SATRAP s. m. guvernator al unei provincii din vechiul imperiu persan. ◊ conducator despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucaturi despotice. (< fr. satrape, lat., gr. satrapes)

SATRAP, satrapi, s. m. Guvernator al unei satrapii, cu puteri absolute. ♦ Fig. conducator despotic, rau; p. gener. persoana cu apucaturi dictatoriale. – Din fr. satrape, lat. satrapes.

TARTOR ~i m. 1) rel. Capetenie a d******r. 2) fig. conducator despotic al unei gasti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgand la teroare. /Din tartar

SATRAP s.m. Guvernator al unei provincii din vechiul Imperiu persan. ♦ (Fig.) conducator despotic, crud; tiran; (p. ext.) om cu apucaturi despotice. [Cf. fr. satrape, lat., gr. satrapes < pers. khsathrapa].

ARACCEEVISM s.n. Atitudine despotica brutala a unui conducator. [Dupa rus. arakceevscina, cf. Aracceev – ministru tarist].

TARTOR, tartori, s. m. Capetenia d******r; p. gener. d**c. ♦ Fig. conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza, care comite fapte reprobabile. – Cf. tartar².

TIRAN², -A I. s. m. despot. ◊ conducator de stat foarte aspru, crud; (p. ext.) cel care abuzeaza de autoritatea sa, care asupreste pe altii. II. adj. nemilos, despotic; asupritor. (< ngr. tirannos, fr. tyran)

TIRAN¹ ~i m. 1) conducator absolut al unei tari care guverneaza in mod arbitrar si cu cruzime; dictator; despot; potentat. 2) fig. Persoana autoritara care isi impune vointa in mod despotic; satrap; dictator; despot. /<ngr. tirannos, fr. tyran