iotesie s.f. (inv.) luarea unui copil de suflet, adoptiune, infiere.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

SAN s. 1. (ANAT.) mamela, piept, tata, (prin Olt., depr.) zatoare. (~ la femei.) 2. piept. (Strange copilul la ~.) 3. inima, suflet. (Cu frica in ~.)

CARNE, Marcel (1906-1996), regizor de film francez. Viziune realist-poetica („suflete in ceata”, „Copii paradisului”, „Therese Raquin”).

LIMB s.n. 1. Partea lata a unei frunze, legata de ramura prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument de masura. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 3. Nava pentru operatii de limbare. // s.m. (Teol.) Loc in cer unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor si ale copiilor morti nebotezati, inainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].

A ADOPTA adopt tranz. 1) (copii) A primi in familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a infia. 2) (pareri, idei, metode etc.) A accepta considerand valabil si urmand. 3)(legi, hotarari) A aproba prin vot. /<fr. adopter, lat. adoptare

A INFIA ~ez tranz. (copii) A primi in familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /in + fiu

A SE INsufletI ma ~esc intranz. A capata tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se inflacara; a se entuziasma; a se ambala; a se antrena; a se electriza; a se exalta; a se anima. Copiii incepura sa se ~easca. Discutia s-a ~it. /in + suflet

LIMB s. n. 1. partea latita a unei frunze, petale sau sepale; lamina (1). 2. marginea gradata a scarii unui instrument de masura. 3. marginea unui astru. 4. creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 5. nava folosita in operatii de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor decedati inainte de venirea lui Cristos si ale copiilor nebotezati. (< fr. limbe, germ. Limbus)

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere