PAJ, (1) paji, s. m. 1. (In evul mediu, mai ales in Europa apuseana) Tanar nobil care se afla in serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a invata mestesugul armelor si pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casa. 2. Pieptanatura feminina in care parul, lasat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinauntru, imitand pieptanatura pajilor (1). [Var.: (inv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page.

COPIL s. 1. (inv. si pop.) fat, prunc, (fam.) puradel, zgamboi, (peior.) plod. (In curte se jucau multi ~.) 2. copil de casa v. paj. 3. (in limbajul parintilor) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii !) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odrasla, progenitura, vlastar, (pop. si fam.) prasila, (inv.) nastere. (Un ~ de bani gata.)

ICIOGLAN s. v. copil de casa, paj.

PAJ s. copil de casa, (turcism inv.) icioglan.

PAJ s.m. (Ist.) Tanar nobil in serviciul unui senior feudal; copil de casa. [Var. pag s.m. / < fr. page, germ. Page].

PAJ s. m. 1. tanar nobil in serviciul unui senior feudal, al unui rege sau imparat; copil de casa. 2. pieptanatura feminina care imita pe cea a pajului (1). (< fr. page, germ. Page)

casa-copilULUI s. v. placenta.

PLACENTA s. (ANAT.) (reg.) casa, caita, camasa, curatoare, imbracaminte, loc, locsor, locut, lupsor, matca, mitra, nadra, perdea, plod, prapur, soarta, strat, casa-copilului, mama-m*****i, (prin Transilv.) salas.

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

ICIOGLAN, icioglani, s. m. (Inv.) copil de casa, paj (la sultani si la domnii romani). [Var.: iciolan s. m.] – Din tc. icoglan.

PAJ² ~i m. 1) (in evul mediu) Fiu de nobil aflat in serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde manuirea armelor si pentru a invata manierele de la curte. 2) copil de casa. /<fr. page, germ. Page

celed, celeduri, s.n. (reg., inv.) 1. (cu inteles colectiv) servitorimea dintr-o casa; familie, copii; gloata, liota. 2. (la sg.) copil mic, prunc.

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

aprod m. (ung. aprod, copil, paj, ucenic). Vechi. Fecior de boier care implinea pe linga domn serviciu de paj si scutier (numit si aprod de curte, care, impreuna cu copiii de casa, formau garda domneasca). Mai pe urma, incasator [!], perceptor (numit si aprod de tirg). Agent care-i aducea la judecata pe impricinati (numit si aprod de divan). Azi. Usier pe la judecatorii si prefecturi (pe la autoritatile judiciare si administrative). V. dorobant.

CORECTIE, corectii, s. f. 1. (In trecut) Pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ◊ Drept de corectie = (in unele state) dreptul parintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fara indeplinirea unei alte formalitati, impotriva copilului sau minor. casa de corectie = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adaugata sau scazuta la indicatiile date de un instrument de masurare pentru a compensa erorile sistematice care afecteaza masuratoarea. Corectie barometrica. – Din fr. correction, lat. correctio.

MELC s. 1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babita, (in jocurile de copii) codobelc. 2. (ZOOL.) melc fara casa v. limax. 3. melc membranos v. cohlee. 4. melcul lui Pascal v. c*******a.

strabalat¹, strabalata, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.) destrabalat. 2. (adj.) scalciat. 3. (s.m. si f.) copil neastamparat. 4. (adj.; in sintagma) casa strabalata = casa darapanata.

COLINDA ~e f. folc. Cantec traditional cantat de cete de copii (flacai sau adulti) pe la casele oamenilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun. /<sl. kolenda

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! copil adevarat, copil legitim. copil din flori, bastard. copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

NURSERIE s.f. (Anglicism) Loc, casa, apartament unde se face educatia sau cresterea copiilor. [< engl., fr. nursery].

pitigoaie, pitigoi, s.f. (reg.) 1. fluieras de salcie facut de copii; tilinca. 2. figura de lemn asezata decorativ pe casele taranesti; sperietoare de pasari asezata prin copaci.

DADACA ~ce f. Femeie angajata intr-o casa sau intr-o institutie prescolara pentru a ingriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grija exagerata fata de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a coplesi pe cineva cu povete. /<ngr. dada, turc. dadi

corectiune f. (lat. correctio, -onis. V. corect). Actiunea de a corecta, de a corija. Calitatea de a fi corect in forma, corectitudine: corectiune de stil. Pedeapsa: aplic cuiva o corectiune. Indreptarea greselilor de tipar. casa de corectiune, in care se inchid mai ales copiii criminali sau delincūenti [!] ca sa se indrepte. – Si -ectie.

A IMBRACA imbrac tranz. 1) (haine) A pune pe corp. ~ rochia. 2) (fiinte) A acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp. ~ copilul. 3) (persoane, incaperi etc.) A asigura cu haine, cu lucruri casnice. ~ familia. ~ casa. 4) si fig. A asigura cu un invelis extern. ~ o perna. ~ o carte. [Sil. im-bra-] /<lat. imbracare

CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.

scrobai, scrobaiesc, vb. IV refl. (reg.) 1. (mai ales despre copii) a se juca cu lingura intr-un aliment lichid (lapte, supa etc.). 2. a cotrobai prin casa.

caltun (caltuni), s. m. – 1. Incaltaminte de panza. – 2. Ciorap. – 3. Pantof. – Var. coltun. It. calzone, pe filiera comerciala, probabil prin intermediul ngr. ϰαλπσούνι, sau bg. kalcun (REW 1495; Densusianu, GS, VI, 363). – Der. caltunar, s. m. (pantofar; la nunta, doua rude ale mirelui care il insotesc la mireasa acasa, ducindu-i darurile); caltunareasa, s. f. (ruda a mirelui, care ii duce darurile); caltunas, s. m. (ciorap de copil; violeta, Viola adorata; condurul-doamnei, Tropaeolum maius; planta asemanatoare cu gura-leului, Antirrhinum maius; placinta de casa, umpluta cu brinza sau marmelada). Dupa Capidan, Raporturile, 203, bg. provine din rom.

copil ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

DUPA prep., adv. 1. prep. (local) dinapoia, dindaratul, inapoia, indaratul. (~ casa se afla ...) 2. prep. (temporal) cu, de. (Zi ~ zi.) 3. prep. (temporal) peste. (S-a intors ~ un ceas.) 4. adv. (modal) conform, potrivit. (A lucrat ~ plan.) 5. prep. (cauzal) pentru. (Varsa lacrimi ~ copilul pierdut.) 6. prep. (instrumental) prin, printru. (Preda o limba ~ o anumita metoda.) 7. prep. (indica o relatie de rudenie) dinspre, (inv.) despre. (Var ~ mama.) 8. prep. apud. (Coresi, ~ apud Iorga.)

STRAIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. Turisti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. copil ~. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus

SFARLEAZA, sfarleze, s. f. 1. Titirez (pentru copii). ♦ Fig. Persoana vioaie si harnica. 2. Capatul de jos al fusului, a carui forma (conica) face ca acesta sa se invarteasca mai usor; prasnel. 3. Placa metalica fixata pe o axa de lemn, care se asaza la tara pe acoperisul caselor, pentru a arata directia vantului. – Sfarla + suf. -eaza.

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Fig. casa parinteasca; p. ext. familie. 3. Numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).

CHIAR¹ adv. 1. Tocmai, intocmai, exact. Acum hora era chiar in sosea (REBREANU). ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva. copilul cu bobocii era chiar copilul lui (EMINESCU). 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn... isi urmarea gandul hotarat (C. PETRESCU). ♦ (Precedat de „ba”) Ba inca, ce e mai mult. ♦ (Precedat de „nici”) Nici macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si daca. In casa unui prietin eu am sa ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni (SADOVEANU). 3. Inca (de pe vremea aceea). Chiar de-acum un an. 4. In realitate, de fapt, intr-adevar. Nu ca zic eu, dar chiar vine (CREANGA). – Lat. clarus.

BAIAT, baieti, s. m. 1. copil de s*x barbatesc. 2. Persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, chiar despre persoane mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tanar angajat la un stapan sau la un patron. ◊ Baiat de casa = valet, fecior. ♦ (Iesit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Din [im] baia.

BAIAT baieti m. 1) copil de s*x masculin. ◊ Bun ~, ~ de treaba se spune, cu o nuanta afectiva, despre o persoana, indiferent de varsta. 2) mai ales la pl. Persoana de s*x masculin neajunsa inca la maturitate; tanar. 3) Persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; fecior; fiu. 4) inv. Tanar angajat ca servitor la o casa boiereasca; valet. /Orig. nec.

orfan (orfana), adj. – copil fara (unul din) parinti. – Var. (inv.) si mr. oarfan. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Galdi 215) var. si mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfao. – Der. orfana, s. f. (fata fara parinti); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, inv.; orfelinat, s. n. (casa de orfani), din fr. orphelinat.

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. Ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.