samarman, samarmani, s.m. (reg.) mester care construieste case.

CLADIRE s. 1. v. construire. 2. v. casa. 3. v. local.

CONSTRUCTIE s. 1. v. construire. 2. v. casa.

paienta, paientez, vb. I (reg.) a construi o casa din paianta.

plat, platuri, s.n. (reg.) 1. loc pe care se poate construi o casa, loc de casa; loc imprejmuit in jurul unei cladiri; curte, ograda. 2. raspantie, rascruce de drumuri. 3. piata. 4. (inv.) rampa in galeria unui put minier. 5. depozit de materiale miniere.

pomost, pomosturi, s.n. (inv. si reg.) 1. strat de pamant, pentru pardoseala caselor taranesti; pamant framantat pentru lipit peretii caselor taranesti; pomosteala. 2. loc pe care se construieste o casa, vatra casei (cu iesire la drum). 3. avere formata din pamanturile arabile cultivate; suprafata intinsa de pamant cu pomet. 4. izvor.

potlec, potlecuri, s.n. (reg.) 1. bucata de lemn, in forma de triunghi, care se asaza intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 2. bucata de lemn care se adauga la o barna mai scurta sau care umple scobitura unei barne cand se construieste o casa mare.

construiesc, a -i v. tr. (lat. construere, V. in-struiesc, di-strug, ob-struez, structura). Edific, zidesc, cladesc: a construi o casa, un pod, o masina. Fac, formez, desemnez: a construi un triunghi. Gram. Asez cuvintele in propozitiune.

A construi ~iesc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a zidi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. 2) (masini) A face dupa un anumit proiect. 3) (figuri geometrice) A desena pe baza dimensiunilor date. 4) fig. A infaptui printr-un efort creator. ~ o viata noua. 5) (enunturi, fraze, propozitii) A forma selectand si asezand cuvintele in conformitate cu regulile gramaticale sau cu efectul stilistic scontat. [Sil. -stru-i] /<fr. construire, lat. construere

IMPLUVIU ~i n. inv. Bazin care se construia in atriumul caselor romane pentru colectarea apei de ploaie. /<lat. impluvium

CHIRPICI s. (Ban.) vaiuga. (Din ~ se construiau in trecut peretii unor case taranesti.)

pomosteala, pomosteli, s.f. (reg.) 1. pamant batatorit, care umple golurile dintre temelie si podea la constructiile taranesti si care, uneori, tine locul pardoselii; pamant framantat cu care se construiesc sau se lipesc peretii caselor taranesti. 2. pamant alunecos si moale. 3. platforma de pamant de 1-2 m inaltime folosita in regiunile inundabile pe care se construiesc cladiri de exploatare sau de paza sau se fac depozite. 4. (in forma: pomasteala) mica ridicatura de pamant pe un ses. 5. tarana, praf. 6. (in forma: pamanstea) ridicatura de zid pe care este asezata vatra sau soba intr-o casa taraneasca. 7. (in forma: pomasteala) fagase facute de suvoiul apelor.

CONSTRUCTIE, constructii, s. f. 1. Cladire executata din zidarie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casa, edificiu, cladire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. si adv. In constructie = (aflat) in cursul procesului de construire. ♦ Alcatuire, compunere, structura. 3. (La pl.) Ramura a economiei nationale care are ca obiect efectuarea de constructii (1); ramura a tehnicii care se ocupa cu studiul, proiectarea si executarea constructiilor. ◊ Constructii de masini = ramura de baza a industriei care produce masini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramura a stiintelor care se ocupa cu studiul, proiectarea si construirea instalatiilor, masinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte intre care exista anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele in propozitii si propozitiile in fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.

A ZIDI ~esc tranz. 1) (cladiri, case etc.) A realiza prin lucrari de zidarie; a construi; a cladi; a ridica; a inalta; a dura. 2) (obiecte, persoane) A inchide intr-un zid sau intre ziduri. 3) fig. rel. (lumea animala si vegetala) A face sa ia fiinta; a intemeia; a infiinta; a fonda. /<sl. zidati

ZIDIRE s. 1. cladire, constructie, construire, durare, inaltare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou camin.) 2. (concr.) casa, cladire, constructie, imobil. (O ~ modesta.) 3. fundare, intemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, dupa Biblie.)

A CLADI ~esc tranz. 1) (case, ziduri etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a construi; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a edifica. ◊ ~ ceva pe nisip a) a intreprinde actiuni sortite esecului din cauza lipsei unei baze trainice; b) a face un lucru zadarnic. 2) (obiecte omogene) A aseza in mod sistematic unul peste altul. /<sl. kladon

cladesc v. tr. (vsl. klasti-kladon, a pune; klada, grinda. V. do- si na-clad, po- si s-clada). Inalt, construiesc, edific: a cladi o claie, o stiva, o casa.

SLAVA, slavi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faima, renume. ♦ Lauda, preamarire, proslavire. ◊ Expr. Slava Domnului sau slava tie, Doamne! = exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru. 2. Inaltul cerului, vazduh. ◊ Expr. A ridica casa in slava = a face zgomot, taraboi. 3. (Bis.) Maretie, grandoare a divinitatii. 4. (Inv.; construit cu dativul; cu valoare de prepozitie) Gratie..., datorita..., multumita... – Din sl. slava.

A DURA¹ ~ez tranz. 1) (cladiri, case etc.) A realiza prin lucrari de constructie; a ridica; a cladi; a zidi; a inalta; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dai) A ridica prin asezarea materialului in straturi; a cladi. 3) (obiecte) A produce prin munca. 4) (foc) A face sa se aprinda. /<lat. dolare

EDIFICA vb. I. 1. tr. A zidi, a construi, a cladi (mai ales constructii monumentale). 2. tr., refl. A (se) lamuri. [P.i. edific. / < lat. aedificare < aedes – casa, facere – a face, cf. it. edificare].

IMPREJURUL prep. (construit cu gen.; arata spatiul inconjurator in raport cu cineva sau cu ceva) In jurul... Se adunase lume imprejurul casei. – Din imprejur.

A EDIFICA edific tranz. 1) (cladiri, case, monumente etc.) A fauri prin lucrari de constructie; a zidi; a ridica; a inalta; a dura; a cladi; a construi. 2) (persoane) A face sa se edifice. /<fr. edifier, lat. aedificare

SANSOVINO 1. Andrea Contucci, zis il ~ (c. 1460-1529), sculptor si arhitect italian. Lucrari in maniera clasica la Florenta (altarul bisericii San Spirito), la Roma (monumentul c**********i Sforza), la Volterra, la Loretto (reliefuri pentru casa Santa) si in Portugalia (la Lisabona si Coimbra). 2. Iacopo Tatti, S. zis il ~ (1486-1570), sculptor si arhitect italian. Fiu adoptiv si elev al lui S. (1). A lucrat la Roma si apoi la Venetia (statuile Marte si Neptun de la Palatul dogilor, loggeta campanilei din paiata San Marco). A construit palatele Corner si Zecca la Venetia. A exercitat o puternica influenta asupra arhitecturii venetiene.