CONFESIONAL², -A adj. 1. care apartine unei confesiuni religioase. 2. care are caracterul unei confesiuni (1). (< fr. confessionnel)

AMERICAN, -A (‹ America), adj., s. m. si f. 1. S. m. si f. (la m. pl.) Natiune constituita pe terit. S.U.A. din populatii eterogene, de religie crestina (majoritatea populatiei). Exista c. 260 de confesiuni religioase. ♦ Persoana apartinind populatiei S.U.A. 2. Adj. Care apartine Americilor sau populatiei acestora, privitor la Americi sau la populatiile lor; (mai ales) care apartine S.U.A. sau populatiei lor, privitor la S.U.A. sau la populatia lor. ♦ Arta a. = arta care s-a dezvoltat pe teritoriul S.U.A. si al Canadei si care a aparut o data cu primii colonizatori. In arhitectura, in sec. 17 si 18 este caracteristic „stilul colonial” (constructii in lemn). Catre sfirsitul sec. 18 se impune in arhitectura oficiala neoclasicismul („Capitoliul” din Washington), caruia i se adauga in prima jumatate a sec. 19 neogoticul. Din a doua jumatate a sec. 19 se afirma in constructiile publice si de locuit arhitectura functionala (cea mai semnificativa creatie fiind „zgirie-norii”). Folosirea scheletului de otel, a betonului armat si a sticlei a dat posibilitatea unor solutii noi, formele evoluind catre simplitate si eleganta (Scoala din Chicago-Louis Sullivan). Artele plastice s-au dezvoltat sub influenta europeana, mai ales olandeza si engleza. In sec. 17-18, John Smibert creaza un realism figurativ care dureaza aproape un secol, avind ca reprezentanti principali pe: John Singleton Copley, Robert Feke, Benjamin West. Sec. 19 este dominat de influenta neoclasica si si romantica, constind in aparitia peisajului „cu adevarat american” si in descoperirea „bunului salbatic”. Se remarca George Catlin, George Caleb Bingham si, dupa razboiul de Secesiune, Thomas Eakins si Winslow Homer. Impresionismul, reprezentat mai ales de Mary Cassat nu are o importanta deosebita in evolutia a. a.. Sec. 20 incepe cu o criza de identitate a artei, a carei depasire o incearca Scoala celor opt („Scoala lazii de gunoi”) condusa de Robert Henri. Momentul intrarii a. a. in contextul artei moderne il constituie aparitia Galeriei Stieglitz (Armony show). Sub influenta marilor artisti postimpresionisti din Europa lucreaza – incercind in acelasi timp o situare prin subiect in lumea americana – Arhur B. Dove, John Marin, Georgia O'Keefe. Perioada interbelica este dominata de asa-numitul „Imn al dinamului”, acceptare si deificare a industrialului ce va determina aparitia stilului „Hard edge” si a trei artisti majori: Stuart Devis, folosind in lucrari sale colajul, schematismul decorativ si variatiunile abstracte, Alexander Calder cu „Stabilele” si „Mobilele” sale realizate in metal si David Smith cu sculpturile ideografice. In timpul si dupa al doilea razboi mondial, sub influenta Bauhausului, F.L. Wright cauta sa creeze in spirit modern o arhitectura organica. I se adauga o suita de pionieri ai arhitecturii moderne veniti din Europa: W. Gropius, Mies van der Rohe, E. Saarinen, R. Neutra. In artele plastice, Galeria „Arta secolului” a lui Peggy Guggenheim duce la aparitia expresionismului abstract (Arshile Gorky), a picturii gestuale (Jackson Pollack) si a unui expresionism de nuanta brutal-tragica (Willem de Kooning). Prin arta abstracta a lui Rothko si Barnett Newman se ajunge la Noua Scoala din New York, in cadrul careia se dezvolta curentele Op art (Noland), sculptura minimalista, Pop Art (Rauschenberg, George Segal) si hiperrealismul anilor '70 (Charles Close, Noel Mahaffey, Tony Smith).

PROTESTANTISM s. n. Denumire generala a confesiunilor religioase crestine care s-au rupt de catolicism prin miscarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme.

RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2). ♦ P. gener. Randuiala, tipic¹. 2. confesiune religioasa; religie; spec. veche credinta religioasa. – Din ngr. riton, lat. ritus, fr. rite.

CONFESIONAL², -A, confesionali, -e, adj. Care este in legatura cu o confesiune religioasa. [Pr.: -si-o-] – Din fr. confessionnel.

LAIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival Care nu tine de biserica; care este independent fata de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Invatamant ~. /<fr. laique, lat. laicus

LUMESC ~easca (~esti) 1) Care tine de lume; propriu lumii. 2) Care desfata simturile; trupesc; senzual. 3) Care nu tine de biserica; independent de confesiunile religioase; laic; mirean. Poezie ~easca. /lume + suf. ~esc

LUTERANISM s.n. Denumire generala a confesiunii religioase crestine separate de catolicism prin reformele din sec. XVI. V. protestantism. [< fr. lutheranisme, cf. Luther – reformator al bisericii crestine din Germania in sec. XVI].

