Rezultate din textul definițiilor
BAUBAU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babau s. m. invar., babaua s. f. invar.] – Din bau (repetat).
BOMBANI, bombanesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi pentru sine, incet si fara a articula raspicat sunetele. ♦ Tranz. A sacai pe cineva, aratandu-i nemultumirea prin vorbe spuse parca pentru sine. 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. – Formatie onomatopeica.
CARUCIOR, carucioare, s. n. 1. Trasurica in care sunt plimbati copiii mici; carut (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roti de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distante scurte; carut (2). 3. Subansamblu al unei masini-unelte, al unei masini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Carut + suf. -ior.
CANTEC, cantece, s. n. 1. Sir armonios de sunete emise cu vocea sau cu un instrument; cantare, cant. ♦ Sunete placute, melodioase emise de unele pasari; zumzetul placut al unor insecte. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau ultima manifestare de valoare (a unui artist, a unui muzician, a unui scriitor etc.). Cantecul planetelor = muzica sferelor. 2. Compozitie literara in versuri, adesea insotita de melodie. ◊ Cantec batranesc = balada populara veche. Cantec de dor = poezie populara cu caracter elegiac. Cantec de lume = poezie lirica cu caracter e****c. Cantec de mase = cantec cu continut patriotic, revolutionar, care are un caracter mobilizator si exprima nazuinte de libertate, de pace etc. Cantec de leagan = cantec liric cu care sunt adormiti copiii mici. ◊ Expr. Vorba (sau povestea) cantecului = cum se zice; vorba ceea. Asa-i cantecul = asta e situatia. A fi cu cantec sau a-si avea cantecul sau = (despre lucruri, intamplari, atitudini etc.) a avea istoria, talcul sau (complicat, plin de aspecte dubioase, neclare). [Var.: (reg.) cantic s. n.] – Lat. canticum.
GANGURI, ganguresc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, inca nearticulate in cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei si turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguni, gunguri vb. IV] – Formatie onomatopeica.
GANGURIT s. n. Sunete disparate, nearticulate in cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei si de turturele; gangurire. – V. ganguri.
GERILA s. m. (In expr.) Mos Gerila = personaj legendar despre care copiii mici cred ca le aduce daruri pentru pomul de iarna. – Din ger + suf. -ila.
UD, -A, uzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Patruns, imbibat de apa sau de alt lichid; imbibat de umezala, foarte umed; murat (3). ♦ (Despre ochi) Plin de lacrimi; inlacrimat. ♦ Plin de naduseala; transpirat, asudat. ♦ (Despre copiii mici) Care a u****t pe el. 2. S. n. U***a. Basica udului. – Lat. udus.
OPAREALA, opareli, s. f. 1. Oparire. 2. (Pop.) Iritatie a pielii, care se iveste (mai ales la copiii mici) la incheieturi si intre coapse, provocand usturimi; oparitura. – Opari + suf. -eala.
PLEASNA, plesne, s. f. 1. (Pop.) Sfichi; p. ext. bici. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) in pleasna de bici = a aduce (pe cineva) cu mare graba, in cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. (Reg.) Fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. (Pop.) Iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copiii mici). – V. plesni.
ODORAS, odorase, s. n. Diminutiv al lui odor1 (2); termen de alintare intrebuintat de parinti pentru copiii mici. – Odor1 + suf. -as.
ORACAI, pers. 3 oracaie, vb. IV. Intranz. (Despre broaste) A scoate strigatul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plange, a scanci. [Prez. ind. pers. 3 si: oracaieste] – Orac + suf. -ai.
FASA, fesi, s. f. 1. Bucata lunga si ingusta de panza cu care se infasoara strans copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau in) fasa = (de) pe vremea cand era copil mic; p. ext. de cand se stie, de la inceput. Abia iesit din fasa = foarte tanar, inca copil. 2. Fasie lunga si ingusta de tifon cu care se bandajeaza ranile. [Pl. si: fese] – Lat. fascia.
OPARI, oparesc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apa, lesie, lapte etc.) pentru a spala, a curata de coaja, a gati etc. ♦ Tranz. si refl. A provoca sau a capata arsuri, turnand sau varsand apa clocotita sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face rani si iritatii in unele parti ale corpului, mai ales la incheieturi, din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre malai, faina, plante uscate) A se incinge, alterandu-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se vesteji (din cauza caldurii); a se mana din cauza soarelui prea fierbinte aparut dupa ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
OPARIT, -A, opariti, -te, adj. 1. Peste care s-a turnat sau s-a varsat apa fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritatii ale pielii (de obicei la incheieturi) din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Fig. Fara chef, suparat; fiert, plouat. – V. opari.
LANDOU, landouri, s. n. 1. Trasura luxoasa cu patru locuri asezate fata in fata si cu capota formata din doua parti mobile. 2. Carucior pentru copiii mici, mare si acoperit. – Din fr. landau.
LEAGAN, leagane, s. n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele impletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ◊ Cantec de leagan = cantec cu care se adorm copiii. ◊ Expr. Din leagan = din frageda copilarie; de la inceput. 2. Fig. Loc de origine, de bastina. 3. Institutie de stat sau asezamant filantropic unde sunt crescuti copiii abandonati sau orfani. ♦ (Impr.) Cresa. 4. Scaun sau scandura suspendata cu franghii, pe care se asaza cineva ca sa se balanseze; p. ext. scranciob. ◊ Loc. vb. A se da in leagan = a se balansa. – Din legana (derivat regresiv).
STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.
CRACIUN, craciunuri, s. n. Sarbatoare crestina care celebreaza, la 25 decembrie, nasterea lui Cristos. ♦ Mos Craciun = personaj legendar despre care copiii mici cred ca aduce daruri pentru pomul de iarna. – Probabil lat. creatio, -onis „nastere”.
BAVETA s. bavetica, barbita, (rar) barbie. (~ pentru copiii mici.)
CARUCIOR s. carut, landou, trasurica, (rar) carucean. (~ pentru copiii mici.)
DADACA ~ce f. Femeie angajata intr-o casa sau intr-o institutie prescolara pentru a ingriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grija exagerata fata de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a coplesi pe cineva cu povete. /<ngr. dada, turc. dadi
FASA fesi f. 1) Fasie de panza cu care se infasoara copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau in) ~ din primele momente ale vietii. Abia iesit din ~ foarte tanar. A iesi din ~ a depasi varsta copilariei. 2) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj. [G.-D. fesii] /<lat. fascia
GANGURIT n. 1) v. A GANGURI. 2) Sunet caracteristic lipsit de articulatie definita, produs de copiii mici. 3) Sunet caracteristic scos de porumbei sau turturele. /v. a ganguri
LANDOU ~ri n. 1) inv. Trasura luxoasa cu capota pliabila, avand patru locuri asezate fata in fata. 2) Carucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landau
LEAGAN ~e n. 1) Pat mic, servind pentru a tine si a legana copiii mici. 2) fig. Loc de origine; obarsie. /v. a legana
OPAREALA ~eli f. 1) v. A OPARI si A SE OPARI. 2) Iritatie a pielii, manifestata prin usturimi, care apare, mai ales la copiii mici, la incheieturi si intre coapse. /a (se) opari + suf. ~eala
A SE OPARI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A capata iritatii ale pielii (din cauza caldurii sau a lipsei de curatenie). 2) (despre faina, fan etc.) A-si pierde proprietatile initiale (sub influenta umezelii si a caldurii), capatand un gust sau un miros neplacut; a se aprinde; a se incinge. 3) (despre plante) A-si pierde fragezimea si vlaga, vestezindu-se (din cauza arsitei); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti
PAPA1 f. (in limbajul copiilor mici sau al maturilor cand vorbesc cu copiii mici) Ceea ce se mananca; mancare. /<lat. pappa
PATUC ~uri n. (diminutiv de la pat) Pat prevazut cu o ingraditura (si fixat pe roti) in care sunt tinuti copiii mici. /pat + suf. ~uc
chichia, pers. 3 sg. chichie, vb. I (reg.; despre copiii mici) a ciripi, a piui, a ganguri.
ciupa s.f. (reg.) 1. apa calduta (incropita), in care se scalda copiii mici; baie, scaldatoare, scalda, scaldausa. 2. vasul de lemn (albia, copaia, covata, troaca) in care fac copiii mici baie; baia, baita.
fantanea s.f. (reg.) 1. ulcer artificial. 2. moalele capului (la copiii mici).
pisalcios, pisalcioasa, adj. (reg.) 1. (despre copiii mici) pisacios. 2. (fig.; despre oameni) lipsit de energie, de vointa; moale; nevoias, prapadit.
sasai, sasai si sasaiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre frunzele miscate de vant, despre ape etc.) a produce un zgomot slab si continuu; a susui, a sosoi, a fosni, a fasai, a susoti, a murmura, a susura. 2. (despre copiii mici) a linisti, a adormi prin repetarea prelungita si monotona a sunetului s; a susui. 3. a suiera.
leagan (leagane), s. n. – 1. Patut care se balanseaza pentru copiii mici. – 2. Inceput, origine. – 3. Scrinciob, dulap. – 4. (Inv.) Caleasca, sareta. – 5. Scaunel, capra vizitiului la trasurile cu suspensie. – 6. Virsa, instrument de pescuit in forma conica. – Var. leangan, leagana. Mr. leagina, megl. legan, istr. leagar. Der. legana, vb. (a da in leagan un copil; a adormi cu cintece un copil; a dezmierda, a desfata; refl., a se da in leagan; a merge leganat, a se balansa; refl., a se clatina, a oscila, a se balabani; refl., inv., a se indoi, a sovai); leganator, adj. (care incinta); leganatoare, s. f. (servitoare care leagana); leganatura, s. f. (leganare). Origine nesigura. Pare sa provina dintr-un lat. *lecanis, din gr. λεϰάνη (si, de asemeni, λαϰάνη sau λεϰάνιον), „taler, galeata, jgheab”, cf. rus. lochani „lighean” (Vasmer, II, 62). De fapt, forma traditionala a leaganului este cea a unei copai facute dintr-un trunchi de copac taiat in doua, in directia inaltimii, si scobit, cf. albie, copaie. Dupa Boissacq 568, cuvintele gr. provin prin intermediul lui λέϰος „taler”, dintr-o radacina indoeurop. *leq- „a se incovoia”, cf. lat. lanx „taler, terezie de balanta”. Semantismul pare normal: nu si fonetismul, care prezinta o oarecare dificultate. Ar trebui sa se admita o schimbare de accent, facilitat poate de vb. legana (cf. pieptene-pieptana, cumpana-cumpani, geamana-ingemana, etc.). Si asa, rezultatul ar trebui sa fie leagina (ca in mr.), unde i s-ar fi deschis sub influenta lui e anterior si al lui e final de la pl. Forma de pl. a oscilat de la leagene (sec. XVII, inv.) › legene la leagane, care este forma acceptata astazi, poate datorita unei repugnante instinctive de a admite schimbarea lui g › g in interiorul cuvintului. Este un cuvint comun (ALR, I, 287); si prezenta formei rotacizate (cf. istr.) arata fara putinta de tagada o apartenenta la fondul lingvistic primitiv. Der. din gr. λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571, dar nu a fost acceptata, si nici n-ar putea fi, caci Roesler pornea de la gr. moderna. Laurian si Massim se gindeau la gr. λίϰνον „leagan”; si Candrea presupune ca acest ultim cuvint ar fi trecut in lat. in forma *liginus, a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga, se explica, neconvingator, prin paralelismul cu cearcan si mesteacan). Toate celelalte ipoteze pleaca de la vb. legana, considerat ca originar, in timp ce leagan ar fi un postverbal. Parerea cea mai acceptata astazi, din cite se pare, este cea a lui Puscariu, care se bazeaza pe un lat. *ligināre, der. din ligare. Explicatia semantica se gaseste in faptul ca anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le usura balansul (Puscariu, Lat. li, 172; Puscariu 957; REW 5028; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 228; Rosetti, I, 58 si 168; Iordan, BF, IX, 149; cf. Rohlfs, Differenzierung, 57; Draganu, Dacor., III, 509-14, explica lat. *ligināre printr-un radical *lig- „a misca”). – Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar in Trans. si nu e sigur ca-i cel initial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultati; si nici evolutia semantica propusa nu pare probabila, deoarece *ligināre „leagane” ar trebui sa insemne, dupa acelasi Puscariu, „a lega leaganul”, adica faza de pregatire a lui legana, care se da o singura data; asa ca *ligināre doar in mod fortat ar putea ajunge sa insemne „a legana” (dupa cum in iter facere nu putem conchide ca facere ar putea ajunge sa insemne „a calatori”). Cu atit mai putin pare convingator etimonul *legivinare, de la levis compus cu agināre (Candrea-Dens., 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul de „a se misca incet”. In fine, nu sint probabile explicatiile incercate pe baza imprumuturilor moderne din mag. lengetni, logatni (Cihac, II, 511); din alb. lekunt „a legana” (Miklosich, Rum. Unters., II, 22); din bg. legalo „cuib” (Byhan 264); din mag. lengeni „a undui, a face valuri” (Scriban).
BABITA2, babite, s. f. (Pop.) Boala de dentitie pe care o fac copiii mici. – Bg. babici.
BOMBANI, bombanesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi singur, incet si nedeslusit. ♦ Tranz. A certa, a sacai pe cineva. 2. Tranz. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate; a ganguri. – Onomatopee.
CIUPA, ciupe, s. f. (Reg.) Albie in care se scalda copiii mici; apa in care li se face baie. – Comp. bg. cipa.
CARUCIOR, carucioare, s. n. 1. Trasurica in care sunt plimbati copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obisnuite si care e folosit la transporturi. – Din caruta + suf. -ior.
botel m., pl. ei (d. rus. boty, ghete taranesti). Mold. sud. Pop. Pl. Ghete sau pantofi p. copiii mici care incep sa umble. – In Bz. botinasi.
BARBITA, barbite, s. f. 1. Servetel de panza sau de musama care se leaga la gatul copiilor mici cand mananca; baveta. 2. (Rar) Barbuta. – Barba + suf. -ita.
BACA adv. Atentionare facuta unui copil mic care ar putea sa se loveasca.
BEBELUS, bebelusi, s. m. copil mic in primele luni de viata. – Bebe + suf. -alus.
BENJAMIN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tanar membru al unui grup. – Din fr. benjamin.
BROSCOI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broasca (1). 2. Masculul broastei (1). 3. (Glumet) Epitet dat unui copil mic. – Broasca + suf. -oi.
BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.
CHISTOC, -OACA, chistoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de tigara. 2. S. m. si f. Fig. copil mic de statura si indesat. [Pl. si: (1) chistocuri. – Var.: chiostec s. n.] – Et. nec.
DADACA, dadace, s. f. Femeie angajata pentru cresterea si ingrijirea copiilor mici. ◊ Expr. A face pe dadaca = a-si asuma rolul de a asista, de a indruma si de a ingriji pe cineva, in special pe un copil. – Din ngr. dada, tc. dad (influentat de neneaca, babaca, duduca etc.).
HUTUTA, hutut, vb. I. Tranz. (Reg.) A legana (un copil mic). – Din huta.
TARC, tarcuri, s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura, gard de nuiele, spini, de spini etc. in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafata imprejmuita de acest gard. 3. Mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsarkos.
ZGAMBOI1, zgamboi, s. m. (Fam.) copil (mic), pusti, pici. – Et. nec.
PEDIOMETRU, pediometre, s. n. Aparat cu care se masoara inaltimea si greutatea copiilor mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. pediometre.
PEDIOMETRIE s. f. (Med.) Masurare a lungimii si a greutatii copiilor mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. pediometrie.
PLOD, plozi, s. m., ploduri, s. n. 1. S. m. (Astazi peior.) copil (mic). 2. S. n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodu.
POPANDOC, -OACA, popandoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a doua specii de rozatoare: a) soarece de camp; b) popandau (1). ♦ (Adverbial) Drept, in picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumet pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statura, scund. – Et. nec. Cf. popandau.
PRASLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic: prichindel. – Din sl. prustu, bg. prast.
PRASNEL, prasnele, s. n. 1. Jucarie mica facuta din lemn, din os, din metal, cu un varf ascutit si care se roteste pe o suprafata plana; titirez, sfarleaza. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prasnelul (sau ca un prasnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. copil mic (sau om mic de statura) si foarte vioi. 2. Capatul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul sa se invarteasca mai usor. 3. Partea interioara a fusului morii, fixata intr-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prasnel” < bg.) + suf. -el.
PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statura, de obicei vioi si poznas. ♦ copil mic (sprinten si zburdalnic); pici. – Et. nec.
SASAI, sasai, vb. IV. Tranz. A repeta in mod prelungit si monoton sunetul „s” pentru a linisti sau a adormi un copil mic. – Formatie onomatopeica.
ORACAIT, oracaituri, s. n. Actiunea de a oracai si rezultatul ei; strigat caracteristic broastei; oracaiala, oracaire. ♦ Fig. Amestec de voci, galagie. ♦ (Fam.) Planset, scancet de copil mic. – V. oracai.
ORACAIRE, oracairi, s. f. Actiunea de a oracai si rezultatul ei; oracait. ♦ (Fam.) Scancet de copil mic. – V. oracai.
COCON1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politete care denumeste un barbat; domn. 2. (Inv. si pop.) Fiu, fecior (apartinand unor parinti din clasele sociale inalte). 3. (Inv. si reg.) copil mic, abia nascut, prunc. [Var.: cucon s. m., conul s. m. art.] – Et. nec.
MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.
MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.
NAPARSTOC, -OACA, naparstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. si f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoana mica de statura; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprastok.
COCA3 s. f. (In graiul copiilor sau ca termen dezmierdator cu care ne adresam lor) copil mic. – Creatie infantila. Cf. scr. koka, it. cucco.
CODANEL, codanei, s. m. (Rar) copil mic; baietas. – Codan + suf. -el.
TOXICOZA, toxicoze, s. f. Infectie grava a copiilor mici, manifestata prin diaree, voma, denutritie etc. – Din fr. toxicose.
TETA, tete, s. f. (Fam.) Ingrijitoare de copii mici; guvernanta. – Formatie onomatopeica.
SCANCET, scancete, s. n. Plans inabusit, slab si intretaiat (specific copiilor mici); scanceala, scancitura, scancit. ♦ Vaiet (de pasari, de animale); scheunat. – Scanci + suf. -et.
BAVETICA s. baveta, barbita, (rar) barbie. (~ se pune la gatul copiilor mici, cand mananca.)
BARBITA s. 1. barbisoara, barbusoara, barbuta. (Purta o ~.) 2. baveta, bavetica, (rar) barbie. (~ la gatul copiilor mici.)
GANGURI vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a stiorlacai. (Un copil mic care ~.) 2. a ugui. (Turturelele ~.)
GANGURIT s. 1. gangurire. (~ul copiilor mici.) 2. v. uguit.
LEGANA vb. 1. (reg.) a salta, (Transilv.) a tutula. (A ~ un copil mic pentru a-l adormi.) 2. (reg.) a (se) daina, a (se) hinta, a (se) hututa, (prin Munt. si Transilv.) a (se) scarciumi. (Se ~ in gradina.) 3. (Transilv.) a tutula. (Ii ~ in scran-ciob.) 4. v. balansa. 5. v. balabani.
SAMCA s. (MED.) (reg.) spasma. (~ este o boala a copiilor mici.)
pediometru (aparat pentru masurarea copiilor mici) s. n. (sil. -di-o-, -tru), art. pediometrul; pl. pediometre
BAMBINO s.m. (fam.) copil mic. [< it. bambino]
BAVETA ~e f. Sort mic (de panza, de musama sau de material plastic) care se leaga la gatul copiilor mici cand mananca; barbita. [G.-D. bavetei] /<fr. bavette
BARBITA e f. Sort mic (de panza, de musama sau de material plastic etc.) care se leaga la gatul copiilor mici (sub barbie) cand mananca; baveta. /barba + suf. ~ita
BEBE m. copil mic; copilas. [Var. bebi] /<fr. bebe
A BOMBANI ~esc 1. intranz. 1) (despre persoane) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bodogani; a boscorodi. 2) (despre copii mici) A vorbi nearticulat. 2. tranz. (persoane) A deranja, manifestandu-si nemultumirea prin vorbe spuse incet si confuz. /Onomat.
BROSCOI ~ m. (augmentativ de la broasca) 1) Masculul broastei. 2) fam. copil mic dolofan, cu ochii mari. /broasca + suf. ~oi
A CERE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obtine ceva; a-si manifesta dorinta de a avea ceva. ~ o carte. ~ un sfat. ~ un ajutor. ◊ ~ mana (unei fete) a propune casatorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. ~ un drept. ◊ ~ cuiva socoteala a cere lamuriri de la cineva. 3) A face sa fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. copilul mic cere multa atentie. /<lat. quaerere
CHISTOC2 ~ci m. fig. copil mic; prichindel; puradel. /Orig. nec.
COCA3 f. pop. 1) copil mic; creatura infantila. 2) Jucarie care infatiseaza un copil mic; papusa. [G.-D. cocii] /cf. sb. koka, it. cucco
A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere
A DESFASA desfas tranz. (copii mici) A desface din fasa sau din scutece. /<lat. disfasciare
A GANGURI ~esc intranz. 1) (despre copii mici) A incerca sa vorbeasca, scotand sunete putin articulate. 2) (despre porumbei si turturele) A scoate sunete prelungi si repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat.
MEZIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre copii) Care s-a nascut ultimul in familie; cel mai tanar in raport cu ceilalti copii; mic. 2) pop. (despre frati) Care este nascut al doilea in raport cu ceilalti frati; de mijloc. /<sl. mezinu
PARASITURA ~i f. pop. 1) Ou de gaina mic (si cu coaja moale). 2) fig. copil mic si sfrijit. /a parasi + suf. ~tura
PLOD ~zi m. pop. 1) Organism animal sau uman in stadiile initiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. copil mic. /<sl. plodu
PRASLEA m. art. 1) Baiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) copil mic; prichindel; puradel. /cf. prasnel
PRASNEL2 ~i m. copil mic si sprinten. /<sl. pristeni
PRICHINDEL ~i m. 1) Om de statura mica, istet si poznas (mai ales in basmele populare). 2) copil mic; praslea; puradel. /Orig. nec.
PURADEL ~i m. fam. 1) copil de tigan. 2) copil mic; prichindel; praslea. /<ung. purde
STRIGA ~gi f. 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce infatiseaza un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele mortii. 2) Pasare rapitoare de noapte, cu penaj cenusiu-ruginiu, cu pete albe si brune-intunecate, care se hraneste, mai ales, cu soareci. 3) (in superstitii) Fiinta imaginara despre care se crede ca chinuie copii mici sau ca ia mana de la vaci. /<lat. striga
TARTAN ~i m. 1) Planta cu tulpina inalta, puternic ramificata si cu frunze adanc zimtate. 2) pop. rar copil mic care abia invata sa mearga. /Orig. nec.
UD2 uda (uzi, ude) 1) si substantival (in opozitie cu uscat) Care este imbibat (sau acoperit) cu apa sau alt lichid. Haina uda. Lemne ude. ◊ ~ul de ploaie nu se teme cel care a trecut prin multe greutati nu se sperie usor. Cu ochii uzi cu ochii plini de lacrimi. ~ de sudoare transpirat. 2) (despre copii mici) Care s-a u****t pe el (in scutece, in haine). /<lat. udus
ALEZA s.f. Bucata de panza care se asterne peste cearsaf sub un bolnav sau copil mic. [< fr. alese].
celed, celeduri, s.n. (reg., inv.) 1. (cu inteles colectiv) servitorimea dintr-o casa; familie, copii; gloata, liota. 2. (la sg.) copil mic, prunc.
coldus, coldusi, s.m. (reg.) 1. cersetor, milog, sarac. 2. orfan. 3. (la pl.) copii mici murdari. 4. monstru.
jgat, jgati, s.m. (reg.) copil mic si iute; zgatie.
musamat, musamate, s.n. (reg.) cuvint de alintare pentru un copil mic; frumos.
nocoroaba, nocoroabe, s.f. (reg. si fam.) copil mic si dragalas.
papa s.f. sg. (inv. si reg.) 1. mancare pentru copii mici facuta din lapte si gris; mancare. 2. mancare ingrosata cu faina sau malai. 3. omleta. 4. mancare ciobaneasca din cas si urda, prajite impreuna. 5. malai cu apa pentru puii mici de gaina. 6. laptisor-de-matca.
parip, paripi, 1. cal tanar, sprinten si frumos, bun de calarie; cal laturas, care merge pe langa cel din ham, pahodnic, bidiviu, telegar. 2. cal sau manz mic, slab, nedezvoltat; martoaga. 3. copil mic.
paslic, paslici, s.m. (reg.) copil mic.
picatel, -ea, picatica, s.m. si f. 1. (s.m. si f.; inv. si pop.) picatura mica dintr-un lichid, dintr-o materie topita (si solidificata); (fig.) copil mic. 2. (s.m. si f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de alta culoare; puchitei, buline, bobite. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscatele. 4. (s.f., reg.) gradina la marginea satului.
pipiloanca, pipiloance, s.f. (reg.) copil mic (de fasa).
pislic, pislici, s.m. (reg.) copil mic.
pitu! interj., s.m. (reg.) 1. (interj.) strigat cu care se cheama manjii. 2. (s.m.) copil mic.
pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.
policie2 s.f. (reg.) copil mic care face ghidusii.
prichiduta s.m. (pop.) 1. numele piticului istet din basmele romanesti; prichindel.2. (fam.) copil mic si zglobiu.
sfartai, sfartaie, s.n. si sfartai, s.m. 1. (s.n.; inv. si reg.) sfert. 2. (s.n.; reg.) unitate de masura a suprafetelor, egala cu 1/3 de iugar. 3. (reg.; in forma: sfartar) schioapa. 4. (s.m.; reg.) copil mic.
PEDIOMETRIE s.f. Masurarea sugarilor; determinarea inaltimii si a greutatii copiilor mici. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. pediometrie].
sasaiala, sasaieli, s.f. (reg.) sunet produs prin pronuntarea prelungita si repetata a sunetului s, pentru a linisti sau a adormi un copil mic; susuit, sasait.
sopartic, sopartici, s.m. (reg.) copil mic statura.
stima, stime, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate. 2. pocitura, pocitanie. 3. fiinta sau planta purtatoare de noroc. 4. noroc. 5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt. 6. copil mic si neastamparat. 7. presimtire. 8. (in forma: stema) taina, secret. 9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.
stimit, -a, adj. (reg.) 1. chircit. 2. (substantivat) copil mic si neastamparat.
PUERICULTURA s.f. Ramura a medicinei care se ocupa cu cresterea copiilor mici; ansamblu de mijloace proprii a asigura dezvoltarea normala si ocrotirea sanatatii copiilor. [Pron. pu-e-. / < fr. puericulture, cf. lat. puer – copil, cultura – crestere].
ALEZA s. f. bucata de panza care se asterne peste cearsaf sub un bolnav sau copil mic. (< fr. alese)
BAMBINO s. m. (fam.) copil mic. (< it. bambino)
BARBITA2, barbite, s. f. Mic servetel de panza sau de musama care se leaga la gatul copiilor mici cand mananca. – Din barba + suf. -ita.
CAPTATIE (‹ capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesiva exclusiva si agresiva fata de obiecte sau persoane agreate. Se manifesta la copii mici, in atitudinile m*****r posesive si hiperprotectoare, in cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Incercare de a cistiga bunavointa unei persoane pentru a o determina sa faca anumite liberalitati testamentare, fie in favoarea proprie, fie in beneficiul altor persoane.
BURCAS1, burcasi, s. m. (Reg.) copil mic.
BURSUC, bursuci, s. m. Viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Tc. borsuk.
SUGARICE s. f. (Rar) Biberon. ♦ Bucatica dintr-un aliment (mestecata) data copiilor mici sa o suga. – Din sugar + suf. -ice.
KIRIACOPOL, Neculai (?-1842), medic din Moldova. In 1827, a publicat, la Iasi, o carte cu sfaturi igienice si medicale pentru femeile gravide, lauze si cu copii mici.
broscoi m., pl. tot asa. Broasca mare. Fig. Fam. copil mic: ma broscoiule! V. borboloc.
copilas m. copil mic.
PARASITURA, parasituri, s. f. (Pop.) Ou de gaina neajuns la dezvoltare deplina, mic (si cu coaja moale). ♦ Epitet dat unui copil degenerat, mic si sfrijit. – Parasi + suf. -tura.
MITITEL adj., s. 1. adj. micut, (pop.) micsor, micsorel, micutel, micutel, (reg.) michit, mititioc. (Un copil ~.) 2. s. mic. (A mancat doi ~ cu paine.)
parci2, parci, s.m. 1. (inv. si pop.) tap de prasila; berbec de prasila. 2. (pop.) miros caracteristic pe care il au tapii in perioada de imperechere; sudoare de tap, parceala, parcit, parcitura, parcioc, parcita. 3. (reg.) hormonii s*****i la om. 4. (reg.) tanar d*******t, usuratic. 5. (reg.) om de statura mica, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.
plodet, plodeti, s.m. (reg.) copil mai mic.
putisoara, putisoare, s.f. (pop. si fam.) 1. puta mica de copil; putica, putuica. 2. (la pl.) produs culinar preparat din cartofi fierti, faina si oua, cu forma de batoane presarate cu pesmet, prajite cu grasime si cu zahar. 3. (reg.) omusor.
scaldusca, scalduste, s.f. (reg.) 1. imbaiere (mai ales a nou-nascutilor). 2. apa in care se scalda sau s-a scaldat cineva; scaldusa. 3. vas, cada, albie mica in care se scalda copiii; scaldusa. 4. mica petrecere la botezul unui copil.
scarlete, scarleti, s.m. (reg.) 1. saniuta pentru copii. 2. om mic de statura; copil vioi, iute, neastamparat.
sfarla, sfarle, s.f. (reg.) 1. bobarnac. 2. bot, rat. 3. (peior.) gura. 4. (inv. si reg.) jucarie mica de copii care se invarteste pe o suprafata plana; sfarleaza, titirez, prasnel. 5. (pop.) femeie slaba si iute in miscari. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) bat prevazut cu doua gauri si cu o sfoara, care se fixeaza in buza unui cal, ca sa nu se miste la potcovit. 8. (reg.) coliba din lemn intr-o padure. 9. (reg.) pestisor de rau; zvarluga.
bondoc, -oaca adj. si (nord) bunduc, -a adj. (turc. bunduk. Sain. Cp. cu butuc). Scund, mic, indesat: copil, cal bondoc. – Si ghindoc (vest), ca buftea fata de ghiftuiesc. V. prichindel.
copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! copil adevarat, copil legitim. copil din flori, bastard. copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.
copila f., pl. e (d. copil). Fata mica. Fig. (adj.). Naiva: nu fi copila!
TANDARICA, tandarele, s. f. Diminutiv al lui tandara; aschiuta, surcica. ♦ Fig. (si s. m.) Om mic de statura; copil. [Var.: (reg.) tandurica s. f.] – Tandara + suf. -ica.
POSIDIC, (1) posidicuri, s. n., (2) posidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Multime, droaie, gloata de copii; p. ext. multime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statura. [Var.: posandic, posodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadek.
TROTINETA, trotinete, s. f. mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scandura dreptunghiulara montata pe doua roti si articulata cu o bara perpendiculara pe ea, servind ca bara de directie, si care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.
posidic (multime de copii, de animale mici) s. n., pl. posidicuri
PUSTI ~ m. fam. 1) Baiat mic; baietel; pici. 2) copil strengar. /cf. turc. pust
TANC ~ci m. 1) fam. Pui de caine; catel. 2) depr. copil de varsta mica. /cf. ung. cenk
cioacla, cioacle, s.f. (reg.) 1. saniuta pentru copii, barzeica; sanie mica de adus lemnele din padure, cochirla, bargeica, tarnita. 2. prajina cu un carlig in varf; cange de prins mortii ciumati. 3. carucior pentru transportul mortilor de ciuma.
huta1, hute, s.f. (reg.) scranciob mic; leagan de copii.
puscuta, puscute, s.f. (pop.) 1. pusculita, pusca mica. 2. puscoci, puscala de soc (pentru copii). 3. prastie. 4. (in sintagma, art.) de-a puscuta = numele unui joc de copii. 5. (inv.) colivie mica.
rasunoi, rasunoaie, 1. aluat ras de pe vas; colacel facut din el. 2. mamaliga mare, vartoasa. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necasatorit.
sacalus, sacalusuri si sacaluse, s.m. 1. (inv.) tun mic, primitiv, cu tragere directa, folosit in evul mediu ca arma de lupta, iar apoi la parade; salva de sacalus. 2. (inv.) pusca mica folosita in evul mediu. 3. (reg.) pusca de joc (pentru copii). 4. (reg.) piua mica cu chibrituri care produce explozie. 5. (reg.) praf de pusca pus in teava. 6. (reg.) bucata groasa (sferica) de lemn sau dintr-un aliment. 7. (reg.) bucata de lemn de care se priponesc vitele; pripon, tarus. 8. (reg.) lemn care se pune cailor naravasi in gura cand se potcovesc.
speana, spene, s.f. (reg.) covata mica pentru scaldat copiii.
somac, somaci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care traiesc sub pamant; soarece, sobolan, catelul-pamantului, cartita. 2. specie de caine. 3. om pipernicit, mic de statura; copil. 4. (in forma: somalc) boala care se manifesta prin aparitia unor noduli subcutanati.
falchidion s. n. – (Inv.) Parte procentuala asigurata de lege mostenitorilor directi: dupa codul din 1814, constituia 33 (la suta) din mostenire, daca numarul copiilor era mai mic de patru, si 50 (la suta), daca era mai mare. Ngr. φαλϰίδιον (sec. XVII), din lat. lex Falcidia.
minastire (minastiri), s. f. – Institutie religioasa, unde traiesc calugari(te). – Var. manastire, (inv.) monastire. Mr. minastir, megl. manastir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), partial prin intermediul sl. manastyri (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monostir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvint de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificiala, formata dupa ngr. μοναστήριον. – Der. minastiresc, adj. (de manastire); minastioara, s. f. (manastire mica; joc de copii).
posidic (posidicuri), s. n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de „forfot”, cf. fos-. Legatura cu mag. fosedek (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodek (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s. f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. pozesti „a arde”, ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvint autorul ar face alcoolul de proasta calitate; in realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).
copil m., pl. li (var. din copil). copilet, stulete mic rasarit pe linga cel mare. S. n., pl. e. Cirligu (titina) in care se prinde usa, cirligu pe care cade ivaru [!] si tine usa inchisa.
VARSAT2 n. pop. Boala epidemica de natura virotica caracterizata prin eruptii de vezicule (sau pete rosii) pe suprafata pielii, care, uscandu-se, lasa cicatrice; variola. ◊ ~ negru variola hemoragica. ~ de vant boala contagioasa care se manifesta prin febra si eruptie veziculara; varicela. ~ mare boala contagioasa (frecventa la copii) care se manifesta prin febra si eruptie rosie pe tot corpul, urmata de cojirea pielii; scarlatina. ~ mic boala contagioasa la copii, care se manifesta prin aparitia unor pete rosii pe piele; rujeola; pojar; cori. /v. a (se) varsa
nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.
scarneci, scarneci, s.n. (reg.) copil cu nasul carn, mic.
sprit2, -a, s.n. si f. (reg.) 1. (s.n.) pompa de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) masina folosita la umplutul carnatilor. 4. (s.n.) masina intrebuintata la fasonarea garniturilor de prajituri. 5. (s.n.) puscoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompa mica, cu care se fac spalaturi interne la animale. 7. (s.f.) pompa mica folosita pentru indepartarea albinelor cand roiesc.
tambri s.m., n. (reg.) 1. un peste. 2. epitet dat unui copil. 3. (s.n.) arac mic.
SANIUTA, saniute, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. Sanie mica cu care se dau copiii pe sanius sau se trag pe zapada. [Pr.: -ni-u-] – Sanie + suf. -uta.
CARUCIOR ~oare n. 1) Trasura mica in care sunt purtati copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplaseaza pe calea ferata sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei masini-unelte care transporta piesa de prelucrat sau unealta prelucratoare. /carut + suf. ~ior
TARC ~uri n. 1) Loc ingradit pentru inchiderea animalelor; ocol; cosar. 2) Ingraditura in jurul unui stog de fan. 3) reg. Loc special amenajat pentru treierat; arie; fatare. 4) rar mica ingraditura mobila, care limiteaza copiilor spatiul de deplasare, cand incep sa mearga. 5) mica constructie pe care se pune leasa pentru uscarea fructelor. 6) art. pop. Constelatie din emisfera boreala; Surugiul; Vizitiul. /Cuv. autoht.
FOLICULOZA s.f. Conjunctivita la copii caracterizata prin aparitia de mici granulatii pe conjunctiva. [Cf. fr. folliculose].
BENJAMIN s. m. copil iubit, rasfatat (cel mai mic dintre frati). (< fr. benjamin)
FOLICULOZA s. f. conjunctivita la copii, caracterizata prin aparitia de mici granulatii pe conjunctiva. (< fr. folliculose)
PIEPTAR ~e n. 1) Haina calduroasa (din blana, din postav etc.), fara maneci, care acopera pieptul si spatele. 2) pop. Piesa de lenjerie femeiasca, fara maneci, care acopera bustul. 3) pop. Sort mic care se leaga sub barbia copilului, protejandu-i pieptul in timpul mancarii; barbita. 4) inv. Piept de camasa, scrobit, care se aplica sub haina. 5) Piesa care protejeaza pieptul unui scrimer; plastron. 6) (in trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care il imbracau luptatorii in scop protector. 7) Curea lata la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar
popelnic, popelnice, s.n. (reg.) lemn cu trei mici ramificatii, cu care se joaca copiii.
tic s.n. (reg.) 1. nume de jocuri de copii. 2. ciocanitoare. 3. bibilica. 4. cantitate, masura, farama mica. 5. varf, ridicatura, deal.
tica s. m. – Persoana mica; expresie de alintare pentru un copil. – Var. tic(a). Creatie expresiva, cf. it. cicca „chistoc” (Battisti, II, 925), luc. cicco „mic”, sp. chico. Este gresita parerea lui Tiktin, care crede ca ar fi o reducere a lui putica, cf. puta. Dubletul lui tic, s. n. (un anumit joc cu mingea). In Mold.
badia m. gen. al lui, voc. badie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat in popor de fratele mai mic celui mai mare ori un copil unui flacau. – In sud bidia. V. nenea.
BENJAMIN s.m. (Rar) copil iubit, rasfatat (de obicei cel mai mic dintre frati). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob].
scaldusa, scalduse, s.f. (reg.) 1. imbaiere (mai ales a nou-nascutilor). 2. (fig.; inv.) spalare, curatire de pacate (in urma botezului). 3. vas, cada, albie mica in care se scalda mai ales copiii; scaldusca, scaldatoare.
tuturez, tutureze, s.n. (reg.) 1. mic bucium din scoarta de alun pentru copii. 2. corn al vacarului.
BING XIN (1900-1999), scriitoare chineza. Nuvele si romane de observatie sociala si de analiza psihologica, configurind situatia femeii in mediul micii burghezii chineze. Lirica intimista. Literatura pentru copii.
cas n., pl. uri, si rar m. (lat. caseus si caseum, cas, brinza; it. cacio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. kase). Brinza dulce nescursa de zer, asa cum se afla in zagirna sau dupa ce o scoti de acolo (V. telemea). Dunga galbena pe care o au puii de pasari la incheietura ciocului. Fig. A avea cas la gura, a fi cu casu la gura, a fi inca copil. Casu popii, un fel de nalba mica care creste ca o tufusoara si pe ale carei fructe le maninca copiii (malva rotundifolia). – Casi se zice cind e vorba de bucati de cas. Dar si in acest caz se poate zice casuri.
TRASURICA, trasurici, s. f. Diminutiv al lui trasura (1); trasura mica si usoara (cu doua roti). ♦ Carucior de copii. [Pl. si: trasurele] – Trasura + suf. -ica.
PENTRU prep., conj. I. prep. 1. (arata scopul) de. (Planta ~ samanta.) 2. (arata scopul) ca, de, drept, spre. (~ incercare; ~ exemplu.) 3. (arata scopul) contra, impotriva. (Medicament ~ hepatita.) 4. (final) spre, (inv.) catre. (O spun ~ binele tau.) 5. (cauzal) datorita. (~ el, n-am mai plecat.) 6. (cauzal) dupa. (Varsa lacrimi ~ copilul pierdut.) 7. (cauzal) la. (Il pedepsea ~ cea mai mica abatere.) 8. (instrumental) contra. (Iti dau o mie de lei ~ un timbru.) 9. (termen comercial; modal-instrumental) pe, per. (900 de lei ~ un kg de grau.) 10. (si adverbial) pro. (~ si contra.) II. conj. (arata scopul) (pop.) precum. (~ ca sa se stie.)
SORCOVA ~e f. 1) rar Varga mica impodobita cu flori artificiale cu care umbla copiii la urat, in dimineata zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de uraturi pe care le declama copiii cu aceasta ocazie. /v. a sorcovi
curelnic, curelnice, s.n. (reg.) 1. plasa mica legata de capatul unei nuiele, cu care copiii prind fluturi. 2. cotet de gaini.
masaiel, masaiele, s.n. (reg.) 1. diminutiv al lui masai1. 2. praznic mic la trei saptamani de la moartea unui copil.
paca, pace, s.f. (reg.) 1. femeie mica. 2. termen dezmierdator la adresa fetelor si a copiilor.
chiup2, chiupi, s.m. (reg.) pasare cantatoare mica, cu penaj frumos, prinsa iarna cu laturile de copii.
ogoi, ogoaie, s.n. (reg.) 1. loc in care se joaca copiii cu mingea; loc delimitat pentru jocurile copiilor. 2. joc practicat de flacai si fete, cu mingea mica, pe un teren delimitat ca cerc. 3. liniste, tihna, odihna.
popenchi, popenchi, s.m. (reg.) 1. ciuperca comestibila (caciula-sarpelui si buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statura; popandoc, poparda. 4. epitet glumet pentru un copil; popandoc, popandau. 5. (cu forma: popenc) om lenes; popanzac, popanzoi, poparda.
SCARLATINA s. f. boala infectocontagioasa (la copii), manifestata prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. (< fr. scarlatine)
unchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor catre fratii parintilor. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, var al tatalui. – Var. unchiu. Lat. aνunculus, probabil provenit din *unclus (Puscariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchias, s. m. (batrin).
bobinac m. (cp. cu cozonac). Ilf. Papusa (om mic) in intregime din portelan cu care se joaca copiii.
pocanaie, pocanai, s.f. (reg.) 1. mica farfurioara de lut, de marimea unei cesti, pregatita de copii pentru jocul de-a pocanaia. 2. (in expr.) de-a pocanaia = joc de copii.
PECULIU s. n. 1. suma de bani economisita de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificatie acordata unui sclav roman de catre stapanul sau. 2. economie realizata in folosul unui copil minor de catre tutorele sau, pana la emancipare. 3. suma mica, neinsemnata, economisita prin munca. 4. parte cuvenita unui condamnat din remuneratia muncii in timpul executarii pedepsei. ◊ remuneratia muncii efectuate de bolnavii psihici in cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)
pispirica, pispirici, s.m. si f. 1. (pop. si fam.) persoana mica (de statura) slaba, prizarita sau neinsemnata. 2. (reg.) pietricica plata aruncata de copii pe suprafata apei, cu salturi numeroase; pitarig.
SCARLATINA s.f. Boala infectioasa si epidemica, care se intalneste mai des la copii si care se manifesta prin febra, dureri de gat si prin mici pete rosii pe tot corpul, urmate de descuamarea pielii. [< fr. scarlatine].
CART2 s. n. mic automobil cu caroserie simplificata, folosit in intreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)
girla (girle), s. f. – 1. Brat de riu. – 2. Apa mica. Bg. garlo (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Conev 9; DAR). – Der. girlan, s. m. (copil hoinar). – Cf. girlici, girlita.
MORISCA s. 1. (reg.) ciutura. (~ este o moara mica.) 2. vanturatoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moara, (reg.) sfarleaza, (Transilv. si Bucov.) sfaraitoare. (~ pentru copii.) 4. paraitoare, scartaitoare, zbarnaitoare. (~ pentru alungat pasarile din semanaturi.)
pasaruta, pasarute, s.f. (reg.) 1. (inv.) pasare mica, pasarica. 2. vrabie gulerata. 3. turta din aluat in forma de pasare facuta pentru copii; pupaza, pasarica.
SPARC, (1) sparcuri s. n., (2) sparci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucata mica (si nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui tanar sau unui copil. [Var.: sparci s. m.] – Cf. ucr. spyrka, pol. szperka.
copil ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.
BILA2, bile, s. f. Obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.
copilA, copile, s. f. 1. Fiica. 2. Fata mica, fetita. 3. Fata tanara (dupa ce a trecut de varsta copilariei). 4. Fig. Fata naiva, nevinovata. – copil1 + suf. -a.
paius, paiuse, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se gasesc in vegetatia pajistilor naturale. 2. paie ramase pe camp dupa seceris; pais. 3. pai mic, paiut de grau; pais. 4. loc pe care creste paisul. 5. (art.) numele unui joc de copii.
Amazonides, femei razboinice care salasluiau in regiunea riului Thermodon din Pontus. Li se atribuia intemeierea mai multor orase, printre care se numarau: Ephesus, Magnesia si Smyrna. Erau conduse tot de femei. Cele mai vestite dintre reginele lor au fost Antiope, Hippolyte si Penthesilea (v. si numirile respective). Se spunea ca amazoanele isi ucideau copiii daca erau de s*x masculin si nu lasau in viata decit fetele, carora de mici le taiau sinul drept, ca sa poata minui mai bine sulita si arcul. Isi petreceau intreaga viata luptind sau indeletnicindu-se cu exercitii razboinice. Divinitatea lor protectoare era Artemis. Mitologia greaca le pomeneste adesea. Odata au invadat Attica pentru a-l pedepsi pe Theseus, care le rapise regina, pe Antiope. Cea mai importanta dintre expeditiile amazoanelor este aceea facuta cu ocazia razboiului troian, cind au venit in ajutorul lui Priamus. Au fost, cu aceasta ocazie, invinse de armata grecilor, iar regina lor, Penthesilea, ucisa de catre Achilles. Se pomeneste, de asemenea, despre infringerea lor de catre Bellerophon si Heracles.
bufnesc si (vechi) buhnesc v. tr. (rut. buhnuti, a izbi, a izbucni; rus. buh, huiet, buhnuti, a izbi, puhnuti, a se unfla; sirb. buknuti, a izbi; bg. buham, a cadea. Cp. cu fr. bouffer, a bufni de furie, a dospi, a fermenta, bouffir, a se unfla, a se ingrasa; germ. buffen, a bufni, a izbucni; ung. bufogni, pufogni. V. buf 2, buha, izbucnesc, busesc). Explodez, bubui. Clocotesc cu mici bufnituri: varu bufneste. Cad cu huiet, vorbind de lucruri grele. Pufnesc (de ris): copiii bufneau dupa usa (V. chefnesc). Ma arat nemultamit, is imbufnat, pufnesc, pocnesc (de necaz). V. refl. Ma izbesc cu zgomot (ca ferestrele izbite de vint).
CART2, carturi, s. n. Automobil de curse mic, cu caroseria si partea mecanica simplificate si viteza redusa; automobil de acest tip folosit de copii in unele jocuri sportive. [Scris si: kart] – Din engl., fr. kart.
COLUMBACA adj. (In sintagma) Musca columbaca (si substantivat, f.) = insecta mica asemanatoare cu o musculita, a carei intepatura veninoasa poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbaczense). – Din scr. Kolumbaci (nume de localitate in Iugoslavia).
BILA2, bile, s. f. Sfera (de mici dimensiuni) fabricata din diferite materiale si intrebuintata in diverse scopuri (ca rulmenti, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bila alba = expresie a votului pozitiv. Bila neagra = expresie a votului negativ. (La notarea raspunsurilor studentilor; in trecut) Bila alba = calificativ intre „foarte bine” si „bine”. Bila rosie = calificativ intre „bine” si „suficient”. Bila neagra = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.
BRATESCU-VOINESTI, Ioan Al. (1868-1946, n. Tirgoviste), prozator roman. Acad. (1918). Schite si nuvele („In lumea dreptatii”, „Intuneric si lumina”) despre lumea micilor functionari provinciali si a descendentilor vechii boierimi, supusa automatismelor, conturind cu compasiune tipul inadaptabilului. Povestiri pentru copii („Puiul”).
SPIRIDUS, spiridusi, s. m. (In basme si in superstitii) D**c mic (vioi si poznas) care se intrupeaza in diferite vietati si slujeste pe vrajitori si pe diavoli. ♦ Fig. copil zburdalnic, vioi, neastamparat. [Var.: (rar) spiritus s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytusek.
schinduf2, -a, s.m. si f. (reg.) 1. persoana mica de statura. 2. persoana cu parul ciufulit, zbarlit; cu aspect neingrijit, ingalata sau cu hainele in dezordine. 3. om (copil) infofolit, incotosmanat. 4. om molau, posac, ursuz.
calusel m., pl. ei (d. calus). Cosas (lacusta). Pl. Caisori, cai de lemn invirtiti cu un mecanizm [!] si pe care incaleca copiii la sarbatori (caruzel). Un joc de noroc compus dintr´o masa al carei mecanizm invirteste niste cai mici care se opresc la un numar oare-care. Flacai calari la nunta (vornicei).
CAMIN, (1, 4, 6) caminuri, (2, 3, 5) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. Cuptor, vatra. 3. Cos pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 5. Denumire data unor institutii cu caracter social-cultural; camin de copii = institutie cu regim de internat pentru copii prescolari (3-6 ani), cu orar de zi sau saptamanal; camin studentesc = asezamant universitar care asigura cazarea studentilor, pe langa acesta functionand uneori si cantine; camin cultural = institutie infiintata in scopul propagarii culturii la sate (5); camin scoala = camin pentru copiii orfani, in care se afla si scoala; camin spital = camin (de batrani) in care se acorda asistenta medicala. 6. Incapere mica subterana, zidita si acoperita cu capac de fonta, pe traseul unei conducte de alimentare cu apa a unui canal, construita pentru a permite accesul la conducta sau la canal. – Din sl. kamina.
PITIGOI, pitigoi, s. m. Pasare mica si vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui si cenusii pe spate, galbene pe pantece; pitigus (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.
caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.
poteras, poterasi, s.m. (inv. si reg.) 1. persoana inarmata care facea parte dintr-o potera; nefer. 2. gonaci la vanatoare. 3. copil strengar. 4. arac de vie. 5. radacina si partea de jos a tulpinii porumbului, ramase pe loc dupa taiatul acestuia. 6. lastar crescut din radacina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) tarus de care se leaga funia cu care se priponeste calul; pripon, stanog. 9. (s.n.) lemn mic.
puscoci, puscoace si puscociuri, s.n. (reg.) 1. (fam.) jucarie care imita pusca, facuta de copii din teava de soc; puscala, pliscoci, pocnitoare, puscavita, puscaleata, puscarita, puschia, puscoi, pusculie, puscuroi, puscuta. 2. irigator, clistir. 3. arc. 4. (s.m. si f.; pop.) fiinta mica nedezvoltata, pitica. 5. (s.m.; in forma: pitcoci) pitulice.
BRUEGHEL (BRUEGEL, BREUGHEL) [brohəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Batrin (numit si B. al Taranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice si de scene de gen, in care a evocat viata taraneasca sau teme din folclorul national („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta taraneasca”, „Orasul taranesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu verva si lirism. 2. Pieter B. cel Tinar (numit si B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii dupa lucrarile tatalui sau („Uciderea pruncilor”, in Muzeul de Arta Nationala a Romaniei). 3. Jan B. (numit si B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe si buchete de flori.
PUSCULITA, pusculite, s. f. 1. Diminutiv al lui pusca. 2. Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizatura ingusta in partea de sus, prin care se introduc, pentru a se pastra, banii economisiti (de copii). – Pusca + suf. -ulita.
pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.
AZVARLITA, azvarlite s. f. (Reg.) Distanta (relativ) mica, socotita dintr-un punct oarecare pana la locul unde ar putea ajunge bataia pustii, un obiect aruncat cu mana etc. ◊ Expr. De-a azvarlita = numele unui joc de copii care consta in azvarlirea cat mai departe a unei pietre, a unui bat etc. A da (cu ceva) de-a azvarlita = a arunca (ceva) cat colo. [Forma gramaticala: (in expr.) azvarlita] – V. azvarli.
tinc (-ci), s. m. – 1. Pui de animal. – 2. copil, tingau. – Var. tinc. Mag. cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Der. tinca (var. tinca), s. f. (catea); tingau, s. m. (flacauas, baietan), cu suf. -au (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabila der. din tig. tsikno „mic”, propusa de Iordan, Introducere in studiul l. rom., 419).
CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)
tu interj. – Imita sunetul unui instrument de suflat. Creatie expresiva, proprie limbajului copiilor; se foloseste mai ales cu reduplicare, cf. bu(bui), du(dui), hu(hui). – Der. tutoi, s. n. (Trans., bucium); tutui, vb. (a suna din bucium; a scoate afara, a goni), pentru al carui dublu sens cf. dudui; tutelca, s. f. (Olt., fluier, flaut); tuturez, s. n. (Trans., bucium mic); tutuc, s. n. (lemn, scurtatura), in Olt. si Banat, poate prin contaminare cu butuc (dupa Bogrea, Dacor., I, 290, din tc. tutuk „obstacol”); tutulus, s. m. (Munt., lemn, trunchi).
strelici, strelici, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) fluture mic de seara, de culoare vanata, cu pudra fina pe aripi. 2. (s.m.) pata mica pe piele. 3. (s.m.) pistrui. 4. (s.m.) rotocol de grasime la suprafata unor lichide (mai ales a supei); steluta. 5. (s.m.; fig.; la pl.; in forma: strilici) sclipire a ochilor. 6. (s.m.; in forma: strelice) picatura. 7. (adj.; in forma: starlic) pipernicit. 8. (s.m.; in forma: starlici) numele unui joc de copii.
Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.
