VERIDIC ~ca (~ci, ~ce) Care este in concordanta cu adevarul; conform adevarului; autentic; veritabil. Marturie ~ca. /<fr. veridique, lat. veridicus

VERITABIL ~a (~i, ~e) 1) Care este in corespundere cu adevarul; conform ade-varului; veridic; autentic. O intamplare ~a. 2) Care nu este imitat; fara impuritati; curat; pur. Aur ~. /<fr. veritable

ADEVARAT, -A, adevarati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) conform cu adevarul. ♦ De care nu se poate indoi nimeni; netagaduit, incontestabil, real. ◊ Loc. adv. Cu adevarat = intr-adevar. 2. (In opozitie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; in opozitie cu gresit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefacut. – V. adevara.

AUTENTIC, -A, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevarul, a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Intocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.

JUST, -A, justi, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. conform cu adevarul sau cu echitatea; drept, adevarat, echitabil. ◊ (Despre oameni) Care actioneaza si judeca in conformitate cu dreptatea. ◊ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit², corespunzator. – Din fr. juste.

VERIDIC, -A, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare ca este) conform cu adevarul; adevarat, real. ♦ Care spune adevarul. – Din fr. veridique, lat. veridicus.

VERITABIL, -A, veritabili, -e, adj. conform cu adevarul; adevarat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. veritable.

NEJUST, -A, nejusti, -ste, adj. Care nu este conform cu adevarul sau cu echitatea. – Ne- + just.

AUTENTIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este conform cu adevarul, cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost intocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. a-u-] /<lat. authenticus, gr. authentikos

VERIDIC, -A adj. conform cu adevarul, cu reprezentarea si cu viziunea comuna a realitatii; adevarat; real. [Cf. lat. veridicus, fr. veridique].

adevara (-verez, -at), vb. A confirma, a sustine, a intari justetea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. averer, sp. averar. Var. este astazi forma cea mai curenta. Der. adevarat, adj. (conform cu adevarul, autentic, veritabil); adeverinta, s. f. (adevar, dovada); adeveritor, adj. (care adevereste); adeveritor, s. m. (in dreptul vechi, 12 boieri desemnati sa cerceteze si sa judece orice pricina la care se considera necesara o examinare de experti); neadevarat, adj. (fals, mincinos).

autentic (autentica), adj. – Care este conform cu adevarul. Fr. authentique, si inainte din lat. authenticus ‹ gr. αύθέντης „autor” (cf. Galdi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).

VERITABIL, -A adj. conform cu adevarul; adevarat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. veritable)

just (justa), adj. – conform cu adevarul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justete, s. f. (insusirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justitie, s. f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.

ADEVARAT, -A, adevarati, -te, adj. 1. (In opozitie cu mincinos; adesea adverbial) conform cu adevarul. 2. (In opozitie cu fals) Veritabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevarat = intr-adevar. ♦ Autentic, original, nefalsificat. ♦ Netagaduit. 3. (In opozitie cu inexact; adesea adverbial) Just, corect, drept. – V. adevara.

EXACT, -A adj. 1. Intocmai, adevarat, conform cu o norma, cu realitatea. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model; fidel. 2. Punctual. // adv. conform realitatii, normei, adevarului. ♦ Tocmai, chiar. [Pron. eg-zact. / < fr. exact, cf. lat. exactus – implinit].

EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. Spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.

DIALECTIC, -A, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (In filozofia marxista) Teorie generala si metoda filozofica constand in analiza si depasirea argumentelor contradictorii in scopul descoperirii adevarului. 2. (In filozofia antica) Arta de a discuta in contradictoriu, in scopul ajungerii la adevar. 3. (In evul mediu) Logica formala. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirma; care se bazeaza pe dialectica; care priveste fenomenele de pe pozitiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus.

DIALECTIC, -A I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectica. 2. care priveste fenomenele de pe pozitiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevar descoperind contraziceri in rationamentul adversarului. 2. (in evul mediu) arta deosebirii adevarului de neadevar. 3. (in filozofia marxista) teorie generala despre dezvoltarea naturii, a societatii si gandirii, precum si metoda de cunoastere si de transformare a lumii. 4. procesul miscarii si al dezvoltarii fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus)

INTUITIE, intuitii, s. f. 1. Capacitatea constiintei de a descoperi, pe cale rationala (in mod spontan), esenta, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform caruia procesul predarii si insusirii cunostintelor trebuie sa porneasca de la reflectarea senzoriala nemijlocita a obiectelor si fenomenelor studiate. 2. Descoperire brusca, neasteptata, a unui adevar, a unei solutii etc. ♦ Patrundere instinctiva in esenta unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione.

adevarat, -a adj. conform adevarului. Sincer: amic adevarat. Care are calitatile esentiale naturii sale: un diamant adevarat. Convenabil, potrivit: iaca adevaratu sau loc! Astr. Timp adevarat, timp masurat pin [!] miscarea reala a pamintului. Adv. In adevar: adevarat asa (vechi cu adevarat). – Vechi si deadevar (ea dift.), adj. si adv., fem. ara, pl. ere.