LONGITUDINE, longitudini, s. f. Distanta in grade, masurata pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob si primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele doua coordonate geografice. ◊ Longitudine cereasca = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.

ASTROMETRIE s. f. Ramura a astronomiei care se ocupa cu stabilirea pozitiei stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrometrie.

POZITIONA, pozitionez, vb. I. Tranz. 1. A aseza intr-o anumita pozitie. 2. A indica coordonatele geografice ale unei (acro)nave, amplasamentul exact al unei masini, al unor unitati militare etc. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. positionner.

ASTROMETRIE f. Ramura a astronomiei care se ocupa cu stabilirea pozitiei si a coordonatelor geografice ale astrilor, precum si cu determinarea timpului pe cale astronomica. /<fr. astrometrie

POZITIONA vb. I. tr. A indica coordonatele geografice ale unei nave, amplasamentul exact al unei masini, al unei unelte, al unei trupe etc. [< fr. positionner].

ASTROMETRIE s. f. ramura a astronomiei, tehnica determinarii pozitiei astrilor pe bolta cereasca, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. (< fr. astrometrie)

POZITIONA vb. tr. 1. a aseza (un obiect, o scula) intr-o anumita pozitie. ◊ (inform.; despre un text) a introduce la inceputul liniilor un numar variabil de spatii, in scrierea unui program. 2. a indica coordonatele geografice ale unei (aero)nave, amplasamentul exact al unei masini, unelte, trupe etc. (< fr. positionner)

CAPITANEANU, Constantin (1844-1893, n. Curtea de Arges), astronom si geodez roman. A determinat coordonatele geografice a numeroase localitati si a contribuit la realizarea triangulatiei generale a Romaniei.

coordonatA ~e f. 1) mat. Fiecare dintre numerele care precizeaza pozitia unui punct fata de un sistem de referinta dat. 2): ~e geografice marimi care determina pozitia unui punct pe suprafata Pamantului (latitudinea, longitudinea si inaltimea in raport cu nivelul marii). 3): ~e astronomice numere cu ajutorul carora se determina pozitia unui astru. [Sil. co-or-] /<fr. coordonnee

DECLINATIE ~i f. astr. coordonata exprimata prin marimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginara care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cereasca. ◊ ~ magnetica unghi format de meridianul magnetic al unui loc si de meridianul geografic. [Art. declinatia; G.-D. declinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. declination, lat. declinatio, ~onis