DIPLOMATIE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate a reprezentantilor unui stat in alt stat. 2) Totalitate a diplomatilor unei tari; corp diplomatic. 3) Functie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-si atinge scopul. [Art. diplomatia; G.-D. diplomatiei; Sil. -ti-e] /<fr. diplomatie

CORP I. s.n. 1. organismul considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ trup fara cap; trunchi. 2. parte principala din ceva. ◊ corp de legi = culegere de legi; corpus. 3. portiune de materie bine determinata. ◊ (chim.) substanta (organica sau anorganica). 4. obiect material, lucru. ◊ corp ceresc = corp natural sau artificial din spatiul cosmic; corp negru = corp capabil sa absoarba integral radiatia termica incidenta, de orice lungime de unda. 5. corp delict = obiect care a servit la savarsirea unei infractiuni. 6. (mat.) multime inzestrata cu doua operatii (adunare si inmultire), caracterizata prin proprietati de asociativitate, distributivitate, precum si prin existenta elementelor neutre si inverse in raport cu cele doua operatii. 7. corp fonetic = totalitatea sunetelor care alcatuiesc un cuvant sau o forma gramaticala. 8. unitate cu care se masoara marimea literelor tipografice. 9. totalitatea persoanelor care, prin functie sau profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ◊ corp de balet = a) ansamblul balerinilor dintr-un teatru de opera, opereta sau estrada; b) grup de dansatori avand intr-un spectacol rol similar corului de opera; corp diplomatic = totalitatea reprezentantilor diplomatici straini acreditati pe langa un stat. ◊ corp electoral = totalitatea persoanelor care se bucura de drept de vot la data efectuarii unor alegeri. 10. mare unitate militara in alcatuirea careia intra mai multe divizii, brigazi si regimente de toate armele. ◊ corp de garda = cladire sau incapere din incinta unui obiectiv de paza ocupata de o garda militara. II. s.m. (med.) denumire data unor structuri anatomice. (< fr. corps, lat. corpus)

CRONICA, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obisnuita mai ales in evul mediu, care cuprinde o inregistrare cronologica a evenimentelor sociale, politice si familiale; letopiset, hronic. 2. Articol de ziar sau de revista care comenteaza evenimente politice, sociale si culturale de actualitate. ♦ Scurta comunicare oficiala privind schimbari in componenta guvernului, miscari in corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.

DIPLOMAT, -A s.m. si f. Persoana care lucreaza in diplomatie. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care stie sa profite de anumite situatii pentru a-si realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, siret, viclean. [< fr. diplomate].

DIPLOMATIC, -A adj. 1. Referitor la diplomatie, de diplomat. ◊ corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico].

DIPLOMATIE, diplomatii, s. f. 1. Activitate desfasurata de un stat prin reprezentantii sai diplomatici, in scopul realizarii politicii externe preconizate. ♦ Comportare abila, subtila, sireata. 2. Cariera, profesiune de diplomat². 3. Totalitatea reprezentantilor diplomatici constituiti in corp. – Din fr. diplomatie.

diplomatic, -A I. adj. 1. referitor la diplomatie, de diplomat. ♦ corp ~ = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplina a istoriei care se ocupa cu cercetarea vechilor diplome, a cartilor si a altor documente oficiale. 2. diplomatie (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)

RUPT², -A, rupti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Facut bucati, ciopartit; (despre obiecte de imbracaminte) ros, uzat, gaurit. ♦ Fig. Zdrobit, coplesit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despartit in doua (sau in mai multe) parti. ♦ Fig. (Despre relatii prietenesti, diplomatice etc.) Desfacut, curmat, intrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre parti ale corpului) Sfaramat; fracturat. 3. Desprins (cu forta) din loc; smuls. 4. Instrainat de..., izolat, indepartat. II. S. f. Intelegere intre contribuabili si visterie, in evul mediu, in tarile romane, prin care, in locul darilor existente, se stabilea o suma fixa, globala, platibila anual; p. ext. dare platita pe baza acestei intelegeri; ruptoare. – V. rupe.

diplomatic ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de diplomatie; propriu diplomatiei. corp ~. 2) fig. Care vadeste mult tact si iscusinta in relatiile cu oamenii; cu tact si iscusinta fata de oameni. Raspuns ~. /<fr. diplomatique

corp¹ ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus