CORP I. s.n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ trup fara cap; trunchi. 2. parte principala din ceva. ◊ corp de legi = culegere de legi; corpus. 3. portiune de materie bine determinata. ◊ (chim.) substanta (organica sau anorganica). 4. obiect material, lucru. ◊ corp ceresc = corp natural sau artificial din spatiul cosmic; corp negru = corp capabil sa absoarba integral radiatia termica incidenta, de orice lungime de unda. 5. corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni. 6. (mat.) multime inzestrata cu doua operatii (adunare si inmultire), caracterizata prin proprietati de asociativitate, distributivitate, precum si prin existenta elementelor neutre si inverse in raport cu cele doua operatii. 7. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcatuiesc un cuvant sau o forma gramaticala. 8. unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de opera, opereta sau estrada; b) grup de dansatori avand intr-un spectacol rol similar corului de opera; corp diplomatic = totalitatea reprezentantilor diplomatici straini acreditati pe langa un stat. ◊ corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucura de drept de vot la data efectuarii unor alegeri. 10. mare unitate militara in alcatuirea careia intra mai multe divizii, brigazi si regimente de toate armele. ◊ corp de garda = cladire sau incapere din incinta unui obiectiv de paza ocupata de o garda militara. II. s.m. (med.) denumire data unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)

circumscriptiune f. (lat. circumscriptio, -onis. V. inscriptiune). Ceia ce margineste intinderea unui corp. Diviziune teritoriala: circumscriptiune electorala. Geom. Actiunea de a circumscrie o figura alteia. – Si -iptie.

COLEGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. ♦ Grup care formeaza organul de conducere si de indrumare al unui periodic, al unei lucrari, carti etc., al unei institutii etc. 2. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesiune sau aceeasi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba, in trecut, cetatenii cu aceeasi avere sau de acelasi rang social. 4. Institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. [Pron. -giu. / < fr. college, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovarasie].

colegiu n. (lat. col-legium). corp de persoane care au aceiasi demnitate: colegiu c**********r. Liceu cu internat (in Francia). Toti elevii si profesorii unui colegiu: colegiu e in vacanta. Colegiu electoral, clasa de alegatori p. alegerea unui deputat, senator, consilier judetenesc sau comunal. Colegiu Franciii, un fel de universitate instituita de Francisc I la Paris si ale carei cursuri is gratuite.

CONSTITUTIE, constitutii, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale etc., reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutiune s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.

CONSTITUTIE s.f. I. Structura fizica a unui corp, a unui organism; alcatuire, structura. ♦ Compozitie, ansamblu de elemente care constituie un intreg. II. Lege fundamentala a unui stat, in care sunt consemnate principiile de baza ale organizarii lui, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, var. constitutiune s.f. / cf. lat. constitutio, fr. constitution, rus. konstitutiia].

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)