TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, impodobit cu vita de vie si avand in varf un con de pin, cu care era infatisat zeul Dionysos si cei care il insoteau. 2. Inflorescenta in forma de con de brad. – Din fr. thyrse.

cucuruz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucuruzi

TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de vita de vie, cu care este infatisat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescenta in forma de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse

ciocalau, ciocalai, s.m. (reg.) 1. stiulete (de porumb, cu boabe), druga, dragalau, cotolan, chica. 2. partea de jos a strujanului de porumb cu radacina ramasa in pamant, dupa ce a fost taiat porumbul; cocean, ciocan, cioclej, tulean. 3. con de brad. 4. ciuperca veninoasa. 5. ciucure, canac.

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].

cucuruz (-zi), s. m. – 1. Stiulete de porumb. – 2. Porumb. – 3. con de brad si alte conifere. – 4. Plante (Petasites alba, Petasites officinalis). Origine expresiva. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri si cu suf. -za, ca in paralelismul bob › buburuz(a), cf. si duduruza. Totusi, este in legatura cu multe cuvinte straine, cf. it. cocoruzzo „virf in forma de para”, salent. cuccuruzzo „gramada de pietre in forma piramidala”, tarent. cucuruzze „culme rotunjita”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „gramada de pamint”; asa incit Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o baza mediteraniana cuccur, colectiva. Este mai curind vorba de tot atitea cuvinte expresive, produse de aceleasi intentii si cu aceleasi mijloace fonetice. Apare si in bg. kukuruz, sb. kukuruz, rut. kukurudz, rus. kykyryza, mag. kukuricza, sas. kukeruse, care trebuie sa provina toate din rom., tig. kukorica (din mag.). Nu se poate explica prin sl. (Miklosich, Turk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; cf. opinia contrara a lui Mladenov); astfel incit nu este probabila der. din rom., pe baza sl. (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; cf. DAR; Conev 75). Miklosich, Turk. Elem., I, 334, propusese o origine tc., neverosimila.

TIRS s. n. 1. toiag impodobit cu frunze de vita, de iedera si in varf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferula (1). 2. inflorescenta in forma de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)

con s. 1. (GEOGR.) con de dejectie = agestru. 2. (BOT.) (pop.) para, (reg.) cocean, cucuruz, papusoi. (~ de brad.) 3. (BOT.) con vegetativ = varf vegetativ. 4. con pirometric v. pirometru ceramic; con Seger v. pirometru ceramic.

PINACEE ~ f. 1) la pl. Familie de arbori rasinosi, cu frunze persistente aciculare la majoritatea speciilor si cu flori unisexuale, reunite in conuri (reprezentanti: bradul, molidul, pinul etc.). 2) Arbore din aceasta familie. /<fr. pinacees

cucuruz m., pl. ji (cuv. rom. inrudit cu buburuz, huhurez si cu coca, cocoana, coacaza, cucunar, curcubeu, lat. cucumis, castravete, s.a. D. rom. vine sirb. kukuruz si mumuruz, bg. kukuruz, rut. pol. kukuruca, kukurudza, ceh. kukuruc, ung. kukurica, kukorica, turc. kokoroz s. a. V. curculez). Est. con (fruct) de brad, ciuciulete. Trans. Poposoi [!], porumb. Est. Stulete pipernicit, care se da porcilor (V. ghijura). S. n., pl. ze. Trans. Porumbiste. V. strobil.

1) con n., pl. uri (vgr. konos, con, cucuruz, fruct de brad). Geom. Figura produsa de o linie dreapta care, fiind fixa la un capat, descrie cu cel-lalt capat un cerc sau si o elipsa. Bot. Cucuruz de brad.

brad, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

brad ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

conIFER (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rasina, frunze aciculare sau solzoase, in general persistente, flori unisexuate dispuse in conuri si seminte aripate; constituie etajul superior al padurilor din muntii Romaniei, avind importanta in industria lemnului, in constructii etc.; (si la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rasinos.

con ~uri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic partea din afara a unui vulcan inaltata deasupra pamantului. 3) Fructul coniferelor. ~ de brad. 4): ~ in trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotatie. /<fr. cone, lat. conus