RADIATOR s. n. 1. parte din instalatia de racire sau de ungere a motoarelor cu ardere interna. 2. sistem termic care emite radiatii. 3. corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. ♦ ~ electric = aparat electric de incalzire. 4. aparat emitator de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator)

A SE PALI ma ~esc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-si incalzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-si pierde vlaga si fragezimea; a se vesteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti

RADIATOR s.n. 1. Aparat care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 2. Sistem termic care emite radiatii. ♦ Radiator electric = aparat electric de incalzire. 3. corp de incalzire alcatuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circula un fluid incalzit, in scopul de a ceda caldura in mediul inconjurator. 4. Antena de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator].

RADIATOR, radiatoare, s. n. 1. Corp, aparat sau dispozitiv care emite radiatii. ◊ Radiator electric= aparat electric de incalzire (in care caldura este transmisa prin radiatii). 2. corp de incalzire format din tuburi sau coloane tubulare prin care circula aburii sau apa calda, intr-o instalatie de incalzire centrala. 3. Dispozitiv care serveste la racirea apei in motoarele cu ardere interna. 4. Antena de emisie reprezentand elementul activ al unui sistem de antene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. radiateur, germ. Radiator.

DERIVATOGRAF, derivatografe, s. n. Aparat pentru inregistrarea variatiei greutatii unui corp supus incalzirii treptate in anumite medii ambiante. – Din fr. derivatographe.

CONVECTOR s.n. (Tehn.) corp de incalzit folosit in instalatiile de incalzire centrala. [< fr. convecteur].

DERIVATOGRAF s.n. (Fiz.) Aparat pentru inregistrarea variatiei greutatii unui corp supus incalzirii treptate in anumite medii. [Et. incerta].

TERMORIGID, -A adj. (Despre corpuri) Care, incalzit, isi schimba structura ireversibil. [Cf. it. termorigido].

CONVECTOR s. n. corp de incalzit care functioneaza pe principiul convectiei, in instalatiile de incalzire centrala. (< fr. convecteur, engl. convector)

DERIVATOGRAF s. n. aparat pentru inregistrarea variatiei greutatii unui corp supus incalzirii treptate in anumite medii. (< deriva/tie/ + -graf³)

RADIOMETRIC, -A, radiometrici, -ce, adj. 1. Care apartine radiometrului, privitor la radiometru. 2. (Fiz.; in sintagma) Efect radiometric = crestere a presiunii aerului pe suprafata unui corp iluminat datorita incalzirii locale a corpului si a aerului, produsa de energia luminii absorbite de corp. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiometrique.

CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. Forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura

TEMPERATURA ~i f. 1) Marime care caracterizeaza gradul de incalzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absoluta temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatura la care fierbe un lichid. 2) pop. Caldura ridicata (peste limita normala) a corpului, ca indice al imbolnavirii; febra. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur

caldura (calduri), s. f. – 1. Stare de incalzire a unui corp. – 2. Insufletire, patima, inflacarare. – 3. Febra. – 4. Libido, perioada de imperechere. – 5. (Arg.) Sini, tite. – 6. (Arg.) Vesta, haina. Mr. caldura. Lat. *caldūra (Puscariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a carui existenta se confirma prin it. caldura, prov. kauduro. Cf. cald, scalda. – Der. calduros, adj. (care pastreaza caldura, fierbinte, sufocant; arzator, inflacarat; insufletit, in calduri).

TEMPERATURA s.f. Starea, gradul de caldura al unui corp; gradul de incalzire a aerului, caldura aerului. ♦ (Med.) Febra. ♦ (Biol.) Caldura corpului fiintelor. [Cf. fr. temperature, lat. temperatura].

CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; temperatura ridicata. ♦ (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte. ♦ (Fiz.) Forma de miscare a materiei care se poate exprima in unitati de energie sau in calorii. ♦ (La pl.) Temperatura ridicata a corpului; febra. 2. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.

