ROBUST, -A, robusti, -ste, adj. Care este inzestrat cu o constitutie fizica puternica; rezistent la munca, la oboseala, la boala; voinic, viguros, vanjos. – Din fr. robuste.

ATLET, -A, atleti, -te, s. m. si f. Sportiv care practica atletismul. ♦ Persoana cu o constitutie fizica robusta (si armonioasa). – Din fr. athlete, lat. athleta.

PICANT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre mancaruri sau bauturi) Care are miros si gust intepator; condimentat; iute. Sos ~. 2) fig. (despre persoane) Care place prin comportare (fiind inzestrat cu ironie fina, cu spirit satiric) si prin constitutie fizica. 3) fig. (despre glume, anecdote etc.) Care are o usoara nuanta obscena; cu o anumita doza de indecenta. /<fr. piquant

PUHAV ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constitutie fizica plina si moale. 2) (despre alimente, substante, materii etc.) Care este infoiat; afanat. Chifla ~a. Pamant ~. /<bulg. buhkav

ROBUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constitutie fizica puternica; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifesta putere si rezistenta; puternic si rezistent. /<fr. robuste

SOLID ~da (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la actiunea fortelor exterioare. 3) fig. Care este serios si important. 4) pop. Care are o constitutie fizica puternica; robust; viguros. 5) Care impresioneaza prin exterior; cu exterior impresionant; impunator. Cladire ~da. /<lat. solidus, fr. solide

SUBRED ~da (~zi, ~de) l) (despre fiinte) Care are o constitutie fizica nerezistenta; lipsit de vigoare; firav; plapand. 2) Care are putina rezistenta; lipsit de trainicie; slab. Un lucru ~. 3) fig. (despre teorii, conceptii, argumente etc.) Care poate fi usor combatut; lipsit de fundament stiintific; neintemeiat; neargumentat. /Orig. nec.

TEAPAN ~ana (tepeni, tepene) 1) Care este lipsit de elasticitate; inflexibil; rigid. O tinuta ~ana. ◊ ~ de frig intepenit din cauza frigului. ~ de frica (sau groaza) incremenit din cauza fricii (sau groazei). 2) pop. Care este neinsufletit; mort. 3) pop. (despre obiecte, constructii etc.) Care este trainic; rezistent. 4) pop. (despre persoane) Care are o constitutie fizica solida; robust. 5) pop. Care este de mari proportii sau de mare intensitate. Un ger ~. /<sl. tepenu

ZDRAVAN² ~ana (~eni, ~ene) 1) Care are o constitutie fizica puternica; bine dezvoltat fiziceste; robust. 2) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice): teafar; intreg; sanatos. 3) (despre obiecte sau corpuri) Care are dimensiuni sau greutate mare. /<sl. sudravinu

ATLET, -A s. m. f. sportiv care practica atletismul. ◊ om cu o constitutie fizica robusta; luptator (la circ). (< fr. athlete, lat. athleta, gr. athletes)

EUCRAZIE s. f. constitutie fizica buna. (< fr. eucrasie)

ATLET, -A, atleti, -te, s. m. si f. Persoana care practica atletismul. ♦ Fig. Persoana cu o constitutie fizica robusta. – Fr. athlete (lat. lit. athleta).

TRUPESIE s. f. (Pop.) constitutie fizica robusta. – Trupes + -suf. -ie.

DELICAT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care este plin de gratie. 2) (despre constitutia fizica) Care este lipsit de vigoare, de rezistenta; plapand; slab; gingas; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste multa bunavointa si amabilitate in relatiile cu alti oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; putin intens; atenuat. 5) (despre mancaruri, bauturi) Care are gust placut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multa indemanare. 7) (despre situatii, probleme) Care cere precautie si bagare de seama. /<fr. delicat, lat. delicatus

TRUPESIE f. pop. constitutie fizica robusta; configuratie viguroasa; corpolenta. /trupes + suf. ~ie

OCEANOGRAFIE s.f. Ramura a hidrologiei care se ocupa cu studiul marilor si al oceanelor din punctul de vedere al constitutiei fizice, al curentilor, al florei si al faunei lor. ♦ Stiinta care se ocupa cu studiul influentei mediului marin, la diferite adancimi, asupra plantelor si animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. oceanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].

PEDOLOGIE¹ s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul genezei, al evolutiei si al distributiei solurilor si cu cunoasterea constitutiei lor fizice, chimice si biologice, in scopul stabilirii gradului de fertilitate si a posibilitatilor de ridicare a acesteia. – Din fr. pedologie.

