INOROG, inorogi, s. m. Animal fabulos imaginat sub forma unui cal cu un corn in frunte, intalnit mai ales in arta si literatura medievala; licorn. ♦ (Rar) Rinocer. [Var.: inoroh s. m.] – Din sl. inorogu.

INOROG ~gi m. Animal fantastic cu corp de cal si cu un corn in frunte. /<sl. inorogu

LICORN ~i m. livr. Animal mitologic cu corp de cal, cu cap de cerb si cu un corn in frunte; inorog. /<fr. licorne

UNICORN, -A adj. (Zool.) Care are un singur corn. ♦ (s.m.) Animal fabulos, cu corp de cal si un corn in frunte; inorog. [Cf. fr. unicorne].

cuncorn, cuncorni, s.m. (inv.) animal fabulos cu un corn in frunte; inorog.

UNICORN, -A adj. 1. cu un singur corn. ◊ (s. m.) animal fabulos, cu corp de cal si un corn in frunte; inorog. 2. care nu are dezvoltat decat unul din cele doua coarne uterine. (< fr. unicorne)

RINOCER, rinoceri, s. m. Nume dat la doua genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa si Asia, cu pielea aproape lipsita de par, cu unul sau cu doua coarne in frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinoceros, lat. rhinoceros.

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegator salbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombata, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicati decat crupa, cu o coama deasa (Bison bison). 2. Pielea tabacita a acestui animal; piele de vitel tabacita care imita pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BIZON ~i m. 1) Mamifer de talie mare, asemanator cu zimbrul, cu parul cafeniu-inchis, fruntea mare, bombata si coarnele scurte. 2) Pielea acestui animal. /<fr. bison

plesat, -a, adj. (reg.; despre vite) cu fruntea lata si cu coarne scurte, plecate spre spate.

plescan², -a, adj. (reg.) (vita) cu fruntea lata si cu coarne scurte, plecate spre spate.

LIcorn s.m. Animal fabulos imaginat ca un cal cu un corn foarte lung in frunte; inorog. [< fr. licorne, cf. lat. unicornus].

LIcorn s. m. 1. animal fabulos, simbol al puritatii, imaginat ca un cal cu un corn foarte lung in frunte in arta si literatura medievala; inorog. 2. element decorativ reprezentand un asemenea animal. (< fr. licorne)

costras, costrasi, s.m. (reg.) 1. biban. 2. manz (cu coama, coada sau motul de pe frunte taiate). 3. vitel tuns pe la coarne. 4. baiat tuns rau, neregulat.

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). Fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. Fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. Bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. Coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.