IMPELITAT, -A, impelitati, -te, adj. Afurisit, blestemat. ◊ Expr. D**c impelitat, se spune despre un copil neastamparat, poznas, obraznic. ♦ (Substantivat, m.; art.) D**cul. [Var.: impielitat, -a adj.] – V. impelita.

PRICOLICI, pricolici, s. m. (In superstitii) Duh rau in care se presupune ca se transforma unii oameni (mai ales dupa moarte) si care ia infatisarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastamparat. – Et. nec.

IMPELITAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SE IMPELITA. ◊ D**c ~ se spune unui copil neastamparat sau obraznic. 2) Care are purtari rele. /v. a se impelita

IT, iti, s.m. (reg.) copil neastamparat.

chiric, chirici, s.m. (reg.) 1. greier. 2. purece. 3. copil neastamparat, turbulent.

farta, farte, s.f. (reg.) copil neastamparat. 2. femeie plimbareata, teleleica, fata, fleoarta.

liscota s.f. (reg.) 1. copil neastamparat. 2. liota, ceata de copii zgomotosi.

podraghina, podroghine, s.f. (reg.) copil neastamparat; copil rau.

scaperici, scaperici, s.m. (reg.) copil neastamparat.

strabalat¹, strabalata, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.) destrabalat. 2. (adj.) scalciat. 3. (s.m. si f.) copil neastamparat. 4. (adj.; in sintagma) casa strabalata = casa darapanata.

sotcan, sotcani, s.m. (reg.) copil neastamparat, neascultator.

stront, stronti, s.m. (reg.) copil neastamparat.

tartarici s.m. (reg.) copil neastamparat.

NAZGAMB, nazgambi, s. m. 1. copil neastamparat. 2. Neghiob, natang, prostanac. (din zgamboi¹, cu pref. expresiv)

NEOSTOIT, -A, neostoiti, -te, adj. (Pop.; adesea adverbial) neastamparat, nedomolit, nepotolit. ♦ Neintrerupt, continuu. ♦ (Rar; despre copii) neastamparat (2). [Pr.: ne-o-] – Ne- + ostoit (inv. „potolit” < ostoi).

FAPT³ ~ti m. depr. copil neastamparat si obraznic. /<lat. factum

STRENGAR ~i m. 1) copil neastamparat, poznas. Un ~ fara pereche. 2) Barbat usuratic, neserios. /streang + suf. ~ar

fartog, fartoaga, adj. (reg.; despre copii) neastamparat; zglobiu.

incrosnat, incrosnata, adj. (pop.) 1. cu crosna in spate. 2. imbracat cu mai multe haine, imbracat de iarna. 3. (despre copii) neastamparat, afurisit.

nastavit, nastavita, adj. (reg.; despre copii) neastamparat, nepotolit.

neastamparator, neastamparatoare, adj. (reg.; despre copii) neastamparat.

nestatator, nestatatoare, adj. 1. (inv.) care nu sta; miscator, curgator. 2. (reg.; despre copii) neastamparat.

perpeliciu, perpeliciuri, s.n. si perpelici, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacara mare. 2. (s.m.) om neastamparat, copil zburdalnic.

ZGLOBIU adj. 1. d****s, neastamparat, nebun. (copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al randunicii.)

MANZ ~ji m. 1) Pui de iapa. ◊ A umbla ca ~zul dupa iapa (sau a merge, a se tine ~ dupa cineva) a urma de aproape pe cineva. A avea ~ (sau a-si arata ~jii) a fi capricios. 2) fam. copil zburdalnic, neastamparat. /cf. alb. mes

OBRAZNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival Care nu are rusine; nerusinat; imper-tinent; neobrazat. ◊ ~cul mananca praz-nicul se spune despre o persoana care obtine ceva datorita impertinentei sale. 2) Care este neastamparat; neascultator. copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic.

muziclon, muzicloni, s.m. (reg.) 1. mascarici. 2. copil strengar, neastamparat.

scarnei, scarnei, s.m. (reg.) copil vioi, neastamparat; baiat smecher.

sfastoc, -oaca, s.n., s.m. si f. (reg.) 1. (s.n.) obiect sau rest dintr-un obiect de dimensiuni reduse. 2. (s.m. si f.) copil vioi, neastamparat.

spaimoc, spaimoci, s.m. (reg.) copil vioi, neastamparat.

strolincheat, -a, adj. (reg.) 1. (despre copii) nebunatic, neastamparat. 2. (despre oameni) nebun.

D******R, d*******i, s. m. Diminutiv al lui d**c; d**culet. ♦ Fig. copil vioi, zglobiu, neastamparat. – D**c + suf. -usor.

SPIRIDUS, spiridusi, s. m. (In basme si in superstitii) D**c mic (vioi si poznas) care se intrupeaza in diferite vietati si slujeste pe vrajitori si pe diavoli. ♦ Fig. copil zburdalnic, vioi, neastamparat. [Var.: (rar) spiritus s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytusek.

SPANZURAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A SPANZURA. 2) si substantival fam. (despre copii) Care este neastamparat; zbantuit; zvapaiat. /v. a (se) spanzura

cotarja (coterja) s.f. sg. (reg.) 1. cuvant cu care se alunga caprele. 2. cuvant de batjocura pentru caii slabi, ogarjiti. 3. nume de batjocura dat copiilor slabi si neastamparati.

scaloi², -oaie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastamparat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tanar foarte vioi, neastamparat. 3. (s.m.) persoana foarte slaba si inalta. 4. (s.m.) om inalt si molau. 5. (s.m.) femeie sterila. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.

scarlete, scarleti, s.m. (reg.) 1. saniuta pentru copii. 2. om mic de statura; copil vioi, iute, neastamparat.

stima, stime, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate. 2. pocitura, pocitanie. 3. fiinta sau planta purtatoare de noroc. 4. noroc. 5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt. 6. copil mic si neastamparat. 7. presimtire. 8. (in forma: stema) taina, secret. 9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.

stimit, -a, adj. (reg.) 1. chircit. 2. (substantivat) copil mic si neastamparat.

copilAROS, -OASA, copilarosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Ca un copil¹; p. ext. zburdalnic, zvapaiat, neastamparat. 2. copilaresc, ca pentru copii¹. – copil¹ + suf. -aros.

D******R ~i m. (diminutiv de la d**c) fig. copil vioi, poznas si neastamparat. /d**c + suf. ~usor

sprehuiat, -a, adj. (reg.; despre oameni) 1. nebunatic, usuratic. 2. (despre copii; in forma: zbrihuat) neastamparat. 3. (in forma: zbrevuiat; despre facultatile psihice) tulburat. 4. (in forma; sprahoiet; despre imbracaminte) dezordonat; neingrijit.

neastamparat ~ta (~ti, ~te) (negativ de la astamparat) (despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; zbanghiu; zburdalnic; zvapaiat. ◊ De ~ care nu poate fi astamparat. [Sil. ne-as-] /ne- + astamparat

ZBANGHIU ~ie (~ii) 1) (despre ochi sau despre privire) Care este orientat crucis; incrucisat; sasiu; ceacar; poncis. 2) (despre persoane) Care se uita crucis; sasiu; ceacar; incrucisat. 3) (mai ales despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; neastamparat; zvapaiat; zburdalnic. /cf. tig. bango

ZBURDALNIC ~ca (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; neastamparat; zbanghiu; zvapaiat; vanturat. /a zburda + suf. ~alnic

ZVANTURAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care priveste totul cu usurinta; lipsit de seriozitate; usuratic. 2) (mai ales despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; neastamparat; zburdalnic; zvapaiat; zbanghiu. 3) Care este inclinat spre aventuri; caruia ii plac aventurile. /v. a se zvantura

ZVAPAIAT ~ta (~ti, ~te) (mai ales despre copii) Care nu sta locului nici un moment; fara astampar; zburdalnic; neastam-parat; zbanghiu; zvanturat. /cf. vapaie

SPANZURAT², -A, spanzurati, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorat sau s-a sinucis prin spanzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tanar care se tine de pozne, de nebunii; strengar, neastamparat. 2. Agatat, atarnat, suspendat. – V. spanzura.

A SE ZBENGUI ma zbengui intranz. 1) A se juca sarind si alergand; a fi neastamparat; a zburda; a se zbantui; a se zbihui. 2) (mai ales despre copii) A se incaiera in gluma, sarind si tipand; a se harjoni. /zbeng + suf. ~ui

scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om facut si impodobit cu flori, ingropat de copii, ca sa aduca ploaia pe timp de seceta; caloian. 2. (reg.) persoana tanara, vioaie, sprintena, neastamparata.

ZBURDALNIC adj. d****s, neastamparat, nebun, nebunatic, sprintar, vioi, zapacit, zbantuit, zglobiu, zurliu, zvapaiat, zvanturat, zvanturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) sulhetic, (inv.) zburdatic, zburdator. (copil ~.)

neastamparat, -A, neastamparati, -te, adj. 1. Care nu se astampara sau care nu poate fi astamparat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agita continuu; agitat, nelinistit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvapaiat; p. ext. obraznic, rau. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucaus. IPr.: ne-as-] – Ne- + astamparat.