Rezultate din textul definițiilor
SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.
BARACA, baraci, s. f. constructie provizorie de scanduri care poate servi ca locuinta, magazie, pravalie etc. [Pl. si: baraci. - Var.: (reg.) baratca s. f.] – Din fr. baraque.
CINTRU, cintre, s. n. Partea concava a unei bolti sau a unui arc; cofraj sau constructie provizorie pe care se toarna sau care sustine o bolta sau un arc in constructie. – Din fr. cintre.
ESAFODAJ, esafodaje, s. n. 1. constructie provizorie alcatuita din bare de lemn sau de metal legate intre ele, pentru a sustine o platforma cu materiale, instalatii, muncitori etc. in timpul executarii unei constructii. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazeaza o opera, o conceptie, o ipoteza, o teorie. – Din fr. echafaudage.
BARACA ~aci f. constructie provizorie (din scanduri, blocuri demontabile etc.) care se foloseste ca locuinta provizorie, magazie, depozit de materiale etc. [G.-D. baracii] /<fr. baraque
COLIBA ~e f. 1) constructie provizorie, in forma de piramida sau con, folosita ca adapost impotriva intemperiilor. 2) Locuinta primitiva. /<sl. koliba
BARACA s.f. constructie provizorie de scanduri, servind ca locuinta, magazie etc. [Pl. baraci, baraci. / < fr. baraque, cf. it. baracca].
BARACA s. f. constructie provizorie de scanduri servind ca locuinta, magazie etc. (< fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)
BATARDOU s. n. constructie provizorie, dig din lemn, otel sau beton pentru impiedicarea patrunderii apei intr-o zona de lucru. (< fr. batardeau)
ESAFODAJ s. n. 1. constructie provizorie, pentru lucrul la inaltime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construieste o opera, o teorie, o ipoteza. (< fr. echafaudage)
BARACA, baraci, s. f. constructie provizorie de scanduri, servind ca locuinta, magazie, pravalie etc. [Var.: (reg.) baratca s. f.] – Fr. baraque.
SCHELA, schele, s. f. 1. constructie auxiliara provizorie, metalica sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucreaza la inaltime; esafodaj. 2. Punte improvizata sau fixa care face legatura intre o nava si tarm sau chei. 3. Unitate industriala care se ocupa de exploatarea unui zacamant de titei. ♦ Fiecare dintre sondele care alcatuiesc aceasta unitate. 4. (Inv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat intr-un asemenea port (sau langa o apa). 5. (Inv. si reg.) Targ; piata de marfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.
MAST, maste, s. n. constructie metalica mobila, folosita provizoriu ca turla de sonda, cand se sapa la adancimi mici. – Germ. Mast.
sopreica, sopreici, s.f. (reg.) constructie rudimentara care serveste ca adapost provizoriu pentru oameni.
SCHELA ~e f. 1) mai ales la pl. Instalatie provizorie, din lemn sau din metal, ridicata pe un santier in vederea desfasurarii lucrarilor de constructie sau de reparatie a unei cladiri; esafodaj. 2) Punte de legatura dintre o nava si tarm. /< sb. skela, bulg. skelja
BATARDOU s.n. Incinta din lemn, din otel sau din beton, construita sub apa, in care se pot executa sapaturi si alte lucrari la poduri etc. dupa scoaterea apei din ea. ♦ Dig provizoriu construit pentru a opri sau a abate apele unui rau in vederea efectuarii unor constructii in albia lui. [Pl. -uri. / < fr. batardeau].
PROIECT s.n. 1. Plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. ♦ Prima redactare sau primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca sau care trebuie pus in executie. ♦ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi. 2. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, a unei masini etc. [Pron. pro-iect. / < lat. proiectus, cf. fr. projet].
PROIECT s. n. 1. plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. 2. prima redactare, primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca, sa fie pus in executie. ♦ ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, masini etc. (< germ. Projekt, lat. proiectus)
ESAFODAJ ~e n. 1) Instalatie auxiliara, provizorie, din scanduri sau din vergele de metal, ridicata pe un santier, in vederea desfasurarii lucrarilor de constructie sau de reparatie a unei cladiri; schela. 2) fig. Ansamblu de fapte, date si argumente pe care se intemeiaza o teorie, o conceptie sau o ipoteza. /<fr. echafaudage
BATARDOU ~ri n. 1) constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau
BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)
PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.
ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.