TERMOLUMINESCENTA s. f. Emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. [Var.: termoluminiscenta s. f.] – Din fr. thermoluminescence.

TERMOLUMINESCENTA s.f. Emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. [< fr. thermoluminescence].

TERMOLUMINESCENTA s. f. emisiune de radiatii luminoase datorita incalzirii moderate a unui corp la o temperatura inferioara celei de incandescenta. (< fr. thermoluminescence)

SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin incalzire) din starea solida direct in stare gazoasa, fara a mai trece prin starea lichida. ♦ A trece dintr-o stare cristalina in stare de vapori si apoi din nou in stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. si intranz. A (se) transpune pe un plan superior, in sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.

TEMPERATURA s. f. 1. starea, gradul de incalzire a unui mediu, a corpurilor. 2. (med.) febra. ◊ caldura corpului fiintelor. (< fr. temperature, lat. temperatura, germ. Temperatur)

TERMOFOR ~oare n. Punga de cauciuc umpluta cu apa calda sau pernuta incalzita electric, care se aplica pe partea bolnava a corpului pentru a calma durerile sau a incalzi in caz de criza. /<germ. Termophor, fr. thermophore

RADIATOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru racirea apei sau a uleiului la motoarele cu ardere interna. 2) Bloc dintr-un sistem de incalzire centrala care consta din tuburi sau coloane tubulare, prin care circula un fluid cald; calorifer. 3) Dispozitiv de racire a tranzistoarelor. 4) corp sau dispozitiv care elimina radiatii. ◊ ~ electric aparat electric de incalzire a incaperilor. [Sil. -di-a-] /<fr. radiateur, germ. Radiator

A SE PARPALI ma ~esc intranz. 1) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se intoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferinte fizice sau sufletesti; a se zvarcoli. 3) fig. A nu-si gasi linistea de griji sau de ganduri; a se framanta; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

A SE PRIPI ma ~esc intranz. 1) A actiona prea repede, in pripa; a se grabi. 2) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se parpali. /<sl. prispeti

VENTUZA ~e f. 1) Vas mic de sticla, care se aplica pe corpul unui bolnav, dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin incalzire, pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 2) zool. Organ al unor animale acvatice cu ajutorul caruia ele se pot lipi de corp (pentru a suge sangele). 3) Dispozitiv cu ajutorul caruia se poate extrage aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. /<ngr. ventuza, fr. ventouse

BAIN-MARIE /ben-mari/ s. n. Fel de a fierbe ori de a coace usor un aliment, un corp, constand in a plasa recipientul in care este continut in apa ce se incalzeste direct. (< fr. bain-marie)

BAIN-MARIE BEN-MARI/ s. n. fel de a fierbe ori de a coace usor un aliment, un corp, constand in a plasa recipientul in care este continut in apa ce se incalzeste direct. (< fr. bain-marie)

ABLATIE (ABLATIUNE) (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Extirpare (totala sau partiala) a unui organ, tumori etc. 2. (GEOGR.) Proces de indepartare a particulelor fine, rezultate in urma dezagregarii, de pe suprafata solului si a rocilor prin procesul de spalare in suprafata. ■ Reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire, evaporare si deflatie. 3. (ASTR.) Fenomen fizic in urma caruia un corp ce strabate atmosfera cu mare viteza (meteorit, satelit etc.) pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta prin frecare cu aerul. ◊ Scut de a. = dispozitiv construit din materiale speciale care protejeaza navele cosmice impotriva a. (3).

DEZGHETAT, -A, dezghetati, -te, adj. 1. (Despre lichide inghetate) Care a redevenit lichid; (despre corpuri imbibate cu apa inghetata) care s-a m***t la caldura (prin topirea lichidului). ♦ (Despre fiinte inghetate) Dezmortit; incalzit. 2. Fig. (Despre oameni; adesea adverbial) Istet, vioi, priceput. – V. dezgheta.

