HALO, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare in anumite conditii atmosferice in jurul soarelui sau al lunii si care se datoreste reflexiei si refractiei luminii in cristalele de gheata aflate in atmosfera la mari inaltimi; cearcan (2). 2. Zona luminoasa care incercuieste imaginea fotografica a unui punct stralucitor. – Din fr. halo.

VIZIBILITATE s. f. Insusirea de a fi vizibil. ♦ Distanta maxima pana la care un obiect, luat ca punct de reper, ramane vizibil in conditii atmosferice date; stare de claritate a atmosferei, care permite sa se vada obiectele pana la o anumita distanta. – Din fr. visibilite, lat. visibilitas, -atis.

HALO ~uri n. 1) astr. Formatie luminoasa circulara, colorata care, in anumite conditii atmosferice, apare in jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zona luminoasa ce inconjoara imaginea fotografica a unui punct stralucitor. [Art. haloul] /<fr. halo

VIZIBILITATE s.f. Insusirea de a fi vizibil. ♦ (Fiz.) Distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; (curent) starea de claritate a atmosferei. [Cf. fr. visibilite, lat. visibilitas].

VIZIBILITATE s. f. insusirea de a fi vizibil. ◊ (fiz.) distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; starea de claritate a atmosferei. (< fr. visibilite, lat. visibilitas)

CLIMA ~e f. 1) Totalitate a proceselor si fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat. ~ maritima. 2) Regiune privita sub raportul conditiilor atmosferice caracteristice. [G.-D. climei] /<lat. clima, germ. Klima

CLIMA s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizeaza starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Tinut, regiune considerata sub raportul conditiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima , germ. Klima, gr. klima].

margeluire s.f. (reg.) degenerarea boabelor de struguri din cauza conditiilor atmosferice nefavorabile.

AEROSCOPIE s. f. investigare a conditiilor atmosferice prin examenul microbiologic al aerului. (< germ. Aeroskopie, engl. aeroscopy)

CATACLISM, cataclisme, s. n. Schimbare brusca in caracterul si in conditiile naturii si ale vietii pe pamant, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Rasturnare brusca, distrugatoare, in viata sociala. – Din fr. cataclysme, lat. cataclysmos.

CATACLISM, cataclisme, s. n. Schimbare brusca, in caracterul si conditiile naturii si ale vietii pe pamant, sub influenta unor procese atmosferice, tectonice sau vulcanice nimicitoare. ♦ Fig. Rasturnare brusca, distrugatoare, in viata sociala. – Fr. cataclysme (lat. lit. cataclysmos).

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum