PIATA, piete, s. f. I. 1. Loc special amenajat unde se face comert cu marfuri, mai ales cu produse agroalimentare. ◊ Trasura (sau masina) de piata = trasura (sau masina) care transporta, contra cost, persoane, bagaje etc. ◊ Expr. A face piata = a cumpara alimentele necesare pentru hrana zilnica. (Fam.) A se certa ca la piata = a se certa violent si folosind cuvinte grosolane. 2. Loc intins si deschis dintr-o localitate, unde se intalnesc sau se intretaie mai multe strazi, adesea amenajat cu spatii verzi, statui etc. II. (Ec. pol.) Sfera a circulatiei marfurilor; cererea si oferta de marfuri. – Din it. piazza.

RESTAURANT, restaurante, s. n. Unitate de alimentatie publica care prepara in bucatarie proprie mancaruri si le desface contra cost, impreuna cu bauturi, in sali de mese special amenajate; local in care se afla o astfel de unitate. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurant.

A PLASA ~ez tranz. 1) A pune (printr-un efort special) intr-un anumit loc (realizand o intentie). ~ intr-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investitie; a investi. 3) (marfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face sa imbratiseze o meserie, o slujba. 6) A baga. /<fr. placer

DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) Persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.

CONTRACT (‹ germ., lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de vointa intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice in scopul de a da nastere unor drepturi si obligatii ori de a le transmite sau stinge; conventie. ◊ C. de munca = c. incheiat de o persoana fizica cu o lata persoana fizica sau juridica prin care cea dintii se obliga sa presteze celei din urma o anumita munca munca in schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. incheiat intre doua intreprinderi avind ca obiect furnizarea de produse, executarea de lucrari sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obliga fata de o institutie specializata in valorificarea dreptului de autor sa cedeze, contra cost, drepturile de proprietate intelectuala in anumite conditii si pentru o perioada limitata in timp. ◊ C. de casatorie = act juridic al casatoriei prin care se stabilesc, pe cale de tranzactie, raporturile patrimoniale dintre soti. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explica originea si natura statului pe baza unei conventii incheiate expres sau tacit intre indivizii insisi (Hobbes), intre indivizi si si suveran (Locke), intre fiecare individ si comunitate (Rousseau) si care constituie fundamentul ordinii civile.