NOTIUNE s. 1. (LOG.) concept, idee. (~ de „bine”.) 2. (la pl.) v. elemente.

PSEUDOconcept s.n. 1. concept iluzoriu, idee falsa, careia nu-i corespunde ceva existent in mod real; pseudoidee. 2. (In filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentari care nu ajung la adevarata universalitate sau la o autentica intelegere a vietii determinate de spirit, distingandu-se prin aceasta de adevaratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto].

NOTIUNE s.f. 1. Forma de reflectare a lumii in gandirea omeneasca, cu ajutorul careia sunt fixate caracterele generale, esentiale si necesare ale unei clase de obiecte (obtinute prin generalizare si abstractizare); concept. 2. Cunostinta, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunostinte, principii fundamentale; elementele de baza ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaste].

PSEUDOconcept s. n. concept iluzoriu, idee falsa, careia nu-i corespunde ceva existent in mod real; pseudoidee. (dupa it. pseudoconcetto)

concept, concepte, s. n. 1. idee generala care reflecta just realitatea; notiune 2. Ciorna, schita, bruion. – Din fr. concept.

IDEATIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor si a conceptelor. 2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen. -iei, var. ideatiune s.f. / < fr. ideation].

concept s. n. 1. idee, notiune care constituie treapta cea mai inalta de abstractizare in reflectarea realitatii. 2. ciorna, bruion, schita. (<fr. concept, lat. conceptus)

concept ~e n. 1) log. idee generala despre o clasa de obiecte sau de fenomene din realitatea inconjuratoare; notiune. 2) Varianta initiala schematica a unei lucrari; ciorna; schita. /<fr. concept

conceptIE ~i f. 1) Mod de a concepe. 2) Ansamblu de idei generale; sistem de concepte. ◊ ~ despre lume ansamblu de idei despre lumea inconjuratoare si modul de interpretare a acesteia. 3) Proces de aparitie a unei fiinte ca urmare a fecundarii. [Art. conceptia; G.-D. conceptiei; Sil. -ti-e] /<fr. conception, lat. conceptio, ~onis

concept s.n. 1. Notiune, idee generala. 2. Ciorna, bruion, schita. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus].

idee (idei), s. f. – 1. Notiune, concept, gind. – 2. Cantitate mica, strop, farima. – Mr. idee. Fr. idee; in mr., din ngr. ἰδέα.

COREALITATE s.f. (Estet.; fil.) concept care implica, in general, ideea existentei impreuna a doua moduri de a fi. [Pron. -re-a-. / < co- + realitate].

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

COREALITATE s. f. concept estetic si filozofic care implica, in general, ideea simultaneitatii a doua moduri de existenta. [Pr.: -re-a-] – Co- + realitate.

NOTIUNE, notiuni, s. f. 1. Forma logica fundamentala a gandirii omenesti, care reflecta caracterele generale, esentiale si necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunostinta generala despre valoarea, sensul, insemnatatea unui lucru; idee, conceptie despre ceva. 3. (La pl.) Cunostinte, principii generale de baza intr-un anumit domeniu. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis.

idee ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

IRON MAIDEN [aiən meidn], grup de heavy-metal englez. Inventatorii liniei moderne in heavy-metal. Impun ideea ca fiecare grup sa-si creeze o imagine proprie, conceptul vizual primand asupra muzicii („Iron Maiden”, „The Number of the Beast”).

idee, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

conceptualizm n. (d. mlat. conceptualis, d. conceptus, concepere). Doctrina lui Abelard fundata pe concepte si care avea de scop concilierea realizmului [!] cu nominalizmu [!], adica ca ideile de gen sau de specie ar avea oare-care realitate ca conceptiune a spiritului.

idee s.f. 1. Forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. Gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ Gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].

idee s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fi informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idee, lat., gr. idea)

LACAN [lakā], Jacques (1901-1981), psihanalist si psihiatru francez. A propus o hermeneutica psihanalitica, intemeiata pe analiza structurilor lingvistice si a structurii subiectului, cu aplicatie asupra unor texte literare din Edgar Allan Poe si Marguerite Duras („Patru concepte fundamentale ale psihanalizei”). Lucrari de psihiatrie („Psihoza paranoica in raporturile sale cu personalitatea”). Ideile sale au influentat structuralismul francez si curentul postmodernist.

conceptUAL, -A adj. referitor la concept (1) sau la conceptie; abstract. ◊ arta ~a = tendinta in arta contemporana care face sa primeze ideea, conceptia operei asupra formei sale concrete, ultime. (<fr. conceptuel, lat. conceptualis)

NOTIUNE ~i f. 1) idee generala, contura-ta logic, despre o clasa de obiecte sau despre un fenomen din realitatea inconjuratoare; concept. ~ abstracta. 2) la pl. Cunostinte elementare despre esenta unui lucru; element de baza dintr-un anumit domeniu. ~i ge-nerale. [G.-D. notiunii; Sil. -ti-u-] /<fr. notion, lat. notio, ~onis

IMPLICATIE, implicatii, s. f. idee, fapt urmand in mod implicit din altul sau aparand ca o consecinta imediata a acestuia. ♦ (Log.) Relatie intre doua concepte in care adevarul ori falsitatea unui concept atrage dupa sine cu necesitate adevarul ori falsitatea celuilalt concept. – Din fr. implication, lat. implicatio.