CONFORMATIE s. 1. v. configuratie. 2. v. relief. 3. constitutie, factura, fizic, natura, structura, (inv.) temperament. (De o ~ delicata ori robusta.)

TEMPERAMENT s. v. aer, climat, clima, conformatie, constitutie, factura, fizic, natura, structura, temperatura, vreme.

PEDOLOGIE¹ s.f. Stiinta care studiaza geneza, evolutia si clasificarea solurilor, ocupandu-se in special cu studiul constitutiei lor fizice, chimice si biologice in scopul stabilirii gradului de fertilitate si al posibilitatilor de ridicare a acestuia. [Gen. -iei. / < fr. pedologie, cf. gr. pedon – sol, logos – studiu].

CONFORMATIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aspectul morfologic de ansamblu al corpului cuprinzind atit modul de dezvoltare cit si raporturile dintre diferite regiuni corporale; constitutie. ♦ Structura fizica generala a unei suprafete de teren. 2. (CHIM.) Geometrie moleculara rezultata prin rotirea in molecula a atomilor sau a grupelor de atomi in jurul unor axe moleculare (legaturi). Cauzele aparitiei c. se afla in interactiunea de respingere reciproca a atomilor si gruparilor atomice, inclusiv a atomilor de hidrogen.

SELENOGRAFIE s. f. Parte a astronomiei care se ocupa cu studierea descriptiva a Lunii, a formatiilor si a constitutiei sale, a proceselor fizice etc. – Din fr. selenographie.

constitutie s. I. conformatie, factura, fizic, natura, structura, (inv.) temperament. (De o ~ delicata sau robusta.) II. (POL.) (inv.) statut. (~ lui Cuza.)

constitutie s.f. I. Structura fizica a unui corp, a unui organism; alcatuire, structura. ♦ Compozitie, ansamblu de elemente care constituie un intreg. II. Lege fundamentala a unui stat, in care sunt consemnate principiile de baza ale organizarii lui, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, var. constitutiune s.f. / cf. lat. constitutio, fr. constitution, rus. konstitutiia].

BAGEHOT, Walter (1826-1877), economist britanic. Fondator si director al revistei „The Economist”; contributii in studierea pietei financiare, la elaborarea constitutiei engleze (1867); lucrari de drept si economie („fizica si politica”).

FIZIC, -A, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic. 4. S. f. Stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. 5. Adj. Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din fr. physique.

BOGDAN, Petru (1873-1941, n. Miroslavesti, jud. Iasi), chimist roman. Acad. (1926), prof. univ. la Iasi. Creator al invatamintului de chimie fizica din Romania. Cercetari in domeniul disociatiei electrolitice, al constitutiei moleculare a lichidelor („Teoria cinetica”, „Curs de chimie fizica”).

CONFORMATIE s. f. structura fizica a unui corp, a unui teren, a unei substante; constitutie (I, 2). (< fr. conformation, lat. conformatio)

CONSTITUENT, -A, constituenti, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care intra in constitutia unui intreg. 2. S. n. Fiecare dintre substantele care intra intr-un sistem fizico-chimic. [Pr.: -tu-ent] – Din fr. constituant.

constitutie, constitutii, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor morfologice, functionale si psihologice ale unui individ; structura fizica generala a corpului omenesc. 2. Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale etc., reflectand astfel stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constitutiune s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis.

CONFORMATIE, conformatii, s. f. Structura fizica generala a corpului sau a partilor lui, a unei suprafete de teren etc.; constitutie. – Din fr. conformation, lat. conformatio.

CONFORMATIE s.f. Structura (fizica) a unui corp, a unui teren etc.; fel in care este organizat un corp; constitutie. [Var. conformatiune s.f. / cf. fr. conformation, lat. conformatio].

CAROTAJ (‹ fr.) s. n. Operatie de determinare a naturii si a constitutiei stratelor scoartei terestre strabatute prin foraj, bazata pe analiza probelor (carotelor) sau pe masurarea marimilor fizice, caracteristice, ale rocilor strabatute. C. seismic = procedeu de c. bazat pe determinarea vitezei undelor seismice provocate prin explozii. C. magnetic = procedeu de c. bazat pe determinarea intensitatii de magnetizare sau a susceptibilitatii magnetice. C. radioactiv = procedeu de c. bazat pe masuratori de radioactivitate naturala sau provocata.

LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber