EDIL, edili, s. m. 1. (In antichitatea romana) Magistrat care supraveghea edificiile si instalatiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoana care face parte din conducerea administrativa a unui oras; consilier municipal. – Din fr. edile, lat. aedilis.

pirgar (pargari), s. m. – In vechea organizare municipala, consilier; vatasel. – Var. bulgar. Germ. Burger (‹ burgari), prin intermediul mag. polgar (Borcea 201). Sec. XV, inv.

scaunean, scauneni, s.m. (inv.) 1. membru al unui consiliu municipal, magistrat, consilier al unui scaun (unitate teritorial-administrativa veche). 2. locuitor al unui scaun; scaunas.