SUPRACOPERTA, supracoperte, s. f. Coperta suplimentara tiparita din hartie mai groasa, din material plastic etc., care imbraca coperta unei carti, a unui album etc., in scopul protejarii lor si al prezentarii grafice mai atragatoare. – Supra- + coperta.

VINIETA, viniete, s. f. Ilustratie de mici dimensiuni care se pune la inceputul sau la sfarsitul unui text (tiparit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei carti; cliseu folosit in tipografie pentru ornamentatie. [Var.: vigneta s. f.] – Din fr. vignette.

IMBRACA, imbrac, vb. I. Refl. si tranz. 1. A(-si) acoperi corpul cu vesminte. ♦ Refl. A purta haine de o anumita croiala, de o anumita calitate etc. 2. A-si procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) inveli. ♦ Tranz. A infata perna sau plapuma. ♦ Tranz. A inveli cu hartie, cu material plastic etc. copertele unei carti, ale unui caiet etc. ♦ Tranz. A fereca icoane, bijuterii etc. in aur sau in argint. ♦ Tranz. Fig. A invalui, a ascunde (adevarata infatisare, adevaratul aspect etc.). – Lat. *imbracare (< braca „pantaloni”).

BROSARE (‹ fr.) s. f. 1. Actiunea de coasere si de lipire a copertilor unei carti, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o tesatura, prin introducerea in rost a unui fir special de batatura in timpul teserii. 3. Operatie de prelucrare prin aschiere cu o brosa (2) a suprafetei unei piese.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) carte scrisa de mana, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.

TARTAJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele doua coperte ale unei carti; scoarta. 2. (Inv.) carte scrisa de mana care se folosea ca abecedar. [Var.: trataj s. n.] – Cf. ngr. tetradhion.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

IMBRACAMINTE s. f. 1. Totalitatea obiectelor care imbraca corpul omenesc (exceptand incaltamintea); vesminte, haine, straie. 2. Hartie, material plastic etc. cu care sunt invelite copertele unui caiet, ale unei carti etc. 3. Strat de material cu care se acopera o piesa sau o constructie pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: imbracamintei] – Imbraca + suf. -aminte.

MAPA ~e f. 1) Obiect de birou, confectionat din carton, piele sau material plastic, in care se pastreaza anumite hartii sau documente. 2) coperta de protectie a unei carti. 3) Servieta plata cu mai multe deschizaturi. [G.-D. mapei] /<germ. Mappe

SUPRAcoperta ~e f. coperta suplimentara, tiparita special, care se imbraca peste coperta de baza a unei carti. [Sil. su-pra-] /supra- + coperta

BROSA vb. I. tr. 1. A lega laolalta colile unei brosuri, ale unei carti etc. (intr-o coperta moale). 2. A gauri sau a santui prin aschiere o piesa metalica. [P.i. 3,6 -seaza, 4 -sam, ger. -sand. / < fr. brocher].

CANT s.n. Margine, muchie, dunga. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui registru etc. [Pl. -turi. / < germ. Kante].

CANT s. n. 1. margine, muchie. 2. parte a copertei care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui registru. (< germ. Kante)

coperta, coperte, s. f. Invelisul protector al unei carti, al unei publicatii, al unui caiet etc.; scoarta, invelitoare. [Pl. si: coperti] – Din it. coperta.

coperta (coperti), s. f. – Invelisul protector al unei carti, invelitoare. – Var. coverta, cuverta. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marina, din ngr. ϰουβέρτα.

CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latura a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafetei de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante.

CANT, canturi, s. n. Muchie; latura ingusta a unor obiecte. ♦ Partea copertei de carton care depaseste dimensiunile filelor unei carti legate, ale unui caiet sau ale unui registru. – Germ. Kante.

copertaRE, copertari, s. f. Actiunea de a coperta si rezultatul ei; operatie de imbracare a unei carti, a unui caiet etc. cu un invelis protector de hartie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A lega impreuna colile sau foile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc. (punandu-le intr-o coperta moale). 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. – Din fr. brocher.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A coase impreuna colile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc., punandu-le intr-o coperta moale. 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. ◊ Masina de brosat = masina de aschiere care serveste la gaurirea sau la santuirea pieselor metalice. – Fr. brocher.

INVELIS, invelisuri, s. n. 1. Obiect care serveste la invelit; invelitoare. ♦ Scoarta, coperta, de carte. ♦ Invelitoare (de tabla, de tigla etc.) de pe acoperisul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Inveli + suf. -is.

coperta s. invelitoare, scoarta, (inv. si reg.) tartaj, (reg.) tabla. (~ a unei carti.)

LEGATURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura