CIVIL, -A, civili, -e, adj. Care priveste pe cetatenii unui stat (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii) sau care apartine, este specific acestor cetateni; care se refera la raporturile juridice ale cetatenilor intre ei (cu exceptia militarilor si a reprezentantilor bisericii), precum si la raporturile economice ale acestora cu organele si organizatiile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare. Drept civil = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza relatiile sociale (convenite in raporturi juridice) existente intre persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitara de norme juridice care reglementeaza raporturile de drept civil. Stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie, deces. Ofiter al starii civile = salariat al unei primarii insarcinat cu incheierea actelor de stare civila. Casatorie civila = casatorie oficiata de ofiterul starii civile in conformitate cu prevederile legale. Parte civila = persoana care, intr-un proces penal, formuleaza pretentii de despagubiri pentru daunele suferite prin savarsirea infractiunii. Razboi civil = conflict armat intre doua grupuri adverse din aceeasi tara, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoana imbracata in haine obisnuite (si nu in haine militare sau preotesti); cetatean al unui stat, cu exceptia militarilor si a preotilor. [Var.: (inv. si pop.) tivil, -a adj.] – Din fr. civil, lat. civilis.

PACE s. f. 1. Stare de buna intelegere intre popoare, situatie in care nu exista conflicte armate sau razboi intre state, popoare, populatii. 2. Acord al partilor beligerante asupra incetarii razboiului, tratat de incheiere a unui conflict armat. 3. (Intr-o comunitate sociala) Lipsa de tulburari, de conflicte, de vrajba; armonie¹, impaciuire, intelegere. ◊ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se impaca cu cineva. ◊ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formula familiara de salut. 4. Liniste sufleteasca, stare de calm sufletesc; tihna, repaus, odihna; lipsa de zgomot si de miscare; calm, liniste, tacere. ◊ Loc. adv. In (buna) pace = in liniste, fara sa fie tulburat, stingherit, suparat. ◊ Expr. A da (cuiva) buna pace sau a lasa (pe cineva) in pace = a nu deranja, a nu supara, a nu tulbura pe cineva. Da-i pace = nu te deranja, nu-ti bate capul; lasa-l in plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umbla, du-te, ramai etc.) in pace = (ca formula de urare la despartire) mergi (sau umbla, du-te, ramai etc.) cu bine, cu sanatate. A nu (mai) avea pace = a fi (in permanenta) nelinistit, ingrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grija, linisteste-te! ♦ (In conceptiile religioase) Liniste vesnica a omului dupa moarte, odihna de veci. ♦ (Adverbial; pop. si fam.) Nimic, nici vorba, nici gand; s-a terminat, s-a sfarsit, gata. – Lat. pax, pacis.

NEBELIGERANTA s. f. Stare a unei natiuni, care, fara a manifesta o stricta neutralitate, se abtine de a lua parte efectiva la un conflict armat. – Ne- + beligeranta. Cf. fr. non- belligerance.

RAZBOI¹, razboaie, s. n. conflict armat (de durata) intre doua sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice si politice; razbel. Razboi civil = lupta armata intre doua sau mai multe grupari politice de orientari diferite din interiorul unui stat in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. Razboi rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, provocata de politica de ostilitate a unor state fata de altele, care nu ia totusi forma unui conflict armat. Razboi psihologic = stare de tensiune, de hartuiala nervoasa, psihica, initiata si intretinuta cu scopul de a zdruncina moralul fortelor adverse si de a demoraliza populatia. Stare de razboi = beligeranta. ♦ Fig. Cearta; neintelegere, vrajba, galceava. – Din sl. razboj „ucidere, jaf”.

razboi (conflict armat, unealta) s. n., pl. razboaie

DUSMAN² ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Fiecare dintre persoanele care sunt legate printr-un sentiment de dusmanie reciproca, privite in raport una fata de alta; vrajmas; inamic. ~ de moarte. 2) Fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat, privite in raport una fata de alta; inamic; vrajmas. /<turc. dusman

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) Stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

VRAJMAS³ ~i m. 1) persoana care uraste pe cineva si cauta sa-si faca rau; dusman. 2) Fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat; dusman; inamic. /cf. vrajba

CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].

nepace s.f. (inv.) 1. conflict armat, razboi. 2. neliniste, tulburare.

CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

HAGA (DEN HAAG, ’s GRAVENHAGE), oras in V Olandei, strabatut de numeroase canale, port la Marea Nordului, resed. regala si a guvernului; 445,3 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Metalurgie. Constr. mecanice si aeronautice; ind. chimica, electronica, electrotehnica, de prelucr. a lemnului (mobila), textila, poligrafica si alim.; orfevrarie si sticlarie. Produse farmaceutice. La H. isi are sediul mai multe organisme internationale (Curtea Internationala de Justitie a O.N.U., Curtea Permanenta de Arbitraj, Academia de Drept International s.a.). Monumente: biserica gotica Sint Jakobs (sec. 14), Grote Kerk (sec. 15-16), Nieuwe Kerk (sec. 17), palatele Binnenhof (sec. 13, renovat si extins in sec. 18), Mauritshuis (sec. 17, cu celebrul cabinet regal de pictura olandeza), palatul regal („Huisten Bosch”, 1640-1647), Palatul Pacii (1913). Muzeul International al Presei. Conservator (1908). Academia Regala de Arte Frumoase. Atestat documentar in 1097, resed. regala din 1250. – Conferintele de la ~, 1899, 1907, conferinte internationale care au adoptat 16 conventii asupra legilor si obiceiurilor razboiului si ale rezolvarii pe cale pasnica a conflictelor dintre state (interzicerea unor arme, definirea neutralitatii, declararea razboiului inaintea deschiderii ostilitatilor, statutul prizonierilor de razboi). La H. au mai fost semnate: Conventia pentru protectia bunurilor culturale in caz de conflict armat (1954) si conventiile privind dreptul international privat (1902-1905, 1954, 1955, 1956, 1961 etc.).

RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.

RAZBOI¹ (‹ sl.) s. n. 1. Fenomen social-istoric complex, constand in lupta armata intre diferite grupuri, clase sociale si state pentru realizarea unor interese sociale, economice si politice; reprezinta continuarea cu mijloace violente a politicii statului si claselor respective, de obicei pentru controlarea unor teritorii. ◊ R. civil = lupta armata in interiorul unui stat intre diverse grupari (politice, militare), categorii sociale etc., in vederea schimbarii ordinii politice si de stat sau pentru mentinerea celei existente. ◊ R. de eliberare nationala = lupta armata dusa de fortele patriotice, nationale pentru eliberarea tarii de sub dominatia straina. ◊ R. de partizani = lupta dusa de detasamente armate in spatele frontului armatei dusmane; forma a razboiului popular, impotriva unui regim politic si a armatelor sale oficiale. V. gherila. ◊ R. mondial = lupta armata la care participa, direct sau indirect, majoritatea statelor lumii. ◊ R. taranesc = forma a luptei taranimii impotriva exploatarii feudale, care prin amploare si desfasurare depaseste rascoala taraneasca. ◊ R. rece = stare de incordare, de tensiune in relatiile internationale, creata dupa al Doilea Razboi Mondial ca urmare a conflictului dintre cele doua sisteme, capitalist si comunist, care insa nu a luat forma unui conflict armat; a luat sfarsit in 1989 prin prabusirea sistemului comunist, urmat de dezmembrarea U.R.S.S. ◊ R. psihologic v. psihologic. ◊ R. total = lupta armata in care statul agresor foloseste toate mijloacele de distrugere, nu numai impotriva fortelor armate, ci si impotriva intregii populatii. ◊ Stare de razboi = beligeranta. 2. Fig. Neintelegere, cearta, galceava.

RAZBOAIELE MONDIALE, denumirea celor doua mari conflagratii din sec. 20. Primul Razboi Mondial (1914-1918), conflict armat izbucnit ca urmare a contradictiilor intre marile puteri, in lupta pentru reimpartirea sferelor de influenta si pentru acapararea de colonii si teritorii straine. A inceput prin ofensiva Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria) impotriva Antantei (Franta, Marea Britanie si Rusia), antrenand, in final, 33 de tari cu o populatie de peste un miliard locuitori. A izbucnit prin atacarea Serbiei de catre Austro-Ungaria (28 iul. 1914), pretextand asasinarea printului mostenitor al Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo. Principalele actiuni militare s-au desfasurat in Europa, actiuni secundare avand loc in Africa, Asia si Oc. Pacific. In 1914 armatele germane au ocupat V Belgiei (aug.) si o parte a Frantei, fiind oprite de armatele franco-engleze pe Mama, iar in E, ai oprit ofensiva rusa prin victoriile de la Tannenberg si Lacurile Mazuriene (sept.). La sfarsitul lui 1914 fronturile stabilizandu-se, razboiul a devenit un razboi de pozitii. In 1915 frontul rasaritean a fost mai activ; ofensiva Puterilor Centrale s-a soldat cu ocuparea Poloniei, Lituaniei si a Galitiei. Ofensiva armatei italiene, intrata in razboi alaturi de Antanta (mai), este oprita in Alpi. Dupa intrarea in razboi a Bulgariei (oct.), alaturi de Puterile Centrale, Serbia este infranta si ocupata, iar Antanta debarca trupe in Grecia (oct.), formand frontul de la Salonic. In 1916 pe frontul de V au avut loc marile batalii de la Verdun si de pe Somme, iar in E armata rusa, in urma ofensivei din iun.-sept., a silit armata austro-ungara sa se retraga din Galitia rasariteana si din Bucovina. La 14/26 1916, dupa doi ani de neutralitate, Romania s-a alaturat Antantei, care promitea terit. romanesti stapanite de de Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina). Dupa cateva succese militare in Transilvania, armata romana infranta pe Frontul de Sud, la Turtucaia, a fost obligata sa se retraga. In dec. 1916, trupele inamice au ocupat Capitala si, o data cu ea, aproximativ 2/3 din terit. Romaniei, frontul stabilizandu-se la inceputul anului 1917, pe linia Siretului, de-a lungul Dunarii si al bratului Sf. Gheorghe. In 1917, prin intrarea in razboi a S.U.A., Chinei si a altor state, alaturi de Antanta, sansele acesteia de a obtine victoria s-au marit. Pe frontul romanesc, armata romana reorganizata a desfasurat ofensiva de la Marasti si a zdrobit ofensiva armatei germane de la Marasesti. In febr. 1917, in urma revolutiei bolsevice, tarismul a fost rasturnat, iar ca rezultat al insurectiei de la Petrograd (24-25 oct./6-7 nov. 1917) este instaurata puterea sovietica, Rusia fiind proclamata Republica Sovietica Federativa Socialista (ian. 1918). In conditiile refuzului Germaniei de a incheia o pace fara anexiuni, Rusia Sovietica a semnat, in interesul salvarii revolutiei, Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk (3 mart. 1918). Se declanseaza razboiul civil (1918-1922), in sprijinul fortelor albgardiste intervenind Marea Britanie, Franta, S.U.A., Japonia si Italia, ostile puterii sovietice. In 1918 armatele Antantei trec la ofensiva pe toate fronturile. In Balcani ele inainteaza rapid spre Dunare; Bulgaria, unde izbucnise o rascoala republicana, capituleaza (sept.). In Austro-Ungaria au loc miscari de eliberare nationala si pentru transformari democratice ale cehilor, slovacilor, sarbilor, croatilor, romanilor. Revolutia din Ungaria, izbucnita in oct., a proclamat abolirea dualismului austro-ungar, independenta Ungariei, republica democratica; Croatia, Slovenia, Muntenegru, Bosnia s-au unit cu Serbia, formand Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, iar Cehia si Slovacia au format Cehoslovacia. In nov. a fost restabilit statul polon independent. Austro-Ungaria infranta si pe frontul italian a semnat armistitiul la 3 nov., iar Germania la 11 nov. Romania, care incheiase cu Puterile Centrale, Bulgaria si Turcia, Pacea de la Buftea-Bucuresti, o denunta printr-un ultimatum la 27 oct./9 nov., reintrand in razboi. In imprejurarile prabusirii Imp. Habsburgic si a tarismului in Rusia a aparut posibilitatea incheierii procesului de formare a statului national unitar roman. Basarabia, Bucovina si Transilvania se unesc cu Romania, ca urmare a hotararilor adoptate in 1918 la Chisinau (27 mart./9 apr.), Cernauti (15/28 nov.) si Alba Iulia (18 nov./1 dec.). Primul Razboi Mondial a luat sfarsit cu victoria Antantei, concretizata prin sistemul de tratate de pace de la Versailles, cel mai important, cu Germania, fiind semnat la 28 iun. 1919. In acest razboi s-au folosit submarinele, gazele toxice (Ypres, 1916) si avioanele. S-au pricinuit uriase pierderi umane (c. 9.700.000 morti si c. 20.000.000 raniti) si materiale (evaluate la peste 278 miliarde dolari). Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cel mai mare conflict militar, politic, economic si diplomatic din istoria omenirii, care a cuprins in final, 72 de state cu o populatie de c. 1.700.000.000 de oameni (80% din populatia lumii), fiind mobilizati sub arme 110.000.000 de oameni. A fost dezlantuit de Germania, aliata cu Italia si Japonia, cu scopul instaurarii dominatiei lor asupra lumii. La 1 sept. 1939 Germania a atacat Polonia, dezlantuind razboiul. Marea Britanie si Franta, desi au declarat razboi Germaniei (3 sept.) n-au intreprins actiuni militare de anvergura („Razboiul ciudat”), Polonia fiind infranta in 26 zile. Dupa ce au ocupat Danemarca si Norvegia, armatele germane au invadat Olanda, Belgia, Luxembourg si Franta care, atacata si de Italia (intrata in razboi la 10 iun. 1940), a semnat armistitiul la 22 iun. 1940. Prin intrarea Italiei in razboi, au inceput operatiunile militare si in Africa. Prinsa intre Germania si U.R.S.S., care isi delimitasera sferele de interese prin Pactul Molotov-Ribbentrop (23 aug. 1939), Romania s-a gasit izolata pe plan extern, lipsita de orice sprijin din afara; in acest context, i-au fost impuse importante cesiuni teritoriale: Basarabia, partea de nord a Bucovinei si tinutul Herta au fost anexate (iun. 1940) de U.R.S.S.; partea de NE a Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena (aug. 1940) a fost cedata Ungariei, iar apoi Bulgariei partea de S a Dobrogei – Cadrilaterul (sept. 1940). La 6 sept. 1940 regele Carol al II-lea renunta la tron, puterea fiind preluata de generalul Ion Antonescu; din oct. 1940 trupele germane intra in tara. In primavara lui 1941, Germania ocupa Iugoslavia si Grecia (atacata anterior de Italia), instaurandu-si controlul in Pen. Balcanica. La 22 iun. 1941, trupele germane, incalcand Tratatul de neagresiune incheiat intre U.R.S.S. si Germania in 1939, au atacat prin surprindere Uniunea Sovietica, sperand ca prin desfasurarea „razboiului fulger” sa o invinga pana la sfarsitul anului. Impreuna cu Germania au inceput operatiuni militare impotriva Uniunii Sovietice, Romania, Finlanda, Slovacia, Ungaria si Italia. Prin concentrarea de forte si amploarea bataliilor, frontul sovieto-german a devenit principalul front al razboiului. In primele luni, trupele germane au ocupat o mare parte a terit. U.R.S.S., dar in dec. au suferit, in fata Moscovei, prima mare infrangere. In Extremul Orient, Japonia, care continua razboiul impotriva Chinei, a atacat baza maritima a S.U.A. de la Pearl Harbor (7 dec. 1941), provocand intrarea S.U.A. in razboi. S-a constituit astfel coalitia statelor antifasciste. Un rol insemnat in lupta impotriva Germaniei l-au avut miscarile de rezistenta din tarile ocupate de Reich. In 1942, pe Frontul de Est incepe la 19 nov. contraofensiva de la Stalingrad, terminata printr-un mare dezastru pentru trupele germane si romane. Pe frontul din Extremul Orient, unde Japonia castigase pana atunci o serie de victorii, incepe contraofensiva anglo-americana. In Africa de N aliatii trec la ofensiva, provocand grele pierderi trupelor italo-germane (El Alamein). Anul 1943 a marcat trecerea definitiva a initiativei strategice in mainile coalitiei antifasciste. Pe frontul rasaritean, dupa batalia de la Kursk, ofensiva armatei sovietice sileste armatele germane la retragere. In iul. 1943, armatele anglo-americane debarca in Italia. In sept. Italia iese din razboi si declara razboi Germaniei, ceea ce provoaca ocuparea Italiei de N si centrale de catre germani (Republica de la Salo). In unele tari – U.R.S.S., Iugoslavia, Italia, China – miscarea de rezistenta ia o amploare deosebita, provocand grele pierderi ocupantilor. In 1944, pe frontul de E armatele sovietice au zdrobit mari grupuri de armate germane si, dupa eliberarea terit. U.R.S.S., au depasit granitele de stat ale acesteia, desfasurand operatiuni militare victorioase pe terit. Poloniei, Romaniei, Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei, Danemarcii, Norvegiei. In sept., Finlanda cere armistitiu. In V, puternice forte anglo-americane au debarcat in Normandia (6 iun.) si, impreuna cu Fortele Franceze din interior, au inceput operatiunile de eliberare a Frantei. Anul 1944 a fost anul unor victorii hotaratoare ale coalitiei antifasciste, al insurectiilor din Paris (aug.), Slovacia (aug.), Bulg. (sept.) si al ofensivei fortelor de rezistenta antigermana din Iugoslavia, Grecia, Albania. In oct. 1944, trupele engleze au debarcat in Grecia. Romania, in urma loviturii de stat de la 23 august 1944, a intors armele impotriva Germaniei, alaturandu-se coalitiei antifasciste. Schimbarea de orientare a dus la prabusirea dispozitivului german din Balcani, deschizand larg calea inaintarii rapide a armatelor sovietice, grabind victoria armatelor aliate impotriva Germaniei. Dupa alungarea, la 25 oct. 1944, a tuturor trupelor hitleristo-horthyste de pe intreg teritoriul Romaniei trupele romane au luptat alaturi de Armata Rosie, contribuind la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unei parti din teritoriul Austriei. In 1945, armatele sovietice incercuiesc Berlinul si-l ocupa (2 mai), dupa lupte indarjite. La 5 mai izbucneste insurectia de la Praga, orasul fiind eliberat la 9 mai. Infranta, Germania capituleaza fara conditii (9 mai 1945). In Extremul Orient, Japonia suferea infrangeri importante. In iun. 1945, americanii debarca pe terit. Japoniei, in arh. Ryūkyū. In aug. 1945, U.R.S.S. incepe operatiunile militare impotriva Japoniei, in Manciuria, iar la 6 si respectiv 9 aug., S.U.A. efectueaza bombardamente atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Zdrobita, Japonia capituleaza fara conditii la 2 sept. 1945. In cel de-al Doilea Razboi Mondial au pierit c. 50.000.000 de oameni. Incalcand conventiile internationale, Germania, Italia si Japonia au folosit metode barbare de ducere a razboiului. Hitler a dus o politica de exterminare a populatiei evreiesti din spatiul german si din terit. ocupate vremelnic („Holocaust”). Numai in lagarele de concentrare au pierit c. 6 mil. oameni din randurile evreilor. Pierderile materiale se cifreaza la c. 1.384 miliarde dolari. Crimele de razboi savarsite au fost condamnate la procesele de la Nurnberg si Tōkyō. Dupa terminarea razboiului s-au incheiat la Paris (febr. 1947) tratatele de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Germania a fost divizata in urma ocuparii ei de catre fortele S.U.A., U.R.S.S., Marii Britanii si Frantei si a inceputului Razboiului rece (in 1949 s-au constituit cele doua state germane R.F.G. si R.D.G.). In sept. 1951, S.U.A. si Marea Britanie au incheiat un tratat de pace separat cu Japonia; in 1956, inceteaza starea de razboi dintre U.R.S.S. si Japonia. In mai 1955 a fost semnat Tratatul de Pace cu Austria.

