7. corp vitros v. umoare vitroasa. 8. corp ceresc v. astru. 9. (MIL.) (inv.) trup. (~ de oaste.) 10. v. corpus.

UMOARE s. (FIZIOL.) umoare sticloasa v. umoare vitroasa; umoare vitroasa = corp vitros, umoare sticloasa.

UMOARE s.f. 1. Lichid in care se scalda celulele organismului. ◊ Umoare apoasa = lichid transparent in care se afla camera anterioara a ochiului; umoare vitroasa = masa gelatinoasa care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispozitie sufleteasca de moment. ♦ Dispozitie obisnuita, stabila a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].

HIALOID, -A adj. (Liv.) Sticlos, vitros. ◊ Umoare hialoida = corp vitros; membrana hialoida = membrana care contine umoare hialoida. [Pron. -lo-id. / < fr. hyaloide].

HIAL(O)- elem. „sticla”, „corp vitros”; „transparent”. (< fr. hyal/o/-, cf. gr. hyalos)

HIALOID, -A adj. care are transparenta sticlei; sticlos, vitros. ♦ umoare ~a = corp vitros; membrana ~a = membrana care contine umoare hialoida. (< fr. hyaloide)

UMOARE s. f. 1. lichid in care se scalda celulele organismului. ♦ ~ apoasa = lichid transparent in care se afla camera anterioara a ochiului; ~ vitroasa = masa gelatinoasa care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. dispozitie sufleteasca de moment. ♦ dispozitie obisnuita, stabila a cuiva; fire, temperament. (< fr. humeur, lat. humor)

HIALITA, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparenta. 2. Sticla neagra de Boemia. 3. Inflamatie a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite.

HIALOID, -A, hialoizi, -de, adj. 1. (Livr.) Care are aspect sticlos. 2. (Anat.; in sintagmele) Umoare hialoida = lichid transparent care umple fundul globului ocular. Membrana hialoida = membrana subtire care inveleste corpul vitros. [Pr.: hi-a-lo-id] – Din fr. hyaloide.

VITROS, -OASA, vitrosi, -oase, adj. Care are aspect sticlos; asemanator sticlei, ca sticla. ◊ (Anat.) corp vitros sau umoare vitroasa = lichid transparent care umple fundul globului ocular. – Din fr. vitreux.

HEMOFTALMIE s.f. (Med.) Hemoragie in corpul vitros. [Gen. -iei. / < fr. hemophtalmie, cf. gr. haima – sange, ophtalmos – ochi].

HIALITA s.f. 1. Varietate de opal care are transparenta. 2. Sticla neagra de Boemia. 3. Inflamatie a corpului vitros. [Pron. hi-a-, var. hialit s.n. / < germ. Hyalit, cf. gr. hyalos – sticla, cuart].

SINCHIZIS s.n. (Med.) Lichefiere a corpului vitros. [< fr. synchysis].

VITROS, -OASA adj. Asemanator sticlei; ca sticla; sticlos. ◊ (Anat.) corp vitros sau umoare vitroasa v. umoare. [< fr. vitreux, cf. lat. vitrum – sticla].

HEMOFTALMIE s. f. invadare a corpului vitros de catre sange. (< fr. hemophtalmie)

HIALITA s. f. inflamatie a corpului vitros. (< fr. hyalite)

VITR(O)/VITREO- elem. „sticla”. ◊ „(corp) vitros”. (< fr. vitr(o)-, vitreo-, cf. lat. vitrum)

VITREOTOM s. n. aparat pentru chirurgia corpului vitros. (< vitros + -tom²)

vitros, -OASA adj. asemanator sticlei; sticlos. ♦ corp ~ (si s. n.) = umoare vitroasa; structura oasa = structura sticloasa a rocilor eruptive. (< fr. vitreux)

STRUCTURA s. 1. v. organizare. 2. grupare. (~ moleculelor intr-un corp.) 3. osatura, schelet. (~ de rezistenta a unei constructii.) 4. sistem. 5. v. al-catuire. 6. alcatuire, compozitie, economie, organizare, organizatie, (rar) substanta, (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 7. v. componenta. 8. v. configuratie. 9. (GEOL.) structura geologica = geotectonica, tectonica; structura sticloasa v. structura vitroasa; structura vitroasa v. structura sticloasa. 10. v. conformatie. 11. v. fire. 12. structura economica v. baza economica.