CONFESIONAL, -A adj. Care apartine confesiunilor religioase. // s.n. (La catolici) Loc (in biserica) unde preotul asculta spovedania. [Pron. -si-o-. / < fr. confessionnal, cf. it. confessionale].

PROTESTANTISM s. n. confesiune religioasa crestina care s-a rupt de catolicism prin miscarea Reformei din sec. XVI: bisericile luterana, reformata, anglicana, unitariana si numeroase secte. (< fr. protestantisme)

confesional, -a adj. (fr. confessionnel, it. confessionale. V. pro-fesional). Relativ la o confesiune religioasa. S. n., pl. e (fr. confessionnal). Un fel de gherita [!] in care se pune preutu [!] catolic ca sa-l asculte pe cel ce se spovedeste.

cult (culta), adj. – Instruit. Lat. cultus (sec. XIX). – Der. cult, s. n. (omagiu adus prin acte religioase; religie, confesiune); cultiva, vb., din fr. cultiver; sec. XVIII (inainte cultivi(rui), cultiverisi, din germ. kultivieren); cultivabil, adj.; cultivator, s. m.; cultura, s. f., din fr. culture; cultural, adj.; incultura, s. f.; incult, adj., din fr.; necultivat, adj.

RIT ~uri n. 1) v. RITUAL. 2) Credinta religioasa; cult; religie; confesiune. 3) fig. Randuiala tipizata si invariabila. /<ngr. riton, lat. ritus, fr. rite

REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.

RIT s.n. 1. Practica, ceremonie religioasa; ritual. ♦ (Fig.) Randuiala, tipic. 2. confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus].

CONSISTORIU s.n. 1. Consiliu al imparatilor romani. ♦ Loc unde se tinea acest consiliu. 2. Instanta judecatoreasca ecleziastica. ♦ Consiliu al c**********r, prezidat de papa. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio].

CONSISTORIU s. n. 1. consiliu al imparatilor romani. ◊ locul unde se tinea. 2. instanta judecatoreasca ecleziastica. ◊ consiliu al c**********r, prezidat de papa. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire)

CULT s.n. 1. Adorare mistica a unor fiinte reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Religie, confesiune. 3. Sentiment de admiratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. [Pl. -te, -turi. / < fr. culte, cf. lat. cultus].

AUGSBURG, oras in S Germaniei (Bavaria), 405 mii loc. (1987, cu suburbiile). Ind. textila, constr. aeronautice, electronica, chimica. In sec. 14-16 centru comercial-financiar si al umanismului si artei germane. Monumente: vestigii romane, catedrala (sec. 11-15), Biserica Sankt Ulrich und Afra (sec. 15-17), primarie (sec. 17). Muzee. Aici a fost prezentata in 1530 „confesiunea de la A.”, expunere a tezelor luteranismului, alcatuita de Philipp Melanchton. In 1555 s-a incheiat „pacea religioasa” intre principii germani si imparatul Carol V, care confirma deplina independenta religioasa a principilor. In 1686 s-a constituit aici Liga de la A. (Olanda, Imparatul german, Spania, Suedia, majoritatea statelor germane si Anglia, din 1689) impotriva Frantei.

CULT¹, culte, s. n. 1. Omagiu care se aduce divinitatii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni si prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiratie, de respect, de veneratie, de adoratie fata de cineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. – Din fr. culte, lat. cultus.

confesiune s.f. 1. Marturisire, destainuire a unor ganduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literara care cuprinde marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intima a autorului. 2. Religie, credinta religioasa, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].

CULT¹ s. n. 1. adorare mistica, religioasa a unor obiecte, forte naturale, fiinte reale sau fantastice ori a unor abstractiuni personificate; act religios facut in cinstea unei divinitati. ◊ sentiment de veneratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. ♦ ~ ul personalitatii = atitudine de admiratie sistematica fata de un conducator politic. 2. totalitatea ritualurilor unei religii. 3. religie, confesiune (2). (< fr. culte, lat. cultus)

RAZBOAIELE religioase DIN FRANTA (1562-1598), nume dat razboaielor dintre catolici si protestantii calvini (numiti in Franta hughenoti). Edictul de toleranta din 17 ian. 1562 acorda protestantilor libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reactia partidei catolice. Uciderea protestantilor calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declansat seria celor opt razboaie, intrerupte de scurte armistitii. Un moment dramatic al acestor confruntari l-a constituit masacrarea hughenotilor din Paria in Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). In timpul luptelor au murit atat ducele de Guise (1550-1588), conducatorul catolicilor cat si al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum si regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducatorul hughenotilor si urmasul legitim (din 1572) al lui Henric III al Frantei, ii succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (incoronat la 27 febr. 1594), intemeind dinastia regala a Bourbonilor. El imbratiseaza confesiunea catolica (iul. 1593), aducand pacea in Regatul Frantei. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant si garantarea drepturilor civile, juridice, politice si militare pentru hughenoti, in regat.