PACIFICA, pacific, vb. I. Tranz. 1. A face sa inceteze conflictele armate, luptele etc., a restabili pacea. ♦ A pune capat unui conflict, unor certuri, neintelegeri etc.; a inlatura, a aplana. 2. (Rar) A restabili linistea sufleteasca, a aduce impacarea; a atenua durerea fizica; a linisti, a potoli. – Din fr. pacifier, it. pacificare.

CONFLAGRATIE, conflagratii, s. f. conflict armat in care sunt atrase numeroase state. [Var.: (inv.) conflagratiune s. f.] – Din fr. conflagration, lat. conflagratio, -onis.

OSTENIE s. v. armata, conflict, militarie, razboi, serviciu militar, stagiu.

A SE CIOCNI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte tari, vehicule etc.) A se lovi, venind din directii opuse; a se tampona. 2) fig. (despre interese, idei etc.) A fi in contradictie; a se bate cap in cap; a se contrazice. 3) fig. A intra in conflict. armatele s-au ciocnit. /cf. bulg. tukna, ucr. koknuti

CONFLAGRATIE ~i f. conflict armat (de mari proportii) in care sunt angajate mai multe state. [Art. conflagratia; G.-D. conflagratiei; Sil. -ti-e] /<fr. conflagration, lat. conflagratio, ~onis

RAZBOI¹ ~oaie n. 1) conflict armat intre doua sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare nationala lupta armata a popoarelor impotriva cotropitorilor straini in vederea cuceririi independentei si apararii suveranitatii statului. ~ rece stare de tensiune in relatiile internationale, caracterizata prin mentinerea unei incordari permanente intre statele cu oranduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare; sfada; cearta. /<sl. razboj

PACIFICA vb. I. tr. A face sa inceteze conflictele armate, luptele, dezordinile; a restabili pacea, ordinea. [P.i. pacific. / cf. lat., it. pacificare, fr. pacifier].

NEUTRALITATE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ pozitie de neamestec a unui stat si de mentinere a unor raporturi de pace cu tarile angajate in conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr. neutralite)

RAZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfasurate intre anii 500 si 449 i. Hr. pentru hegemonie in bazinul oriental al Marii Mediterane, intre statele grecesti pe de o parte si Imp. Persan pe de alta parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antica.

DEZANGAJARE f. 1) v. A DEZANGAJA si A SE DEZANGAJA. 2) Situatie de incetare a tensiunii si a conflictelor dintre fortele armate adverse. /v. a (se) dezangaja

armat, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu o armatura. Beton armat. – V. arma.

armat adj. (MIL.) militar. (conflict ~.)

armat, -A, armati, -te, adj. 1. (Despre conflicte) Insotit de actiuni militare, de ciocniri razboinice. Insurectie armata. ◊ Forta (sau putere) armata = armata. 2. Prevazut cu armatura. Beton armat. – V. arma.

armat ~ta (~ti, ~te) 1) (despre conflicte militare) Care se efectueaza cu armele; insotit de actiuni militare. ◊ Forta (sau putere) ~ta armata. 2) Care este prevazut cu armatura. ◊ Beton ~ beton in masa caruia se integreaza bare de otel, care ii dau o mai mare rezistenta. /v. a arma

armat, -A adj. 1. inarmat. ◊ (bot.) prevazut cu organe de aparare; spinos. 2. forte e = ansamblul mijloacelor militare ale unei tari. ◊ (despre un conflict) insotit de actiuni militare. 3. (despre o arma de foc) pregatita pentru tragere. 4. (despre beton) prevazut cu o armatura. (< fr. arme)

conflict s. n. 1. neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend. ♦ ~ armat = razboi. 2. (fil.) treapta acuta in evolutia contradictiilor antagoniste. 3. ciocnire intre ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o opera literara, care determina desfasurarea actiunii. (< lat. conflictus, fr. conflit)

conflict ~e n. 1) Ciocnire materiala sau morala violenta; situatie controversata; stare de dusmanie; divergenta. ~ armat. ~ so-cial. ~ psihologic. 2) Ciocnire intre interesele sau intre sentimentele personajelor, care stimuleaza desfasurarea actiunii intr-o opera artistica (literara). /<lat. conflictus, fr. conflict

TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

IPSILANTI, familie de fanarioti. Mai importanti: 1. Alexandru I., domn al Tarii Romanesti (1774-1782, 1796-1797) si al Moldovei (1786-1788). A reorganizat fiscalitatea, administratia si justitia si a promulgat un nou cod de legi, Pravilniceasca condica (1780). 2. Constantin I., domn al Moldovei (1799-1801) si al Tarii Romanesti (1802-1806, 1806-1807, iul.-aug. 1807). Fiul lui I. (1). A urmarit emanciparea de sub dominatia Portii Otomane, sprijinind rascoala sarbilor (1804); mazilit in 1806, s-a reintors cu trupele ruse, dar conflictele interne l-au obligat sa se retraga in Rusia (1807). 3. Alexandru I. (1792-1828). Fiul lui I. (2). General in armata rusa; a fost sef suprem al „Eteriei”. In 1821 a trecut in Moldova, apoi in Tara Romaneasca. Dezavuat de tarul Aleksandru I si intrand in conflict cu Tudor Vladimirescu, a pus la cale uciderea acestuia. Infrant de turci la Dragasani (1821), s-a refugiat in Transilvania si apoi la Viena, unde a fost inchis (1821-1827).

CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

CEDANT arma TOGAE, CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele sa cedeze locul togii, laurii – elocventei – Cicero, „De oficiis”, I, 22, 77. Astfel formuleaza Cicero preferinta sa pentru o conducere civila a societatii. P. ext. Indemn la solutionarea pasnica a conflictelor.

CERVANTES SAAVEDRA [θervantes saavedra], Miguel de (1547-1616), scriitor spaniol. Intrat la inceput in serviciul unui c******l si apoi in armata, ranit in batalia de la Lepanto, rapit de pirati si dus ca sclav in Alger (ulterior rascumparat), inchis de citeva ori dupa reintoarcerea sa in Spania, si-a inceput tirziu cariera literara. Opera sa reprezentativa „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satira a literaturii cavaleresti, imagine complexa a conflictului dintre real si ideal, se inscrie printre capodoperele prozei universale (v. Don Quijote, Sancho Panza). Romanul pastoral „Galateea”, piesele de teatru si mai ales ciclul de „Nuvele exemplare”, valoroase prin fantezia si adevarul psihologic, ii intregesc opera.