CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala sau amenajata care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide, in diferite scopuri. 3. Formatie organica in forma de tub, vas sau cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive, secretii etc.). – Din fr. canal, lat. canalis.

DEVERSOR, deversoare, s. n. Parte a unei constructii hidrotehnice care asigura scurgerea dirijata a surplusului de apa dintr-o amenajare hidrotehnica. – Din fr. deversoire.

DISIPATOR s.n. Element al unei constructii hidrotehnice destinat a reduce viteza curentilor de apa. [< fr. dissipateur].

DISIPATOR s. n. corp, sistem tehnic disipativ. ♦ ~ hidraulic de energie = element al unei constructii hidrotehnice destinat a reduce viteza curentilor de apa in aval de un baraj, de un deversor etc. (< fr. dissipateur)

CANAL, (1) canaluri, (1, 2, 3) canale, s. n. 1. Albie artificiala care leaga intre ele doua mari, doua fluvii, un rau cu un lac etc. si care serveste la navigatie, la irigari sau la constructii hidrotehnice. ♦ Curs de apa indiguit si drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundatiile etc. ♦ Cale de circulatie pe apa (tinand loc de strada) in orasele asezate la mare sau pe fluvii. ♦ Portiune de mare situata intre doua tarmuri apropiate. 2. Conducta (construita din beton sau din tuburi imbinate, din santuri sau rigole) destinata sa transporte lichide in diferite scopuri. 3. Tub, vas, cale de comunicatie in organismele animale sau vegetale (prin care circula substantele nutritive). – Fr. canal (lat. lit. canalis).

ADUCTIE, aductii, s. f. 1. constructie hidrotehnica destinata transportarii unui fluid de la punctul de captare pana la cel de folosire. 2. Miscare efectuata de un muschi aductor. [Var.: aductiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

HIDROMETRIE s. f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu determinarea cantitativa a debitului unui curs de apa, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adancimii unui curs de apa, a unui strat de apa subteran sau a apei dintr-o conducta, in vederea realizarii proiectelor de constructie hidrotehnica si a planului de gospodarire a apelor. – Din fr. hydrometrie.

ECLUZA, ecluze, s. f. constructie hidrotehnica speciala, executata pe traseul unei cai navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o portiune a traseului cu nivel de apa mai ridicat in alta portiune cu nivel de apa mai scazut si invers. ◊ Ecluza de salvare = camera metalica, de forma tronconica, montata pe corpul unui submarin, care permite iesirea echipajului in caz de naufragiu fara inundarea submarinului. – Din fr. ecuse.

DRENAJ, drenaje, s. n. Drenare. ♦ constructie hidrotehnica destinata drenarii unui teren. – Din fr. drainage.

ADUCTIE ~i f. 1) tehn. constructie hidrotehnica pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare pana la punctul de folosire. ~ de apa potabila. 2) anat. Miscare a unui muschi aductor. [G.-D. aductiei; Sil. -ti-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis

BATARDOU ~ri n. 1) constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau

ECLUZA ~e f. constructie hidrotehnica pentru trecerea navelor pe un rau sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. ecluse

PILOTAJ² s.n. constructie hidrotehnica alcatuita din piloti² batuti in albia unui curs de apa flotabil, servind la dirijarea plutitului liber. [< fr. pilotage].

BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)

ECLUZA s. f. 1. constructie hidrotehnica amplasata pe o cale navigabila, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stavilar. 2. camera metalica etansa, presurizata, la partea superioara a unui cheson, destinata intrarii si iesirii personalului sau materialelor; campana (2). ◊ camera care permite iesirea echipajului dintr-un submarin, sub apa, fara inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanseizare comandata, al unei nave spatiale, destinat iesirii cosmonautilor in spatiul cosmic. (< fr. ecluse)

PACHETAJ s. n. 1. actiunea de a aseza in pachete; impachetare. 2. ansamblu de efecte si obiecte ale unui soldat. 3. element de constructie hidrotehnica, din straturi suprapuse de nuiele sau de fascine. (< fr. paquetage)

PILOTAJ² s. n. constructie hidrotehnica din piloti² batuti in albia unui curs de apa flotabil, pentru dirijarea plutitului liber. (< fr. pilotage)

SUBINUNDARE s. f. fenomen care afecteaza terenurile agricole si alte obiective economice, cauzat de infiltrarea apei prin fundatia constructiilor hidrotehnice. (dupa fr. sous-inondation)

SUBTRAVERSARE s. f. 1. actiunea de a substraversa. 2. constructie hidrotehnica ce asigura trecerea unui curs de apa, canal, conducta pe sub un dig, cale de comunicatie etc. 3. (mar.) incolacire a traversei ancorei de catre lantul acesteia. (< subtraversa)

SALAND, salande, s. n. Nava de constructie speciala, remorcata sau autopropulsata, folosita in lucrarile hidrotehnice, fluviale sau maritime, pentru transportul unor materiale etc. [Var.: salanda s. f.] – Din fr. chaland.

STAVILA ~e f. 1) Element de constructie care serveste la inchiderea sau deschiderea apei intr-o lucrare hidrotehnica. 2) Element al unui stavilar care, prin ridicare si coborare, regleaza sectiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; piedica; obstacol; baraj; impediment; bariera. ◊ A pune ~ a impiedica desfasurarea unei actiuni; a zadarnici. [G.-D. stavilei] /<sl. stavilo

GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)