COMPRIMARE (‹ comprima) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp prin exercitarea unei apasari asupra lui, ◊ (METEOR). C. adiabatica = scaderea volumului unui gaz datorata cresterii presiunii si avind ca efect incalzirea lui fara aport de caldura dinspre mediul inconjurator. 2. (INFORM.) Metoda de codificare a informatiei, bazata pe frecventa de aparitie a simbolurilor unui alfabet; numarul de cifre cu care se codifica un simbol este invers proportional cu frecventa sa de aparitie. ◊ (ELT.) Comprimarea imaginii = metoda utilizata in transmisia la mare distanta a datelor sau imaginilor prelevate cu un dispozitiv special.

INCANDESCENTA s. f. (Adesea fig.) Stare a unui corp care, datorita temperaturii ridicate, emite lumina (si radiatii infrarosii). ◊ Lampa cu incandescenta = lampa electrica in care lumina este produsa cu ajutorul incalzirii electrice a unui fir metalic la temperaturi inalte si intr-un spatiu vid. – Din fr. incandescence.

REVENIRE (< reveni) s. f. 1. Actiunea de a reveni; intoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplica unei piese metalice calite, constand in obtinerea unei intoarceri partiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzatoare temperaturii ambiante, pentru marirea ductibilitatii si tenacitatii si pentru reducerea tensiunilor interne; se realizeaza prin incalzirea materialului la o temperatura inferioara aceleia de transformare, urmata de o racire dirijata (in general inceata). 3. Variatia in timp a deformatiei unui corp dupa suprimarea sarcinilor aplicate initial.

LUBRIFIANT, lubrifianti, s. m. Material vascos sau praf care se introduce intre suprafetele de contact a doua corpuri solide cu miscare relativa, pentru a forma un strat subtire care sa inlocuiasca frecarea uscata cu una fluida si sa impiedice sau sa reduca astfel uzura, incalzirea etc. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. lubrifiant.

DEZGHETA, dezghet, vb. I. Refl. 1. (Despre lichide inghetate; la pers. 3) A redeveni lichid, a inceta de a mai fi inghetat; (despre corpuri imbibate cu apa inghetata) a se m**a la caldura (prin topirea lichidului pe care il contin). ◊ Tranz. Caldura a dezghetat raul. ♦ (Despre fiinte inghetate) A se dezmorti; a se incalzi. 2. Fig. (Despre oameni) A-si pierde sfiala, stangacia, neindemanarea; a deveni vioi, indraznet, priceput. – Lat. disglaciare.

RECUL s. n. 1. miscare catre inapoi a unui corp ca reactie fata de o forta exercitata asupra lui de un alt corp, care are o miscare intr-un anumit sens, considerat ca sens inainte. 2. miscare indarat, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a fruntii unui ghetar datorita eroziunii, incalzirii climei etc. 4. (fig.) miscare in sens contrar progresului; regres. (< fr. recul)

baroscop n., pl. oape (d. vgr. baros, greutate, si skopeo, examinez, privesc. V. scop). Fiz. Un aparat de constatat greutatea aerului sau ca un corp pus in aer pierde din greutate o parte care corespunde cu volumu de aer deslocuit. – Baroscopu e inventat de Otto de Gericke († 1686) si se compune dintr’o balanta de care este atirnata o boamba cava si o greutate. Cind incalzesti boamba, aeru din ia se face mai usor, si boamba se ridica putin. Tot asa, daca acoperi balanta c’un clopot de sticla si scoti aeru din clopot, boamba, ne mai sprijinindu-se pe aer, se lasa putin in jos. E principiu lui Arhimede aplicat la aer.

ablatiune s. f. 1. indepartare chirurgicala din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereza, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghetar sau a zapezii prin topire si evaporare. 3. fenomen fizic in urma caruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanta datorita incalzirii sale pana la incandescenta. (< fr. ablation, lat. ablatio)

SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens